ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3405/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din data de 12 februarie

2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37668/3/2008,

s-a dispus, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 143/2000

și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., condamnarea

inculpatei M.L.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a

interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe

o durată de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23

septembrie 2008 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit.

e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a

dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 7,03 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, în baza dovezii din 25 septembrie 2008.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în cuantum de 1100 RON, onorariul pentru apărătorul din oficiu urmând să

fie avansat din fondurile M.J.L.C.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în ziua de 22 septembrie 2008, de conivență

infracțională cu persoane rămase neidentificate, având drept scop introducerea

în perimetrul Penitenciarului Jilava a cantității de 7,27 grame heroină porționată în 24 doze, inculpata M.L.M. a contactat-o telefonic pe martora M.F.M. și,

sub pretextul că deținutul N.C.I. (concubinul inculpatei) avea interdicția de a

primi pachet, i-a solicitat acesteia să o însoțească la penitenciar în vederea

remiterii pachetului respectiv deținutului C.E., concubinul martorei M.F.M.

Odată ajunși în sectorul V. din cadrul Penitenciarului Jilava, inculpata i-a

înmânat martorei susmenționate mai multe sacoșe ce conțineau alimente, după

care aceasta din urmă le-a prezentat gardienilor în vederea controlului

conținutului acestora. Cu această ocazie, într-o pungă de napolitane marca J.,

aparent intactă, au fost găsite 24 de recipiente confecționate artizanal,

respectiv „dozele” care conțineau o substanță pulverulentă ce a fost supusă

examinărilor fizico-chimice, rezultând astfel că este vorba despre 7,27 grame heroină, în conformitate cu mențiunile capitolului conclusiv al Raportului de Constatare

Tehnico-Științifică din 23 septembrie 2008, substanță care face parte din

tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata M.L.M., solicitând, prin intermediul apărătorului său

desemnat din oficiu, admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, în principal,

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul

special prevăzut de lege, în raport de circumstanțele reale de comitere a

faptei și de circumstanțele personale ale inculpatei.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 132/ A

din 27 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată Totodată,

i-a menținut acesteia starea de arest și a dedus prevenția de la data de 23

septembrie 2008.

Apelanta inculpată a fost

obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând

a se avansa din fondul M.J.L.C.

Pentru a dispune astfel,

instanța de prim control judiciar a constatat că motivul de apel privind

achitarea nu este fondat întrucât, din coroborarea probelor administrate în

faza de urmărire penală cu cele administrate în faza cercetării judecătorești,

rezultă că inculpata M.L.M. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14

alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

În ceea ce privește al

doilea motiv de apel, redozarea pedepsei, instanța de apel a apreciat, de

asemenea, că nu este fondat, întrucât sancțiunea aplicată de prima instanță

este adecvată gravității faptei și periculozității inculpatei, dând relevanță

și circumstanțelor atenuante.

Inculpata a declarat, în

termen legal, recurs, criticând decizia mai sus menționată și a invocat, prin

intermediul apărătorului desemnat din oficiu, dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale

atacate și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dându-se

eficiență circumstanțelor atenuante, în sensul că inculpata are o vârstă

fragedă (18 ani), recunoaște și regretă fapta.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele

hotărâri, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C.

proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de

fapt și au stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta

încadrarea juridică corespunzătoare.

Curtea apreciază că

sancțiunea aplicată inculpatei este legală, întrucât o reducere a pedepsei ar

lipsi de eficiență sancțiunea penală și ar aduce atingere exigențelor impuse de

prevenția generală și de cea specială.

Potrivit dispozițiilor art. 72

C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată că există

circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o

treime din minimul special.

În ceea ce privește critica

recurentei vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, se constată că ambele

instanțe au procedat corect atunci când raportat la circumstanțele reale ale

săvârșirii faptei deduse judecății, au aplicat acesteia o pedeapsă de 6 ani

închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

De asemenea, se constată că,

față de pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă, scopul ei și

criteriile de individualizare, instanța de prim control judiciar a menținut

soluția instanței de fond, care în mod judicios a stabilit sancțiunea penală,

aplicată inculpatei și a dispus executarea acesteia în regim privativ de

libertate, apreciind în mod corect că scopul preventiv educativ al pedepsei nu

poate fi atins decât în această modalitate.

Înalta Curte mai reține că,

în speță, nu pot fi identificate alte elemente de natură să conducă instanțele

la concluzia că se impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate, cu atât

mai mult cu cât riposta societății trebuie să fie direct proporțională cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, pentru a nu fi știrbită încrederea

cetățenilor în actul de justiție.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a constata că recursul declarat de

inculpata M.L.M. împotriva Deciziei penale 132/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este

nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge ca atare.

De asemenea, în temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata M.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 132/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2008

la 23 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23

octombrie 2009.