ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 4 mai 2009, reclamanta S.I.F.

Moldova SA Bacău a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata daunelor interese în valoare de 396.523,58 lei, calculate până la data de 31 martie 2009, rezultate din însușirea nelegală a sumei executate în temeiul biletului la ordin prescris emis de către SC A. SA în valoare de 153.844,55 lei, reprezentând actualizarea sumei executate cu indicele de inflație aferent perioadei între data executării silite 7 iunie 2006 și data de 31 martie 2009, la care urmează să se adauge coeficientul de inflație aferent perioadei 1 aprilie 2009 și data restituirii efective a sumei executate în valoare nominală și suma de 242.679,03 lei, cu titlu de daune reprezentând beneficiul nerealizat prin lipsirea în mod nelegal și abuziv de fructele produse de suma executată silit pentru perioada cuprinsă între data executării silite 7 iunie 2006 și data de 21 martie 2009, precum și în continuare până la momentul restituirii integrale a creanței.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă și prin sentința comercială nr. 128 din 27 octombrie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 557 din 11 februarie 2010. Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a admis în parte cererea, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 201.301,13 lei, reprezentând actualizarea sumei executate, suma de 293.461,22 lei, reprezentând dobândă legală, și suma de 9.063 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenții ale reclamantei, ca neîntemeiate, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 13265 din 22 decembrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta a solicitat reclamantei, în baza dispozițiilor art. 39 coroborat cu art. 40 și art. 41 din O.U.G.

nr. 51/1998, plata mai multor sume de bani înscrise în cinci bilete la ordin avalizate de reclamantă, printre care și biletul la ordin emis la data de 13 iunie 1996 de SC A. SA în favoarea Bancorex, în sumă de 300.000 dolari SUA, sub sancțiunea începerii executării silite prin modalitățile prevăzute de această ordonanță și a invocat, în justificarea calității sale procesuale, contractul de cesiune de creanță nr. 328510 din 21 iulie 1999 și că, întrucât reclamanta s-a opus executării de bunăvoie, prin ordinul nr. 1427 din 1 iunie 2006, s-a dispus înființarea popririi asupra oricăror sume existente în conturile debitoarei S.I.F. Moldova SA Bacău, până la concurența sumei de 6.514.593,47 dolari SUA, suma fiind executată conform extrasului de cont din 8 iunie 2006, în această sumă intrând și suma de 300.000 dolari SUA.

Tribunalul a avut în vedere, de asemenea, că opoziția cambială formulată de reclamantă a fost admisă prin sentința civilă nr. 462 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Bacău, prin care au fost anulate formele de executate în baza biletului la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA și că restituirea acestei sume a făcut obiectul dosarului nr. 4137/2/2009 al Curții de Apel București, în care s-a dispus întoarcerea executării silite, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 819.630 lei.

Instanța a apreciat că, prin executarea nelegală, pârâta a cauzat reclamantei un prejudiciu constând în diferența între valoarea reală și valoarea nominală la momentul restituirii sumei, prejudiciu care la data de 31 iulie 2010 era de 201.301,13 lei, și a considerat admisibilă cumularea despăgubirilor reprezentând actualizarea sumei datorate cu dobânda, întrucât actualizarea debitului cu rata inflației nu reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale cum este clauza de penalități și nici nu sancționează întârzierea prin lipsa de folosință a sumelor, ca în cazul dobânzii, ci are menirea de a restabili echilibrul între părți prin compensarea prejudiciului suferit prin erodarea monedei naționale, fiind daune interese compensatorii, nu moratorii, cum în mod greșit susține pârâta.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 279 din 26 mai 2011. Instanța de apel a reținut că apelanta datorează suma executată nelegal și are obligația de a restitui suma nu numai în aceeași cantitate, ci și la aceeași valoare, deprecierea intrinsecă a valorii sumei de bani prezentând relevanță în justificarea actualizării acesteia cu titlu de daune interese, întârzierea în restituirea sumei prezentând relevanță doar sub aspectul determinării cuantumului dobânzii legale și că apelanta nu a probat în mod concludent caracterul fortuit al nerestituirii sumei, având obligația, în raport de dispozițiile O.G.

nr. 22/2002, de a efectua demersurile necesare pentru a primi sumele pentru plata debitelor într-un anumit termen. A apreciat că reclamanta S.I.F. Moldova SA Bacău a fost prejudiciată, atât datorită inflației care a condus la deprecierea valorică intrinsecă a sumei ce i se datorează, cât și datorită lipsirii sale de posibilitatea folosirii sumei în sensul obținerii fructelor, astfel că se justifică pretinderea și acordarea daunelor interese în raport cu ambele aspecte, actualizarea sumei în raport cu inflația nefiind de natură moratorie, ci compensatorie, iar dobânda legală nu poate acoperi și inflația, în condițiile în care fiecare se definește în mod distinct, prima vizând acoperirea beneficiului lipsei folosinței, iar cea de-a doua vizând deprecierea valorică a aceleiași cantități de bani din motive economico-financiare.

Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea apelului, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de intimata reclamantă S.I.F. Moldova SA Bacău împotriva Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, ca neîntemeiată. S-a susținut, în motivarea recursului că nerestituirea sumei în termen util s-a datorat imposibilității fortuite, datorită înființării popririi pe conturile A.V.A.S. la cererea diferiților creditori, neputând fi reținută existența unei fapte ilicite, nici a culpei A.V.A.S., astfel că nefiind întrunite două dintre condițiile prevăzute de lege nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală având la bază art. 998, art. 999 C. civ.

și, mai mult decât atât, pârâta nu poate fi obligată la plata de daune interese rezultate din actualizarea sumei și dobânda legală, întrucât potrivit art. 1088 C. civ., daunele interese pentru obligațiile care au ca obiect o sumă de bani nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar, în lipsa unei clauze contractuale de actualizare înserată în contract, debitorul este îndatorat la echivalentul valoric al prestației la data plății efective, prețul actualizat fiind determinat de indicele de inflație, așa cum este atestat de Institutul Național de Statistică.

De asemenea a arătat că actualizarea creanței are natură moratorie deoarece prejudiciul se datorează doar întârzierii plății și, plata dobânzii legale, în cazul în care suma de bani a fost actualizată, înseamnă o dublă reparație, prejudiciul fiind acoperit fie de dobânda legală, fie de diferența rezultată din actualizarea datoriei, iar cumulul celor două titluri de despăgubiri determină îmbogățirea fără justă cauză a debitorului deoarece dobânda legală acoperă întregul prejudiciu suferit de creditor, reflectând și inflația. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.

poate fi invocat atunci când hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii și, în speță, vizează dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală, actualizarea sumei și dobânda legală, sub aspectul aplicării greșite a art. 998-999 C. civ., întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale față de împrejurarea că nu există faptă ilicită și nici culpă.

Analizând hotărârea atactă se constată că instanța de apel a apreciat fapta ilicită a executării silite nelegale, ca o condiție pentru atragerea răspunderii civile delictuale conform art. 998-999 C. civ., stabilind existența acesteia, a prejudiciului cauzat reclamantei prin lipsirea de un bun al său pe o perioadă îndelungată și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu care rezultă din lipsirea reclamantei de beneficiul nerealizat datorită săvârșirii faptei ilicite, condiții care atrag răspunderea civilă delictuală, conform art. 998-999 C. civ., dar și obligația autorului faptei ilicite de a reparara a prejudiciul. Aspectele privitoare la imposibilitatea de a restitui sumele executate ca și invocarea bunei credințe nu au relevanță în cauză, deoarece răspunderea civilă a A.V.A.S.

a fost antrenată pentru executarea nelegală și nu pentru imposibilitatea ulterioară de a restitui sumele executate, iar răspunderea A.V.A.S. era antrenată indiferent de intenția sau scopul urmărit la momentul realizării actului nelegal, atât timp cât nu s-a dovedit existența forței majore sau a cazului fortuit. Incidența dispozițiilor art. 1088 C. civ. nu poate fi reținută întrucât, pe de-o parte, nu a fost analizată în apel, instanța de control judiciar neputând raporta legalitatea hotărârii recurate la o problemă care nu a făcut obiectul apelului, iar, pe de altă parte, interpretarea acestui text de lege de către recurentă nu are în vedere excepția care trimite la regulile speciale în materie de comerț.

Critica referitoare la nelegalitatea cumulului sumei actualizate cu dobânda este nefondată, față de împrejurarea că instanța de apel a constatat corect că cele două instituții au izvoare diferite, în sensul că dobânda reprezintă beneficiul nerealizat, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, motiv pentru care cele două moduri de dezdăunare nu se exclud reciproc, astfel că prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea necorespunzătoare, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea prejudiciului efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.

Instanța de apel a apreciat corect asupra cumulului dobânzii cu actualizarea sumei, excluzând posibilitatea unei duble reparații, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 1084 C. civ. permit creditorului să beneficieze de o reparație integrală a prejudiciului suferit, constituit din daune interese și beneficiul nerealizat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București împotriva deciziei comerciale nr. 279 din 26 mai 2011, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2012.