ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1737/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Creditoarea Administrația Finanțelor Publice

a Municipiului Vaslui a solicitat intrarea în procedura generală a insolvenței

a debitoarei SC P.I. SRL Vaslui pentru creanța certă, lichidă și exigibilă în

sumă de 37.383 lei, desemnarea unui administrator judiciar, stabilirea datei

Adunării Generale a Creditorilor, lichidarea averii, recuperarea pe calea

procedurii de insolvență a creanțelor bugetare, majorărilor și penalităților de

întârziere pentru sumele pe care le datorează bugetului consolidat al statului.

Tribunalul Vaslui, secția

civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de deschidere a

procedurii insolvenței în favoarea Tribunalului București, reținând că

debitoarea și-a schimbat sediul în localitatea Măgurele, str. Călugăreni, jud. Ilfov

și cum potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile

prevăzute de această lege, cu excepția recursului prevăzut de art. 8, sunt de

competența tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul debitoarea,

a apreciat că litigiul este de competența Tribunalului București în a cărei

rază teritorială se află debitoarea după schimbarea sediului.

Tribunalul București,

secția a VII-a comercială, a admis excepția necompetenței teritoriale

exclusive, ridicată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Vaslui, și constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

pentru efectuarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a reținut că art.

6 din Legea nr. 85/2006 stabilește competența de judecată a tribunalului în

raza căruia se află sediul debitorului la data introducerii cererii

creditorului, schimbarea ulterioară a sediului nefiind în măsură să aducă

modificări în competența de soluționare a cauzei.

Asupra conflictului

negativ de competență Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Conform art. 6 alin. (1)

din Legea 85/2006 „toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția

recursului prevăzut de art. 8 sunt de competența secției de insolvență a

tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum

figurează acesta în registrul comerțului ... și sunt exercitate de judecătorul

sindic”. Ca urmare art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 reglementează

competența teritorială de soluționare a litigiilor prevăzute de legea privind

procedura insolvenței, stabilind instanța care trebuie sesizată cu cererea de

chemare în judecată.

Textul invocat nu

cuprinde o dispoziție expresă în sensul modificării competenței teritoriale a

instanței care a fost investită cu soluționarea cererii și cum acesta nu

distinge o astfel de situație, instanța nu se poate substitui legiuitorului sau

adăuga la lege.

Este de netăgăduit că

normele privind competența teritorială își produc efectele la momentul

sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, fapt confirmat și de art.

5 C. proc. civ., care este reglementarea generală în materia procedurii civile

și care prevede că: „cererea se face la instanța domiciliului …”.

Ca urmare, în

situația modificării sediului debitoarei, ca în cazul de față, dispozițiile art.

6 din Legea nr. 85/2006 nu mai sunt incidente analizei competenței teritoriale,

deoarece competența teritorială este determinată de domiciliul debitoarei la

data sesizării instanței cu cererea introductivă, împrejurare față de care

Tribunalul Vaslui este competent teritorial în soluționarea litigiului.

În aceste împrejurări,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

litigiului în favoarea Tribunalului Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 13 mai 2010.