ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de

Apel București la data de 4 mai 2009, reclamanta S.I.F. Moldova SA Bacău a

chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să

fie obligată la plata daunelor interese în valoare de 396.523,58 lei, calculate

până la data de 31 martie 2009, rezultate din însușirea nelegală a sumei

executate în temeiul biletului la ordin prescris emis de către SC A. SA în

valoare de 153.844,55 lei, reprezentând actualizarea sumei executate cu

indicele de inflație aferent perioadei între data executării silite 7 iunie

2006 și data de 31 martie 2009, la care urmează să se adauge coeficientul de

inflație aferent perioadei 1 aprilie 2009 și data restituirii efective a sumei

executate în valoare nominală și suma de 242.679,03 lei, cu titlu de daune

reprezentând beneficiul nerealizat prin lipsirea în mod nelegal și abuziv de

fructele produse de suma executată silit pentru perioada cuprinsă între data

executării silite 7 iunie 2006 și data de 21 martie 2009, precum și în

continuare până la momentul restituirii integrale a creanței.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale invocată de

reclamantă și prin sentința comercială nr. 128 din 27 octombrie 2009 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VI-a comercială.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție

care, prin decizia nr. 557 din 11 februarie 2010.

Secția a VI-a comercială a

Tribunalului București a admis în parte cererea, obligând-o pe pârâtă să

plătească reclamantei suma de 201.301,13 lei, reprezentând actualizarea sumei

executate, suma de 293.461,22 lei, reprezentând dobândă legală, și suma de

9.063 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenții

ale reclamantei, ca neîntemeiate, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 13265

din 22 decembrie 2010.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta a solicitat reclamantei,

în baza dispozițiilor art. 39 coroborat cu art. 40 și art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998,

plata mai multor sume de bani înscrise în cinci bilete la ordin avalizate de

reclamantă, printre care și biletul la ordin emis la data de 13 iunie 1996 de

SC A. SA în favoarea Bancorex, în sumă de 300.000 dolari SUA, sub sancțiunea

începerii executării silite prin modalitățile prevăzute de această ordonanță și

a invocat, în justificarea calității sale procesuale, contractul de cesiune de

creanță nr. 328510 din 21 iulie 1999 și că, întrucât reclamanta s-a opus

executării de bunăvoie, prin ordinul nr. 1427 din 1 iunie 2006, s-a dispus

înființarea popririi asupra oricăror sume existente în conturile debitoarei

S.I.F. Moldova SA Bacău, până la concurența sumei de 6.514.593,47 dolari SUA,

suma fiind executată conform extrasului de cont din 8 iunie 2006, în această

sumă intrând și suma de 300.000 dolari SUA.

Tribunalul a avut în

vedere, de asemenea, că opoziția cambială formulată de reclamantă a fost admisă

prin sentința civilă nr. 462 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Bacău, prin

care au fost anulate formele de executate în baza biletului la ordin în valoare

de 300.000 dolari SUA și că restituirea acestei sume a făcut obiectul dosarului

nr. 4137/2/2009 al Curții de Apel București, în care s-a dispus întoarcerea

executării silite, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 819.630 lei.

Instanța a apreciat

că, prin executarea nelegală, pârâta a cauzat reclamantei un prejudiciu

constând în diferența între valoarea reală și valoarea nominală la momentul

restituirii sumei, prejudiciu care la data de 31 iulie 2010 era de 201.301,13

lei, și a considerat admisibilă cumularea despăgubirilor reprezentând actualizarea

sumei datorate cu dobânda, întrucât actualizarea debitului cu rata inflației nu

reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale cum

este clauza de penalități și nici nu sancționează întârzierea prin lipsa de

folosință a sumelor, ca în cazul dobânzii, ci are menirea de a restabili

echilibrul între părți prin compensarea prejudiciului suferit prin erodarea

monedei naționale, fiind daune interese compensatorii, nu moratorii, cum în mod

greșit susține pârâta.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței instanței de fond a fost respins ca nefondat de către

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 279 din 26

mai 2011.

Instanța de apel a

reținut că apelanta datorează suma executată nelegal și are obligația de a

restitui suma nu numai în aceeași cantitate, ci și la aceeași valoare,

deprecierea intrinsecă a valorii sumei de bani prezentând relevanță în

justificarea actualizării acesteia cu titlu de daune interese, întârzierea în

restituirea sumei prezentând relevanță doar sub aspectul determinării

cuantumului dobânzii legale și că apelanta nu a probat în mod concludent

caracterul fortuit al nerestituirii sumei, având obligația, în raport de

dispozițiile O.G. nr. 22/2002, de a efectua demersurile necesare pentru a primi

sumele pentru plata debitelor într-un anumit termen.

