ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta SC R. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Borzești a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 255.182 dolari SUA, din care 105.182 dolari SUA reprezintă dobânda pentru sumele achitate în avans de reclamantă la data de 2 decembrie 2004, respectiv 750.000 dolari SUA și la data de 30 martie 2005, suma de 727.450 dolari SUA, iar suma de 150.000 dolari SUA reprezintă profit nerealizat. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care decurge din excepția nulității convenției încheiate între părți, care deși semnată și datată, nu poartă ștampila societății comerciale.

Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din 14 ianuarie 2008 a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, convenția intervenită între părți la data de 17 noiembrie 2004 nu poartă ștampila societății comerciale, iar persoana care a semnat convenția în numele și pentru SC C. SA nu avea mandat să angajeze societatea, iar clauza contractuală este inaptă de a produce efecte juridice, fiind lovită de nulitate. S-a mai reținut că, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de finanțare a pârâtei și față de împrejurarea că nu s-a solicitat rezoluțiunea convenției, temeiul pretențiilor pentru care se invocă o culpă contractuală în cadrul răspunderii contractuale, nu există și în acest mod s-a apreciat caracterul inadmisibil al acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R. SRL București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 21 din 24 martie 2009 a admis apelul reclamantei SC R. SRL București, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 C. civ. pentru validitatea unei convenții, în speța de față fiind de altfel executată parțial convenția și că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, reținând nulitatea unui înscris recunoscut valabil de către părțile contractante, Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC C. SA Borzești a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond. Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că instanța de apel nu a făcut vorbire de excepțiile admise de instanța de fond, sens în care consideră că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Recurenta susține că este lovită de nulitate absolută convenția încheiată între părți la data de 17 noiembrie 2007, întrucât aceasta nu întrunește condițiile de formă și de fond esențiale pentru încheierea în mod valabil a acesteia.

Pe fondul acțiunii în pretenții, arată recurenta că, obligarea sa la plata dobânzii datorate pentru sumele achitate de reclamantă, în temeiul convenției încheiate, precum și la plata profitului nerealizat nu are suport legal, având în vedere că SC C. SA Borzești nu are nici o culpă procesuală, aceasta îndeplinindu-și obligațiile contractuale și oferind la vânzare reclamantei produsul rezultat în urma activității finanțate și că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligația de finanțare, respectiv plata sumelor lunare, astfel că, SC R. SRL nu este în măsură să invoce culpa contractuală a recurentei.

Trecând la analiza criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Susținerea recurentei, potrivit căreia, instanța de apel nu a făcut vorbire de excepțiile admise de instanța de fond, nu poate fi primită, având în vedere că din motivarea deciziei rezultă că instanța de apel a apreciat că, potrivit art. 948 C. civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt îndeplinite și că, în mod greșit s-a reținut de prima instanță faptul că neaplicarea ștampilei ar conduce la sancțiunea nulității absolute a actului respectiv, atât timp cât în materie comercială nu este cerută forma scrisă și față de înscrisurile aflate în dosar din care se constată că s-a executat parțial convenția părților.

În ceea ce privește fondul cererii de recurs, având în vedere că acțiunea reclamantei a fost soluționată pe excepție, instanța nepunând în discuția părților natura juridică a contractului încheiat între părți, conform principiului contradictorialității, instanța de fond apreciind pe de o parte că acesta este un contract de comision, iar pe de altă parte că reprezintă un contract de asociere comercială, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Borzești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Borzești împotriva deciziei nr. 21 din 24 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2010.