ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4670 din 9

decembrie 2008 a Tribunalului Constanța a fost respinsă ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin

administratorul judiciar SC B.F. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC C.G. SRL

București și Agenția Domeniilor Statului Pentru Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol, fiind, totodată,

respinsă ca nefondată cererea pârâtei SC C.G. SRL de obligare a

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că reclamanta SC P. SA a pescuit până la

07 septembrie 2004 toată cantitatea de pește de consum rezultată

din puietul de un an populat în martie 2003, iar rezultatele pescuitului de

evaluare efectuat la 10 august 2007 atestă că în Balta B. nu a mai

rămas pește de consum rezultat din puietul populat de SC P. SA în

primăvara anului 2003.

Având în vedere că

situația de fapt și de drept relevată de reclamantă în

cererea dedusă judecății a fost infirmată prin concluziile

raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză și

înscrisurile prezentate de pârâte, instanța a respins acțiunea,

reținând că, sub aspect probator, conform art. 1169 C. civ.,

reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei și legalității

pretențiilor sale.

Față de dispozițiile art.

274 C. proc. civ., instanța a refuzat cererea pârâtei SC C.G. SRL de

obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judeca reținând că

aceasta nu a anexat la dosarul cauzei înscrisuri privind avansarea sumelor de

bani achitate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar B.F.S. SPRL,

solicitând desființarea hotărârii atacate ca nelegală și

netemeinică, admiterea cererii de chemare judecată în sensul

recunoașterii dreptului de proprietate asupra fondului piscicol existent în

Balta B. la momentul formulării acțiunii, în  cantitate de

aproximativ 570 tone, precum și obligarea pârâtelor A.D.S. București,

pentru C.N.A.F.P. București și SC C.G. SRL la plata contravalorii

fondului piscicol susmenționat.

Prin decizia civilă nr. 83/COM

din 15 iulie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta SC P. SA – în insolvență -

prin administrator judiciar B.F.S. SPRL, a obligat apelanta la 8.150 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC C.G. SRL.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele :

În criticile aduse sentinței

civile în criticile aduse sentinței civile nr. 4670 din 9 decembrie 2008 a

Tribunalului Constanța apelanta SC P. SA a invocat nulitatea raportului de

expertiză ihtiologică depus la dosarul de fond, pretextând că nu

a fost convocată la momentul la care s-a realizat pescuitul de control.

Verificând dovezile de convocare

anexate expertizei Curtea a constatat că expertul desemnat în cauză a

efectuat o primă convocare pentru a putea intra în posesia înscrisurilor

apreciate de părți ca având relevanță în lămurirea

obiectivelor încuviințate, iar apelanta reclamantă nu a dat curs

acestei convocări. Ulterior, expertul A.N. a reconvocat părțile,

fiind consemnată participarea SC P. SA, conform procesului verbal încheiat

la 30 iulie 2007, prin care s-a convenit ca reclamanta apelantă să

completeze înscrisurile necesare efectuării expertizei. Nu se poate

reține, în prezența acestor dovezi de comunicare ce au fost aduse la

cunoștința reclamantei, că acesteia i s-ar fi cauzat o

vătămare rezultată din nerespectarea formelor procedurale de

către expertul tehnic desemnat în cauză.

De altfel, nulitatea invocată

de apelantă direct în calea de atac, în condițiile în care SC P. SA a

avut la dispoziție termene procedurale pentru a lua

cunoștință de raportul de expertiză și a verifica în

ce condiții a fost întocmit raportul contestat, nu poate fi primită,

neregulile rezultate din neconformarea expertului la dispozițiile art. 208

C. proc. civ. urmând a fi acoperite, potrivit prevederilor art. 108, alin. (3) C.

proc. civ.

Apelanta reclamantă, după

ce i-a fost comunicat raportul de expertiză ihtiologică, nu a

formulat obiecțiuni și nu a înțeles a contesta în fața

primei instanțe validitatea actelor procedurale întocmite de expertul

tehnic A.N., lucrarea depusă fiind reținută în mod judicios de

judecătorul fondului ca având valoare probatorie, în contextul

interpretării coroborate a tuturor dovezilor administrate pentru

lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Astfel, corect s-a constatat în

primă instanță că cererea reclamantei nu are un caracter

fondat, cât timp concluziile expertului au arătat că în Balta B. nu

exista la momentul înregistrării acțiunii pește de consum

rezultat din puietul populat de SC P. SA în primăvara anului 2003, acest

aspect fiind recunosc chiar de apelanta reclamantă, prin hotărârea A.G.A.

nr. 3/2004, prin care s-a aprobat închiderea amenajării piscicole de la

Bugeac.

Cum apelanta reclamantă nu a

depus la dosar înscrisuri care să ateste existența dreptului a

cărui recunoaștere o pretinde, iar expertiza necontestată de

părți a concluzionat că nu a mai rămas în Balta B. pește

de consum din cel revendicat în prezent, acesta fiind pescuit până la data

de 07 septembrie 2004, Curtea a reținut caracterul neîntemeiat al

criticilor aduse de apelanta SC P. SA sentinței civile nr. 467 din 9

decembrie 2008 a Tribunalului Constanța, menținând hotărârea

atacată ca temeinică și legală, prin respingerea apelului

ca nefondat în raport de dispozițiile art. 296 C. proc. civ.