A apreciat că

reclamanta S.I.F. Moldova SA Bacău a fost prejudiciată, atât datorită inflației

care a condus la deprecierea valorică intrinsecă a sumei ce i se datorează, cât

și datorită lipsirii sale de posibilitatea folosirii sumei în sensul obținerii

fructelor, astfel că se justifică pretinderea și acordarea daunelor interese în

raport cu ambele aspecte, actualizarea sumei în raport cu inflația nefiind de

natură moratorie, ci compensatorie, iar dobânda legală nu poate acoperi și

inflația, în condițiile în care fiecare se definește în mod distinct, prima

vizând acoperirea beneficiului lipsei folosinței, iar cea de-a doua vizând

deprecierea valorică a aceleiași cantități de bani din motive economico-financiare.

Pârâta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului București a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312

alin. (3) C. proc. civ., modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea

apelului, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de intimata

reclamantă S.I.F. Moldova SA Bacău împotriva Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București, ca neîntemeiată.

S-a susținut, în

motivarea recursului că nerestituirea sumei în termen util s-a datorat

imposibilității fortuite, datorită înființării popririi pe conturile A.V.A.S.

la cererea diferiților creditori, neputând fi reținută existența unei fapte

ilicite, nici a culpei A.V.A.S., astfel că nefiind întrunite două dintre

condițiile prevăzute de lege nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală

având la bază art. 998, art. 999 C. civ. și, mai mult decât atât, pârâta nu

poate fi obligată la plata de daune interese rezultate din actualizarea sumei

și dobânda legală, întrucât potrivit art. 1088 C. civ., daunele interese pentru

obligațiile care au ca obiect o sumă de bani nu pot cuprinde decât dobânda

legală, iar, în lipsa unei clauze contractuale de actualizare înserată în

contract, debitorul este îndatorat la echivalentul valoric al prestației la

data plății efective, prețul actualizat fiind determinat de indicele de

inflație, așa cum este atestat de Institutul Național de Statistică.

De asemenea a arătat

că actualizarea creanței are natură moratorie deoarece prejudiciul se datorează

doar întârzierii plății și, plata dobânzii legale, în cazul în care suma de

bani a fost actualizată, înseamnă o dublă reparație, prejudiciul fiind acoperit

fie de dobânda legală, fie de diferența rezultată din actualizarea datoriei,

iar cumulul celor două titluri de despăgubiri determină îmbogățirea fără justă

cauză a debitorului deoarece dobânda legală acoperă întregul prejudiciu suferit

de creditor, reflectând și inflația.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Motivul prevăzut de

art. 304 alin. (9) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea este

lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii și, în

speță, vizează dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă

delictuală, actualizarea sumei și dobânda legală, sub aspectul aplicării

greșite a art. 998-999 C. civ., întrucât nu sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale față de împrejurarea că nu există faptă ilicită

și nici culpă.

Analizând hotărârea

atactă se constată că instanța de apel a apreciat fapta ilicită a executării

silite nelegale, ca o condiție pentru atragerea răspunderii civile delictuale

conform art. 998-999 C. civ., stabilind existența acesteia, a prejudiciului

cauzat reclamantei prin lipsirea de un bun al său pe o perioadă îndelungată și

a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu care rezultă din

lipsirea reclamantei de beneficiul nerealizat datorită săvârșirii faptei

ilicite, condiții care atrag răspunderea civilă delictuală, conform art. 998-999

C. civ., dar și obligația autorului faptei ilicite de a reparara a prejudiciul.

Aspectele privitoare

la imposibilitatea de a restitui sumele executate ca și invocarea bunei

credințe nu au relevanță în cauză, deoarece răspunderea civilă a A.V.A.S. a

fost antrenată pentru executarea nelegală și nu pentru imposibilitatea

ulterioară de a restitui sumele executate, iar răspunderea A.V.A.S. era

antrenată indiferent de intenția sau scopul urmărit la momentul realizării

actului nelegal, atât timp cât nu s-a dovedit existența forței majore sau a

cazului fortuit.

Incidența

dispozițiilor art. 1088 C. civ. nu poate fi reținută întrucât, pe de-o parte,

nu a fost analizată în apel, instanța de control judiciar neputând raporta

legalitatea hotărârii recurate la o problemă care nu a făcut obiectul apelului,

iar, pe de altă parte, interpretarea acestui text de lege de către recurentă nu

are în vedere excepția care trimite la regulile speciale în materie de comerț.

Critica referitoare

la nelegalitatea cumulului sumei actualizate cu dobânda este nefondată, față de

împrejurarea că instanța de apel a constatat corect că cele două instituții au

izvoare diferite, în sensul că dobânda reprezintă beneficiul nerealizat, iar

actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor

bănești, motiv pentru care cele două moduri de dezdăunare nu se exclud

reciproc, astfel că prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea

debitorului pentru executarea necorespunzătoare, pe când prin actualizarea

debitului se urmărește acoperirea prejudiciului efectiv cauzat de fluctuațiile

monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății

efective a sumei datorate.

Instanța de apel a

apreciat corect asupra cumulului dobânzii cu actualizarea sumei, excluzând

posibilitatea unei duble reparații, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 1084 C.

civ. permit creditorului să beneficieze de o reparație integrală a

prejudiciului suferit, constituit din daune interese și beneficiul nerealizat.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului București împotriva deciziei comerciale nr.

279 din 26 mai 2011, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel

București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2012.