ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2010

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
28.01.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

excepției de necompetență după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație

și Justiție;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 13 octombrie 2009, pe

rolul acestei instanțe a fost înregistrată plângerea formulată de petenta I.M.

împotriva rezoluției nr. 1415/11 - 2/2009 din 16 septembrie 2009 emisă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Î

n

motivarea plângerii, petenta arată că prin rezoluția atacată s-a dispus în mod

greșit neînceperea urmăririi penale față de numitul P.E., notar public,

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale,

complicitate la înșelăciune Și complicitate la fals privind identitatea.

Susține petenta că ancheta efectuată în cauză nu a reținut că între persoana

aflată în fața notarului P.E. cu ocazia încheierii unui act de vânzare-cumpărare

a unei garsoniere și actul de identitate prezentat nu există identitate, că

notarul public nu a sesizat organele de poliție, ceea ce demonstrează că acesta

s-a aflat în înțelegere cu infractorii.

La

termenul de judecată stabilit pentru judecarea plângerii, intimatul P.E., prin

apărătorul ales, a ridicat excepția de necompetență a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în raport cu calitatea intimatului, aceea de notar public.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că excepția de necompetență

după calitatea persoanei este întemeiată.

Astfel,

la data de 16 octombrie 2008 petenta I.M. a formulat plângere împotriva

numiților G.F., G.A.N., N.V. și P.E. prin care a arătat că în perioada

iunie-iulie 2007 a convenit să cumpere de la numiții G.F. și G.A.N. o

garsonieră, plătind în avans suma de 40.000 Euro. Ulterior a aflat că pentru a

deveni proprietari ai garsonierei, cei doi vânzători au sustras actele casei și

buletinul numitei D.M., proprietara imobilului și, cu complicitatea notarului public

P.E., au întocmit o procură falsă pe numele numitului N.V. care, folosindu-se

de aceasta, a vândut garsoniera.

Prin

Ordonanța nr. 2023/P/2008 din 06 august 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.E.,

notar public în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați "P.E. și D.V.",

situat în București, sector 4, pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., apreciindu-se că acesta s-a aflat

în eroare cu privire la identitatea persoanei care s-a prezentat în fața sa și

a semnat, în calitate de mandant, procura de vânzare nr. 961 din 12 aprilie

2007.

Prin

aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei privind pe numiții G.F., G.A.N.,

N.V. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 4 București.

Ordonanța

de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public P.E. a fost menținută

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care,

prin rezoluția nr. l415/II/2 din 16 septembrie 2009 a respins ca neîntemeiată

plângerea petentei.

Plângerea

formulată de petentă împotriva acestei rezoluții a fost adresată în mod greșit Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Potrivit

art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute

conform art. 275-278 împotriva rezolutei de

neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței

ori, după caz, a rezolutei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către

procuror a modului de

rezolvare, potrivit

art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit

legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Conform

art. 28/1 lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

249/72007, publicată în M.Of. nr. 255 din 7 aprilie 2007, competența de a

judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de notarii publici revine

curții de apel.

Potrivit

art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dispozițiile referitoare la competența

după materie și după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea

nulității, care nu poate fi înlăturată în niciun mod și poate fi invocată în

orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.

Î

ntrucât

infracțiunea ce face obiectul prezentei plângeri se pretinde a fi fost

săvârșită la Biroul Notarilor Publici Asociați "P.E. și D.V.", situat

în București, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel

București, conform art. 30 lit. a) C. proc. pen.

Așa

fiind, se va admite excepția de necompetență după calitatea persoanei a acestei

instanțe și, în consecință, în baza art. 42 C. proc. pen. coroborat cu

dispozițiile art. 28/1 lit. b) C. proc. pen. și art. 278/1 alin. (1) C. proc.

pen. se va declina competența de soluționare a plângerii formulate de petenta I.M.

împotriva rezoluției nr. 1415/11/2009 din 16 septembrie 2009 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în favoarea Curții

de Apel București.

Î

n

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Admite excepția necompetenței după

calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de intimatul

P.E.

Declină competența de soluționare a plângerii

formulate de petenta I.M. împotriva rezoluției nr. 1415/11/2/2009 din 16

septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București în favoarea Curții de Apel București.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. La data de 16 octombrie 2008, partea vătămată I.M. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva numițil
ÎCCJ 2010-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2010
fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 1705/II-2/2009 din data de 12 noiembrie 2009. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în ordon
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1320/2009
la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., procurorul a constatat, de asemenea, că nu există indicii în sprijinul acuzației formulate de petent, câtă vreme nu a existat o implicare directă a notarulu
ÎCCJ 2010-04-15
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1442/2010
ceperea urmăririi penale față de G.F., referitor la infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 289 și art. 290 C. pen. Plângerea formulată de C.I. împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 2939/II-1/2007. La data de 1
ÎCCJ 2008-12-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4104/2008
că a procedat la identificarea numitului I.P.F. după cartea de identitate și a realizat că persoana din fața sa ar fi alta decât cea din actul de identitate. Î n raportul de expertiză criminalistă nr. 50 din 9 februarie 201 Laboratorului In
Sursă