ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3405/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37668/3/2008, s-a dispus, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei M.L.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 4 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2008 la zi. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 7,03 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, în baza dovezii din 25 septembrie 2008. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1100 RON, onorariul pentru apărătorul din oficiu urmând să fie avansat din fondurile M.J.L.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 22 septembrie 2008, de conivență infracțională cu persoane rămase neidentificate, având drept scop introducerea în perimetrul Penitenciarului Jilava a cantității de 7,27 grame heroină porționată în 24 doze, inculpata M.L.M. a contactat-o telefonic pe martora M.F.M. și, sub pretextul că deținutul N.C.I. (concubinul inculpatei) avea interdicția de a primi pachet, i-a solicitat acesteia să o însoțească la penitenciar în vederea remiterii pachetului respectiv deținutului C.E., concubinul martorei M.F.M.

Odată ajunși în sectorul V. din cadrul Penitenciarului Jilava, inculpata i-a înmânat martorei susmenționate mai multe sacoșe ce conțineau alimente, după care aceasta din urmă le-a prezentat gardienilor în vederea controlului conținutului acestora. Cu această ocazie, într-o pungă de napolitane marca J., aparent intactă, au fost găsite 24 de recipiente confecționate artizanal, respectiv „dozele” care conțineau o substanță pulverulentă ce a fost supusă examinărilor fizico-chimice, rezultând astfel că este vorba despre 7,27 grame heroină, în conformitate cu mențiunile capitolului conclusiv al Raportului de Constatare Tehnico-Științifică din 23 septembrie 2008, substanță care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata M.L.M., solicitând, prin intermediul apărătorului său desemnat din oficiu, admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei și de circumstanțele personale ale inculpatei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 132/ A din 27 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată Totodată, i-a menținut acesteia starea de arest și a dedus prevenția de la data de 23 septembrie 2008. Apelanta inculpată a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul M.J.L.C.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că motivul de apel privind achitarea nu este fondat întrucât, din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în faza cercetării judecătorești, rezultă că inculpata M.L.M. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. În ceea ce privește al doilea motiv de apel, redozarea pedepsei, instanța de apel a apreciat, de asemenea, că nu este fondat, întrucât sancțiunea aplicată de prima instanță este adecvată gravității faptei și periculozității inculpatei, dând relevanță și circumstanțelor atenuante.

Inculpata a declarat, în termen legal, recurs, criticând decizia mai sus menționată și a invocat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dându-se eficiență circumstanțelor atenuante, în sensul că inculpata are o vârstă fragedă (18 ani), recunoaște și regretă fapta. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

Curtea apreciază că sancțiunea aplicată inculpatei este legală, întrucât o reducere a pedepsei ar lipsi de eficiență sancțiunea penală și ar aduce atingere exigențelor impuse de prevenția generală și de cea specială. Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. În ceea ce privește critica recurentei vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, se constată că ambele instanțe au procedat corect atunci când raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei deduse judecății, au aplicat acesteia o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

De asemenea, se constată că, față de pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă, scopul ei și criteriile de individualizare, instanța de prim control judiciar a menținut soluția instanței de fond, care în mod judicios a stabilit sancțiunea penală, aplicată inculpatei și a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate, apreciind în mod corect că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât în această modalitate. Înalta Curte mai reține că, în speță, nu pot fi identificate alte elemente de natură să conducă instanțele la concluzia că se impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât riposta societății trebuie să fie direct proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite, pentru a nu fi știrbită încrederea cetățenilor în actul de justiție.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a constata că recursul declarat de inculpata M.L.M. împotriva Deciziei penale 132/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare. De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 132/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2008 la 23 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.