ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 62/2010

Deliberând asupra

conflictului de față, din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 iulie 2009

creditoarea SC W.M. SA București a solicitat obligarea debitoarei SC C.F.

SRL Vaslui la plata sumei de 2.320,50 euro (echivalentul în lei curs B.N.R. la

data plății).

Judecătoria sector 5

București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr.

5946 din 28 iulie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Vaslui cu motivarea că în contractul încheiat între

părți nu s-a menționat locul unde trebuie efectuată plata

chiriei, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 7 și art. 10

pct. 4 C. proc. civ., conform cărora locul plății este sediul

debitoarei, respectiv Municipiul Vaslui.

Primind cauza spre soluționare,

Judecătoria Vaslui prin sentința civilă nr. 3110 din 23

octombrie 2009 a admis excepția de necompetență teritorială

a acestei instanței a declinat în favoarea Judecătoriei sector 5

București competența de soluționare a cererii și a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a

hotărî asupra conflictului negativ de competență.

S-a reținut că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19.1 din contractul

părților conform cărora în caz de diferend între părți

competența aparține instanței de la sediul locatorului respectiv

creditoarea SC W.M. SA București cu sediul în București, sector 5.

Convenția

părților nu este contrară dispozițiilor art. 19 C. proc.

civ. și în aceste condiții creditoarea în raport și de

dispozițiile art. 12 C. proc. civ. în mod legal a sesizat Judecătoria

sectorului 5 București.

Competența de

soluționare a litigiului de față revine Judecătoriei sectorului

5 București pentru următoarele considerente.

Creditoarea SC W.M. SA

București a solicitat prin acțiune obligarea debitoarei SC C.F. SRL Vaslui

la plata sumei de 2.320,50 euro (echivalentul în lei curs B.N.R. la data

plății) invocând nerespectarea clauzelor din contractul de închiriere

încheiat între părți la data de 8 martie 2007.

La art. 19 din contract

părțile au inserat clauza conform căreia în caz de diferend

între părți, partea interesată va putea sesiza numai

instanța de judecată competentă după sediul locatorului.

În raport de conținutul

acestei prevederi contractuale, alegerea instanței a fost făcută

în interesul ambelor părți și nu poate fi vorba de o

competență teritorială alternativă, reclamantul fiind

ținut să sesizeze instanța aleasă prin convenție de la

sediul locatorului (creditoarea SC W.M. SA).

În speță, prin

alegerea instanței de către părți prin convenția

încheiată, nu au fost încălcate dispozițiile art. 19 C. proc.

civ. care prevăd o competență teritorială exclusivă,

întrucât nu ne aflăm în cazurile prevăzute de art. 13 – art. 16 C.

proc. civ.

Deși clauza

stipulată în contract este o clauză atributivă de

competență care are drept consecință prorogarea

voluntară de competență, permisă de dispozițiile art. 19

C. proc. civ.

Așa fiind,

instanța competentă urmează să soluționeze litigiul

dedus judecății este cea stabilită de părți prin

convenția lor și în fața căreia creditoarea a depus cererea,

respectiv Judecătoria sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 13 ianuarie 2010.