Dată fiind culpa

procesuală a apelantei reclamante în cererea de față, Curtea a

obligat SC P. SA, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata

către intimata SC C.G. SRL a sumei de 8.150 lei reprezentând cheltuieli de

judecată, respectiv onorariul cuvenit apărătorului ales, dovedit

prin ordinul de plată nr. 71 din 4 iulie 2009 depus la fila 48 din dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC P. SA Constanța – în insolvență - prin

administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanța care a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând

următoarele:

- Expertiza tehnică de

specialitate încuviințată de prima instanță este

lovită de nulitate pentru neîndeplinirea procedurii de citare.

- Expertul a constatat că SC P.

SA a înființat cu puiet recolta de pește din anul 2003, dar a afirmat

că aceeași societate a recoltat întreaga cantitate de pește în

anul 2004, ceea ce contrazice orice norme de acvacultură sau

piscicultură.

- Metoda folosită de expert

pentru stabilirea cantității de pește matur a fost doar

pescuitul pur și simplu, fără a se face referire la vârsta

peștelui pescuit.

- Afirmația expertului că

în Balta B. la data de 7 septembrie 2004 nu a mai rămas peste de consum

aparținând SC P. SA Constanța este neadevărată și

nemotivată științific.

- Deconturile între recurentă

și C.N.A.F.P. București se efectuau prin întocmirea proceselor

verbale de compensare, SC P. SA a vândut puiet de pește din diverse

specii, conform facturilor depuse la instanță către C.N.A.F.P.

București pentru folosința amenajării piscicole Buceag în

conformitate cu protocolul din 2 iunie 2003. Ulterior C.N.A.F.P. București

a revândut aceste cantități de puiet pârâtei SC C.G. SRL

București, ce putea fi pescuit pentru comercializare la fondul pieții

abia în toamna anului 2006. Cantitățile de pește pescuite

și comercializate de pârâta SC P. SA Constanța anterior toamnei

anului 2006 aparțin SC P. SA Constanța.

- Protocolul din 2 iunie 2003 este

în vigoare. C.N.A.F.P. București a suspendat unilateral acest protocol

motivat de datoriile pe care SC P. SA Constanța le are față de

aceasta. Din situațiile client rezultă că la data de 18 august

2004 C.N.A.F.P. București era debitoare față de SC P. SA

Constanța. Constatând valabilitatea protocolului recurenta este în drept

să solicite pârâtelor recunoașterea dreptului său asupra

fondului piscicol existent în Balta B. de aproximativ 570 tone și

obligarea pârâtelor la plata contravalorii acestui fond piscicol.

Intimata SC C.G. SRL a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 9 februarie 2010

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată – pârâtă Agenția

Națională Pentru Pescuit si Acvacultură în temeiul Legii nr. 317/2009

și a contractului de mandat din 23 decembrie 2009 încheiat între A.D.S.

și Agenția Națională Pentru Pescuit si Acvacultură (A.N.P.A.).

Recurenta SC P. SA Constanța –

în insolvență prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanța a

depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în

tot a sentinței și deciziei, admiterea cererii formulate.

În ședința publică de

la 13 aprilie 2010 intimata – pârâtă SC C.G. SRL București a invocat

excepția de tardivitate a recursului introdus de către recurenta SC

P. SA Constanța.

Examinând cu prioritate, în raport

de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. excepția de tardivitate a

recursului declarat de recurenta – reclamantă SC P. SA Constanța prin

administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanța Înalta Curte constată

că excepția este nefondată în condițiile în care comunicarea

deciziei nr. 83/COM din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța nu

s-a îndeplinit legal, aceasta fiind restituită.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică care nu poate fi

reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Raportul de expertiză omologat

de instanța de fond a fost efectuat cu respectarea prevederilor art. 208 C.

proc. civ.

În vederea efectuării acestuia

expertul a citat părțile, conform art. 208 C. proc. civ., dând

posibilitatea acestora să fie prezente, să depună înscrisurile

apreciate ca având relevanță și să dea toate

lămuririle necesare, în vederea garantării dreptului la apărare.

În speță se constată

că dovada legalei citări a părților a fost anexată

lucrării de expertiză, că reclamanta a rămas în pasivitate și

că deși a fost legal citată pentru a lua

cunoștință de raportul de expertiză nu a invocat vreo

neregularitate a actelor procedurale întocmite de expert, nici nu a formulat

obiecțiuni.

De altfel nulitatea invocată de

apelantă direct în calea de atac, nu poate fi primită și

raportat la împrejurarea că neregulile rezultate din neconformarea

expertului la dispozițiile art. 208 C. proc. civ. se acoperă

dacă nu au fost invocate la prima zi de înfățișare ce a

urmat și înainte de a pune concluzii în fond potrivit art. 108 alin. (3) C.

proc. civ.

În mod întemeiat instanța de

apel a constatat că cererea reclamantei nu are un caracter fondat, cât

timp reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste

existența dreptului a cărei recunoaștere o pretinde, iar

expertiza necontestată de părți a concluzionat că nu a mai

rămas în Balta B. pește de consum din cel revendicat în prezent,

acesta fiind pescuit până la 7 septembrie 2004.

Restul criticilor vizează

aspecte ce țin de reaprecierea situației de fapt, prin reanalizarea

probelor și a concludenței acestora, încât nu sunt susceptibile de a

fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul

reclamantei ca nefondat.

Față de culpa

procesuală a recurentei – reclamante Înalta Curte urmează să

oblige recurenta – reclamantă să plătească intimatei –

pârâte SC C.G. SRL București, 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității declarării recursului.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC P. SA Constanța prin administrator judiciar B.F.S.

SPRL Constanța împotriva deciziei nr. 83/COM din 15 iulie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă

și fluvială, contencios administrativ fiscal.

Obligă recurenta –

reclamantă să plătească intimatei – pârâte SC C.G. SRL București

4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.