ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 557/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 128 din 27

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, după ce a

fost respinsă conexarea cu Dosarul nr. 4138/2/2009 al Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială, având ca obiect întoarcerea executării, reținând că

deși există identitate de părți, cauza și obiectul celor două pricini diferă, a

admis excepția de necompetență materială invocată de reclamanta S.I.F. Moldova

SA Bacău și a declinat competența soluționării acțiunii în răspundere civilă

delictuală formulată împotriva A.V.A.S. București, în favoarea Tribunalului

București, secția a VI-a comercială.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta a investit instanța cu o cerere în despăgubiri formulată

împotriva A.V.A.S. București, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ.,

solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 396.523,58 lei (calculată până

la 31 martie 2009) reprezentând: 153.844,53 lei actualizarea sumei executate în

temeiul unui bilet la ordin prescris, emis de SC A. SA, actualizare făcută în

raport de indicele de inflație aferent perioadei 7 iunie 2006 - 31 martie 2009,

precum și în continuare până la restituirea efectivă a sumei, precum și

242.679,03 lei cu titlu de daune reprezentând beneficiul nerealizat prin

lipsirea în mod nelegal de fructele produse de suma executată silit, pe aceeași

perioadă, precum și în continuare până la momentul restituirii integrale a

creanței.

Acțiunea reclamantei

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., art. 1088-1090 C. civ.

și art. 43 C. com., temei în raport de care reclamanta a invocat la 15

septembrie 2009 excepția de necompetență materială a curții de apel în

soluționarea în primă instanță a pricinii.

Instanța de fond a

apreciat că excepția necompetenței materiale este întemeiată deoarece reclamanta

a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor materiale - damnum emergens și

lucrum cessans - în temeiul răspunderii civile delictuale și nu în legătură cu

creanțe neperformante preluate la datoria publică, astfel încât litigiul să fie

soluționat în primă instanță de Curtea de Apel București în considerarea

dispozițiilor art. 44, 45 și 38 din O.U.G. nr. 51/1998.

În consecință, s-a

apreciat că este competent în soluționarea litigiului, în primă instanță,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București solicitând modificarea ei

pentru nelegalitate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta apreciază că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu îi

aparține competența soluționării pricinii, deoarece sumele pretinse de

reclamantă sunt consecința executării silite a unui ordin de poprire, efectuată

de A.V.A.S. în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, așa încât, potrivit dispozițiilor art.

44 și 45 din același act normativ, competența aparținea Curții de Apel

București, în raza căreia se află sediul său, acestei instanțe revenindu-i

competența soluționării cererilor „de orice natură privind drepturile și

obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S., inclusiv cele

formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și

juridice”, caz în speță.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului

rezultă că reclamanta a investit instanța cu o cerere în despăgubiri formulată

împotriva A.V.A.S. București care, prin fapta sa culpabilă i-a creat un

prejudiciu, punând în executare un bilet la ordin prescris.

Deși inițial

reclamanta a invocat în cerere și dispozițiile art. 44-49 din O.U.G. nr. 51/1998

pe lângă cele ale art. 998-999 C. civ., 1088-1090 C. civ. și art. 43 C. com.,

ulterior a precizat că cererea sa este întemeiată doar pe dreptul comun

aplicabil răspunderii civile delictuale și nu pe prevederile speciale și

derogatorii stipulate în O.U.G. nr. 51/1998 deoarece sumele pretinse prin

acțiunea de față nu reprezintă creanțe preluate de A.V.A.S. la datoria publică,

ci despăgubiri datorate urmare faptului ilicit al pârâtei.

În raport de aceste

precizări ale reclamantei și având în vedere principiul disponibilității

cererii, Curtea apreciază că în mod corect Curtea de Apel București a apreciat

că nu este competentă în soluționarea în fond a pricinii, ci Tribunalul

București, instanță căreia îi revine competența în temeiul dispozițiilor art. 2

pct. 1 lit. a) C. proc. civ., hotărârea de declinare a competenței fiind

temeinică și legală.

În consecință,

recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București, împotriva sentinței nr. 128 din 27 octombrie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.