ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4229/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 07 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2103/33/2009,

în baza art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului M.M.D., aflat în Arestul I.P.J. Cluj.

Pentru a dispune astfel, instanța Curții de

apel, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj din 30

noiembrie 2009, emis în dosar nr. 100/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare

de arest preventiv, inculpatul M.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de luare

de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în sarcina inculpatului - avocat în cadrul Baroului Cluj și

practician în insolvență - că în această din urmă calitate, a pretins la data

de 05 noiembrie 2009 și primit la 10 noiembrie 2009 de la denunțătorul C.D.,

administrator al SC D.P. SRL Turda, suma de 1000 Euro în exercitarea

atribuțiilor de lichidator judiciar (desemnat în această calitate de Tribunalul

Comercial Cluj în dosar nr. 708/1285/2009) pentru a îndeplini acte privitoare

la îndatoririle sale, respectiv, întocmirea și depunerea raportului final al

lichidatorului, cât și pentru a nu îndeplini astfel de acte - vânzarea

bunurilor din averea debitorului, atribuții ce-i reveneau în conformitate cu

prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Inculpatul M.M.D. a fost arestat preventiv la

data de 11 noiembrie 2009, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 2 din 11

noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, menținută prin Decizia nr. 3880 din 20 noiembrie

2009 a ÎCCJ (urmare a respingerii recursului inculpatului), pentru o perioadă

de 29 de zile, de la 11 noiembrie 2009 până la 09 decembrie 2009. Temeiul

arestării a fost cel prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare

de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

Dosarul a fost înregistrat la instanță în data

de 30 noiembrie 2009, iar la termenul din

07

decembrie 2009

, în virtutea

dispozițiilor art. 300/1 C. proc. pen. s-a procedat, din oficiu, la verificarea

legalității și temeiniciei arestării preventive, înainte de expirarea duratei

măsurii preventive - 09 decembrie 2009.

Verificând, măsura preventivă dispusă față de

inculpat, instanța a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea

acestuia subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.

Astfel, s-a constatat că sunt în continuare

indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 C. proc. pen. ale

comiterii unei fapte penale, respectiv, date din care rezultă presupunerea

rezonabilă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa și pentru care a

fost trimis în judecată.

In acest sens, mijloacele de probă avute în

vedere la data arestării și cele administrate ulterior - denunțul formulat de C.D.

și declarațiile acestuia; procesele verbale de redare a convorbirilor purtate

în mediu ambiental; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10

noiembrie 2009; declarații de martori (C.C., T.A.M., M.F.I.); declarațiile

inculpatului.

S-a mai constatat că, fapta pentru care este

judecat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea

sa în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, pericol

ce rezultă, ca și la data arestării, din natura faptei și gravitatea deosebită

a acesteia, calitatea specială a inculpatului, rezonanța socială negativă a

faptei cercetate.

S-a apreciat că riscul tulburării ordinii

publice este la fel de actual și real ca și în urmă cu nici o lună de zile,

când s-a dispus arestarea, acest interval scurt de timp, de privare de

libertate, neputând fi apreciat ca fiind în măsură să estompeze și nici măcar

să diminueze nivelul pericolului pentru ordinea publică, calificat prin prisma

factorilor amintiți, precum și împrejurarea că, cauza se află la debutul fazei

de judecată, iar presupusa faptă ce formează obiectul judecății, este una de

corupție, un fenomen infracțional la care societatea așteaptă o reacție promptă

și fermă din partea organelor abilitate, reacție care, în fapt, s-a și

manifestat cu ocazia arestării, dar care se impune a fi în continuare activă cu

atât mai mult, cu cât, incriminarea faptei în discuție vizează ocrotirea unor

relații sociale deosebit de importante, cele privind normala desfășurare a

relațiilor de serviciu, care în speță, au fost în strânsă interdependență cu

realizarea corectă a actului de justiție, și față de care, se presupune că

inculpatul a acționat în sens contrar.

S-a mai reținut că în

concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, unul dintre motivele pentru

care o persoană poate fi lipsită de libertate - protejarea ordinii publice în

cazul infracțiunilor cu un puternic impact în rândul comunității, cum este cea

din speță - s-a constatat că este incident și în cazul de față, motiv care,

referindu-se la un interes public real, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție

( care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată în

cauză) s-a apreciat că are în continuare o pondere mai mare față de regula

generală a judecării în stare de liberate (cazul Labila c/Italiei, hotărârea

din 6 aprilie 2000).

Așa fiind, tulburarea ordinii

publice, prin prisma celor mai sus expuse, s-a apreciat că este de natură a

tulbura ea însăși, buna desfășurare a judecății, cel puțin în momentele de

debut ale acesteia, astfel că măsura arestării, luată tocmai în perspectiva

asigurării acestui scop - al bunei desfășurări a procesului penal, s-a impus a

fi menținută.

În acest context, nu s-a primit nici

solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură

preventivă, de vreme ce, conform celor mai sus menționate, nu a intervenit

nicio schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea, în sensul

dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal a declarat recurs inculpatul M.M.D., care prin apărătorul ales, avocat C.B.,

a solicitat analizarea cauzei în raport de dispozițiile art. 385

15

lit.

d) și admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate

a inculpatului, susținând în esență faptul că, nu există probe certe din care

să rezulte existența pericolului concret pentru ordinea publică, care să

justifice menținerea măsurii arestării preventive.

Examinând recursul declarat de inculpatul

M.M.D. sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că

prin

Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul

Teritorial Cluj din 30 noiembrie 2009, emis în dosar nr. 100/P/2009, a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.M.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.

S-a reținut în sarcina inculpatului - avocat în cadrul Baroului Cluj și

practician în insolvență - că în această din urmă calitate, a pretins la data

de 05 noiembrie 2009 și primit la 10 noiembrie 2009 de la denunțătorul C.D.,

administrator al SC D.P. SRL Turda, suma de 1000 Euro în exercitarea

atribuțiilor de lichidator judiciar (desemnat în această calitate de Tribunalul

Comercial Cluj în dosar nr. 708/1285/2009) pentru a îndeplini acte privitoare

la îndatoririle sale, respectiv, întocmirea și depunerea raportului final al

lichidatorului, cât și pentru a nu îndeplini astfel de acte - vânzarea

bunurilor din averea debitorului, atribuții ce-i reveneau în conformitate cu

prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a mai reținut

că arestarea preventivă a inculpatului

M.M.D.

s-a dispus în baza art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Ținând

seama de probele cauzei, respectiv,

denunțul formulat de C.D. și declarațiile acestuia; procesele verbale

de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; proces-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante din 10 noiembrie 2009; declarații de

martori (C.C., T.A.M., M.F.I.); declarațiile inculpatului, Înalta

Curte consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul

M.M.D.

, subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 300

1

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de

arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de

Consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de

expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului

rezultă că instanța Curții de Apel Cluj s-a conformat acestor dispoziții după

înregistrarea dosarului la instanță.

De asemenea, dacă constată că

temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere,

revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul

M.M.D.

a comis faptele de

luare de mită prevăzută de

art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, precum și față de

conduita procesuală a inculpatului, iar lăsarea în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de fond este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul

M.M.D.

a fost inițial reținut în vederea aducerii în fața

autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune [lit. c)].

Așadar, Înalta Curte, consideră că

menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,

temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea

reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 148 lit. f),art. 300

2

și ale art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul

M.M.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat

M.M.D.

va fi obligat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.M.D. împotriva încheierii de ședință din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2103/33/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.