ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin contestația la executare
înregistrată la data de 9 mai 2006 contestatoarea SC A. SA Bacău solicită, în
contradictoriu cu A.D.S. București, anularea formelor de executare emise în
dosarul de executare nr. 73585/2006, constatarea că titlul executoriu invocat
de pârâtă este nul și întoarcerea executării.
Prin sentința civilă nr. 3742 din 7
iunie 2006, Judecătoria Bacău admite în parte acțiunea contestatoarei, anulează
formele de executare emise de către intimată în dosarul de executare nr. 74585/2006
și respinge capetele de cerere privind întoarcerea executării ca fiind lipsit
de obiect.
Prin decizia nr. 240/ R din 5 martie
2002, Tribunalul Bacău, secția civilă, admite recursul declarat de recurenta
intimată împotriva sentinței menționate pe care o casează și trimite cauza spre
competentă soluționare Curții de Apel București, reținând incidența
dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 aplicabile potrivit art. 1 alin.
(2) din O.U.G. nr. 64/2005.
Prin sentința comercială nr. 212 din
30 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, admite
excepția de necompetență materială invocată de reclamanta contestatoare și
declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Comerciale de
Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României,
față de clauza compromisorie inserată în cap. 11 art. 11.1 din contractul de
concesiune nr. 1 din 15 aprilie 2002, care reprezintă titlul executoriu invocat
în dosarul de executare nr. 74585/2006 din litigiu.
Prin sentința arbitrală nr. 74 din
30 martie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera
de Comerț și Industrie a României admite excepția de necompetență materială
invocată din oficiu de tribunalul arbitral și declină competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel București reținând, pentru a decide astfel,
că litigiile născute din punerea în executare a unor titluri executorii nu pot
face obiectul arbitrajului, executarea silită fiind monopolul puterii executive
și judecătorești, față de dispozițiile art. 340 și urm. C. proc. civ.,
raportate la ale art. 371 și urm. C. proc. civ. și ale art. 400 C. proc. civ.,
coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2005 combinate cu
cele ale art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Constatând existența conflictului
negativ de competență Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă
Camera de Comerț și Industrie a României sesizează Înalta Curte de Casație și
Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență, dând eficiență
prevederilor art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Examinând conflictul negativ de
competență de față din perspectiva obiectului cauzei, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că, potrivit art. 400 C. proc. civ., contestația la
executare se introduce la instanța de executare competentă și în ipoteza în
care o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un
organ de jurisdicție.
Cum în speță titlul executoriu,
respectiv contractul de concesiune nr. 1 din 15 aprilie 2002 nu emană de la un
organ de jurisdicție, contestația la executare, ca și contestația la titlu sunt
de competența instanței de executare care, în cauză, este Curtea de Apel
București, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2005
raportate la art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, instanța judecătorească având
competență exclusivă în materie de contestație la executare potrivit art. 400
coroborat cu art. 404 alin. (1) C. proc. civ.
Existența clauzei compromisorii în
contractul încheiat de părți face ca litigiile ce decurg din executarea
contractului, care nu vor putea fi soluționate pe cale amiabilă, să fie
soluționate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă
Camera de Comerț și Industrie a României, dar numai în măsura arbitrabilității
acestora, conform art. 340 C. proc. civ., respectiva clauză neavând în vedere
litigii legate de executarea silită a titlului executoriu, cu atât mai mult cu
cât chiar o hotărâre arbitrală care, investită cu formulă executorie de către
instanța judecătorească, constituie titlu executoriu se execută silit întocmai
ca și o hotărâre judecătorească potrivit art. 368 C. proc. civ., raportat la art.
367 alin. (2) C. proc. civ.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.
22 C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a litigiului
de față în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 septembrie 2010.