ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3230/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3230/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 30 din 16
martie 2011 a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în
contradictoriu cu pârâta S.I.F. Moldova SA Bacău ca neîntemeiată.
În fundamentarea
acestei soluții s-a reținut, în principal, că prin sentința comercială nr. 137
din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
definitivă și irevocabilă, reclamanta A.V.A.S. a fost obligată la plata către
pârâta S.I.F. Moldova SA a sumei de 1.786.680 lei reprezentând contravaloarea
în lei la cursul BNR din data de 23 iunie 2009 a biletului la ordin emis de către SC B. SRL la data de 6 iunie 1996.
În baza acestei
hotărâri judecătorești Biroul Executorului Judecătoresc U.B. a întocmit și comunicat
reclamantei debitoare, la data de 20 ianuarie 2011, procesul verbal de
actualizare a debitului în raport de indicele de inflație, valoarea reactualizată
a creanței fiind de 1.882.446,05 lei și somația de plată a creanței și
cheltuielilor de executare, în termen de 6 luni de la data primirii acestor
înscrisuri.
Cererile de
suspendare provizorie a executării în temeiul art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002
și de suspendare a începerii sau continuării executării silite, conform art. 6 alin.
(4) din același act normativ au fost respinse, constatându-se că acțiunea
reclamantei A.V.A.S. a fost soluționată la primul termen de judecată.
Pe fondul cauzei,
avându-se în vedere dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 4 din O.G. nr. 22/2004
s-a constatat că premisa pentru aplicarea acestor facilități în favoarea
instituțiilor publice o constituie lipsa fondurilor bănești în bugetul lor
pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, însă A.V.A.S.
nu a făcut dovada că nu dispune de sumele necesare îndeplinirii obligației
stabilite prin sentința nr. 137 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, deși sarcina probei îi revenea.
Reclamanta nu a
dovedit nici că ar fi luat măsuri sau ar fi efectuat demersuri pentru a asigura
existența în bugetul propriu a sumelor necesare îndeplinirii obligației
stabilite prin titlul executoriu, sau că intenționează să întreprindă astfel de
acțiuni, ori are un plan care să îi permită plata creanțelor.
Jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6 din CEDO, s-a apreciat
că procedura de executare a unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța
care o pronunță, face parte din proces, iar dreptul la acces la justiție nu
poate fi efectiv și eficient dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar
permite ca o hotărâre executorie să rămână fără efect, în detrimentul unei
părți.
Împotriva sentinței
comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
a promovat recurs A.V.A.S. București, care a criticat pentru nelegalitate
această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9
coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului și
modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii
formulate de reclamantă.
În dezvoltarea
criticilor de nelegalitate, cu privire la reținerea că A.V.A.S. nu a făcut
dovada luării unor măsuri de îndeplinire a obligației stabilită prin titlul
executor precum și a faptului că nu a făcut dovada lipsei disponibilităților
bănești, s-a evocat că bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2011 nu
a fost aprobat până în prezent, încă din anul 2008 asupra conturilor
reclamantei s-a dispus înființarea popririi la cererea altor creditori, iar
această împrejurare a condus la lipsa disponibilităților bănești, producându-se
chiar o blocare a activității.
Eșalonarea plății,
termenele de grație acordate instituției publice debitoare, ca măsuri acordate
în cadrul judiciar cu respectarea unor termene rezonabile, se înscriu în
această marjă de apreciere a statului, recunoscută de Curtea Constituțională și
Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Greșit a fost
soluționată și cererea de suspendare a executării, aceasta fiind temeinică,
prin aceea că la data de 25 ianuarie 2011 a fost transmisă reclamantei o somație de plată voluntară în termen de 6 luni prin intermediul BEJ U.B.V. iar
ulterior, la data de 5 aprilie 2011 au mai fost comunicate o serie de documente
care au stat la baza înființării popririi, fără să fie respectate dispozițiile
art. 454 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă S.I.F.
MOLDOVA SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile
aduse de reclamanta A.V.A.S., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Cererea de chemare în
judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta S.I.F.
Moldova SA Bacău, având ca obiect, în principal, acordarea unui termen de grație
de 18 luni pentru efectuarea voluntară a plății creanței stabilite prin
sentința comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 7569/2/2009 și în subsidiar,
eșalonarea de plată a creanței pe termen de 3 ani, în rate anuale egale,
începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce va fi pronunțată în
prezenta cauză, a avut precizat ca temei de drept dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
Cadrul legal
instituit de art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002 menționează că toate
creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se
achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli
la care se încadrează obligația respectivă iar dacă executarea creanței
stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de
fonduri, instituția debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni să facă
demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Tot în acest context,
ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate
măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii,
pentru asigurarea din bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a
creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor care se regăsesc
în titlurile executorii.
Din verificarea
întregii documentații rezultă fără putere de tăgadă că cererea reclamantei A.V.A.S.
a fost înregistrată sub nr. 1687/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, secția
a V-a comercială, la data de 21 februarie 2011, iar titlul executor în speță
este sentința comercială nr. 137 pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie
2009 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 7569/2/2009,
prin care s-a dispus obligarea A.V.A.S. la restituirea către S.I.F. Moldova SA
a sumei de 1.786.680 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din
data de 23 iunie 2006 a Biletului la Ordin emis de către SC B. SRL la 6 iunie
1996.
Corect a apreciat
prima instanță că a existat suficient timp pentru reclamanta A.V.A.S., care
avea cunoștință despre întinderea obligației stabilită prin titlul executor
descris anterior, de a întreprinde toate măsurile legale care se impun pentru
efectuarea unei plăți voluntare.
Mai mult, susținerile
reclamantei A.V.A.S. așa cum se regăsesc enumerate în conținutul cererii de
chemare în judecată cât și în motivele de recurs nu sunt confirmate de dovezi
convingătoare care să conducă la acordarea unui termen de grație sau la o
eventuală eșalonare la plata creanței.
De remarcat că prin
somația de plată transmisă de Biroul executorului judecătoresc U.B. la data de
20 ianuarie 2011, în dosarul de executare nr. 944/2010, către debitoarea A.V.A.S.
s-a pus în vedere acesteia, potrivit O.G. nr. 22/2002 privind executarea
obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri
executorii, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, să achite suma de
1.912.453,83 lei în termen de 6 luni de la data primirii somației creditoarei S.I.F.
MOLDOVA SA. Cu această ocazie au fost comunicate debitoarei copia de pe titlul
executoriu sentința comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, copia de încheierea de
încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sector 1 București
la data de 30 decembrie 2010, procesul verbal de actualizare a debitului nr. 944
din 20 ianuarie 2010 și procesul verbal de cheltuieli de executare ale
executorului judecătoresc, fiind astfel îndeplinite dispozițiile legale care
guvernează materia executării silite.
În speță a fost
respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, deoarece
executarea silită este parte integrantă a procesului civil, fiind unanim
recunoscută aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului care consacră, într-o largă accepție asigurarea și recunoașterea,
aplicarea universală și efectivă a dreptului oricărei persoane de judecare a
cauzei sale în mod echitabil și într-un termen rezonabil, fără a-i fi încălcate
drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.
Pentru aceste
rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.
București împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele
prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 16
martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 20 octombrie 2011.