ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4229/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 07 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2103/33/2009, în baza art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.M.D., aflat în Arestul I.P.J. Cluj. Pentru a dispune astfel, instanța Curții de apel, a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj din 30 noiembrie 2009, emis în dosar nr. 100/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut în sarcina inculpatului - avocat în cadrul Baroului Cluj și practician în insolvență - că în această din urmă calitate, a pretins la data de 05 noiembrie 2009 și primit la 10 noiembrie 2009 de la denunțătorul C.D., administrator al SC D.P. SRL Turda, suma de 1000 Euro în exercitarea atribuțiilor de lichidator judiciar (desemnat în această calitate de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. 708/1285/2009) pentru a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale, respectiv, întocmirea și depunerea raportului final al lichidatorului, cât și pentru a nu îndeplini astfel de acte - vânzarea bunurilor din averea debitorului, atribuții ce-i reveneau în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Inculpatul M.M.D. a fost arestat preventiv la data de 11 noiembrie 2009, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 2 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, menținută prin Decizia nr. 3880 din 20 noiembrie 2009 a ÎCCJ (urmare a respingerii recursului inculpatului), pentru o perioadă de 29 de zile, de la 11 noiembrie 2009 până la 09 decembrie 2009. Temeiul arestării a fost cel prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dosarul a fost înregistrat la instanță în data de 30 noiembrie 2009, iar la termenul din 07 decembrie 2009 , în virtutea dispozițiilor art. 300/1 C. proc.

pen. s-a procedat, din oficiu, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, înainte de expirarea duratei măsurii preventive - 09 decembrie 2009. Verificând, măsura preventivă dispusă față de inculpat, instanța a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate. Astfel, s-a constatat că sunt în continuare indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 C. proc. pen. ale comiterii unei fapte penale, respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată. In acest sens, mijloacele de probă avute în vedere la data arestării și cele administrate ulterior - denunțul formulat de C.D.

și declarațiile acestuia; procesele verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10 noiembrie 2009; declarații de martori (C.C., T.A.M., M.F.I.); declarațiile inculpatului. S-a mai constatat că, fapta pentru care este judecat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă, ca și la data arestării, din natura faptei și gravitatea deosebită a acesteia, calitatea specială a inculpatului, rezonanța socială negativă a faptei cercetate.

S-a apreciat că riscul tulburării ordinii publice este la fel de actual și real ca și în urmă cu nici o lună de zile, când s-a dispus arestarea, acest interval scurt de timp, de privare de libertate, neputând fi apreciat ca fiind în măsură să estompeze și nici măcar să diminueze nivelul pericolului pentru ordinea publică, calificat prin prisma factorilor amintiți, precum și împrejurarea că, cauza se află la debutul fazei de judecată, iar presupusa faptă ce formează obiectul judecății, este una de corupție, un fenomen infracțional la care societatea așteaptă o reacție promptă și fermă din partea organelor abilitate, reacție care, în fapt, s-a și manifestat cu ocazia arestării, dar care se impune a fi în continuare activă cu atât mai mult, cu cât, incriminarea faptei în discuție vizează ocrotirea unor relații sociale deosebit de importante, cele privind normala desfășurare a relațiilor de serviciu, care în speță, au fost în strânsă interdependență cu realizarea corectă a actului de justiție, și față de care, se presupune că inculpatul a acționat în sens contrar.

S-a mai reținut că în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, unul dintre motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate - protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu un puternic impact în rândul comunității, cum este cea din speță - s-a constatat că este incident și în cazul de față, motiv care, referindu-se la un interes public real, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție ( care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată în cauză) s-a apreciat că are în continuare o pondere mai mare față de regula generală a judecării în stare de liberate (cazul Labila c/Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000). Așa fiind, tulburarea ordinii publice, prin prisma celor mai sus expuse, s-a apreciat că este de natură a tulbura ea însăși, buna desfășurare a judecății, cel puțin în momentele de debut ale acesteia, astfel că măsura arestării, luată tocmai în perspectiva asigurării acestui scop - al bunei desfășurări a procesului penal, s-a impus a fi menținută.

În acest context, nu s-a primit nici solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, de vreme ce, conform celor mai sus menționate, nu a intervenit nicio schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea, în sensul dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul M.M.D., care prin apărătorul ales, avocat C.B., a solicitat analizarea cauzei în raport de dispozițiile art. 385 15 lit. d) și admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, susținând în esență faptul că, nu există probe certe din care să rezulte existența pericolului concret pentru ordinea publică, care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.M.D. sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj din 30 noiembrie 2009, emis în dosar nr. 100/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000. S-a reținut în sarcina inculpatului - avocat în cadrul Baroului Cluj și practician în insolvență - că în această din urmă calitate, a pretins la data de 05 noiembrie 2009 și primit la 10 noiembrie 2009 de la denunțătorul C.D., administrator al SC D.P.

SRL Turda, suma de 1000 Euro în exercitarea atribuțiilor de lichidator judiciar (desemnat în această calitate de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. 708/1285/2009) pentru a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale, respectiv, întocmirea și depunerea raportului final al lichidatorului, cât și pentru a nu îndeplini astfel de acte - vânzarea bunurilor din averea debitorului, atribuții ce-i reveneau în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a mai reținut că arestarea preventivă a inculpatului M.M.D. s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Ținând seama de probele cauzei, respectiv, denunțul formulat de C.D. și declarațiile acestuia; procesele verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10 noiembrie 2009; declarații de martori (C.C., T.A.M., M.F.I.); declarațiile inculpatului, Înalta Curte consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul M.M.D. , subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 300 1 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Cluj s-a conformat acestor dispoziții după înregistrarea dosarului la instanță. De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul M.M.D. a comis faptele de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, precum și față de conduita procesuală a inculpatului, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de fond este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul M.M.D. a fost inițial reținut în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [lit. c)]. Așadar, Înalta Curte, consideră că menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 148 lit. f),art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M.D. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat M.M.D. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.D. împotriva încheierii de ședință din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2103/33/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.