ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta

SC R. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Borzești a solicitat

obligarea acesteia la plata sumei de 255.182 dolari SUA, din care 105.182 dolari

SUA reprezintă dobânda pentru sumele achitate în avans de reclamantă la data de

2 decembrie 2004, respectiv 750.000 dolari SUA și la data de 30 martie 2005,

suma de 727.450 dolari SUA, iar suma de 150.000 dolari SUA reprezintă profit

nerealizat.

Pârâta a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care decurge din excepția

nulității convenției încheiate între părți, care deși semnată și datată, nu

poartă ștampila societății comerciale.

Tribunalului

Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din

14 ianuarie 2008 a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins

acțiunea.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, convenția intervenită între părți

la data de 17 noiembrie 2004 nu poartă ștampila societății comerciale, iar

persoana care a semnat convenția în numele și pentru SC C. SA nu avea mandat să

angajeze societatea, iar clauza contractuală este inaptă de a produce efecte

juridice, fiind lovită de nulitate.

S-a mai

reținut că, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de finanțare a pârâtei și

față de împrejurarea că nu s-a solicitat rezoluțiunea convenției, temeiul

pretențiilor pentru care se invocă o culpă contractuală în cadrul răspunderii

contractuale, nu există și în acest mod s-a apreciat caracterul inadmisibil al

acțiunii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC R. SRL București, criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

21 din 24 martie 2009 a admis apelul reclamantei SC R. SRL București, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 948 C. civ. pentru validitatea unei convenții, în speța de

față fiind de altfel executată parțial convenția și că în mod greșit instanța

de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, reținând nulitatea unui

înscris recunoscut valabil de către părțile contractante,

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, pârâta SC C. SA Borzești a declarat recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și

temeinică a sentinței de fond.

Critica

adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că instanța de apel nu a

făcut vorbire de excepțiile admise de instanța de fond, sens în care consideră

că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Recurenta

susține că este lovită de nulitate absolută convenția încheiată între părți la

data de 17 noiembrie 2007, întrucât aceasta nu întrunește condițiile de formă

și de fond esențiale pentru încheierea în mod valabil a acesteia.

Pe fondul

acțiunii în pretenții, arată recurenta că, obligarea sa la plata dobânzii

datorate pentru sumele achitate de reclamantă, în temeiul convenției încheiate,

precum și la plata profitului nerealizat nu are suport legal, având în vedere

că SC C. SA Borzești nu are nici o culpă procesuală, aceasta îndeplinindu-și

obligațiile contractuale și oferind la vânzare reclamantei produsul rezultat în

urma activității finanțate și că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit

obligația de finanțare, respectiv plata sumelor lunare, astfel că, SC R. SRL nu

este în măsură să invoce culpa contractuală a recurentei.

Trecând la

analiza criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Susținerea

recurentei, potrivit căreia, instanța de apel nu a făcut vorbire de excepțiile

admise de instanța de fond, nu poate fi primită, având în vedere că din

motivarea deciziei rezultă că instanța de apel a apreciat că, potrivit art. 948

C. civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt

îndeplinite și că, în mod greșit s-a reținut de prima instanță faptul că

neaplicarea ștampilei ar conduce la sancțiunea nulității absolute a actului

respectiv, atât timp cât în materie comercială nu este cerută forma scrisă și

față de înscrisurile aflate în dosar din care se constată că s-a executat

parțial convenția părților.

În ceea

ce privește fondul cererii de recurs, având în vedere că acțiunea reclamantei a

fost soluționată pe excepție, instanța nepunând în discuția părților natura

juridică a contractului încheiat între părți, conform principiului

contradictorialității, instanța de fond apreciind pe de o parte că acesta este

un contract de comision, iar pe de altă parte că reprezintă un contract de

asociere comercială, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Bacău

a admis apelul reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Așa fiind, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC C. SA Borzești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC C. SA Borzești împotriva deciziei nr. 21 din 24

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 16 februarie 2010.