ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 911/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 3413/114/2008 reclamanta Banca Comercială C. a chemat în judecată pe pârâtul F.L.G. Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M., solicitând instanței să oblige pârâtul la plata sumei de 300.000 lei reprezentând garanție financiară. Prin sentința nr. 1294 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Banca Comercială C., în contradictoriu cu pârâtul F.L.G. Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M., acesta fiind obligat să plătească reclamantei suma de 300.000 lei.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că potrivit convenției de garantare din 8 iulie 2003 încheiată între părți, pârâta a emis la cererea reclamantei mai multe scrisori de garantare, accesorii unor contracte de credit acordate de Banca C. Pentru garantarea contractului de credit din 22 octombrie 2004 a fost emisă scrisoarea de garantare din 18 aprilie 2006, încheiată între reclamantă și SC A.D.C. SRL, în calitate de debitoare, unde s-au prevăzut că: F.N.G.C.I.M.M. a acordat în favoarea Băncii Comerciale C., prin sucursala Buzău, o garanție financiară complementară reprezentând un procent de garantare de 60% din soldul creditului acordat în baza contractului de credit din 22 octombrie 2004, în limita sumei de 300.000 lei, iar în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în contractul de credit și contractul a fost executat, Fondul se obligă să plătească Băncii C. garanția în condițiile stabilite.

Debitoarea contractului de credit nu și-a îndeplinit obligația de plată, creditoarea notificând pârâtul să plătească garanția din 19 octombrie 2007. Pârâta a refuzat plata garanției, invocând încălcarea dispozițiilor art. 3.1 lit. d) din Convenția de garantare, respectiv lipsa acordului său pentru modificarea termenului de rambursare a creditului. Refuzul pârâtei a fost apreciat ca nefundat, acesta dând o interpretare eronată actului de începere a executării silite care nu poate fi interpretat ca o modificare a duratei contractului de credit, el reprezentând mijlocul juridic de recuperare a restanțelor în situații de neplata datoriei la bancă. Susținerile pârâtei pe baza cărora își fundamentează refuzul de plată nu au fost reținute de instanță atâta timp cât recuperarea creanțelor se face potrivit celor convenite de părți art. 5.1 din Convenția de garantare.

Apelul formulat de pârâtul F.L.G. Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M. împotriva sentinței nr. 1294/2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în derularea contractului de credit, debitoarea SC A.D.C. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, aceasta figurând cu un sold debitor în sumă de 393.998,66 lei. Începerea executării silite a fost declanșată cu cererea din 19 octombrie 2007, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale debitoarei, decisă în conformitate cu clauzele scrisorii de garantare din 18 aprilie 2006. Refuzul de plată a garanției de către F.N.G.C.I.M.M.

a fost apreciind de instanță ca nejustificat în condițiile în care s-a obligat să plătească Băncii C. garanția în condițiile stipulate în Convenția și în scrisoarea de garantare. Debitoarea SC A.D.C. SRL se află în stare de insolvență, ceea ce dovedește imposibilitatea acestuia în calitate de debitor al contractului de credit, să plătească la scadență creditele. În calitate de garant al debitorului aflat în procedura insolvenței, apelantul pârât trebuie să-și îndeplinească obligațiile asumate prin convențiile de garantare, iar culpa Băncii C. în executarea contractului nu are suport real în clauzele ce decurg din voința părților contractante. Împotriva deciziei nr. 32 din 10 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs pârâtul F.L.G.

Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M. motivele de recurs fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractuale atât în relația cu F.L.G. Focșani IFN SA cât și cu beneficiara SC A.D.C. SRL, Banca C. încălcând dispozițiile art. 3.1. lit. d) din Convenția de garantare în sensul că a modificat unilateral durata creditului fără acordul Fondului, fără să solicite în scris aprobare pentru modificarea datei scadenței. Numai dacă beneficiarul creditului nu ar fi plătit ratele creditului, creditoarea ar fi putut trece la executarea silită.

Instanța de apel nu a înțeles și nu a aplicat corect legea și clauzele contractuale întrucât retragerea garanției operează de drept, fără punerea în întârziere și fără îndeplinirea altor formalități conform art. 7.4 din Convenția de garantare din 8 iulie 2003. Această clauză este o dispoziție imperativă având caracterul unui pact comisoriu de gradul IV dar instanța de apel nu a ținut cont de faptul că la data încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2004, nu exista o scrisoare de garanție a acestui credit, deci nu există nicio relație contractuală între Fond și Banca C. Abia la data de 18 aprilie 2006 prin scrisoarea de garanție, Fondul a acordat garanție pentru actul adițional din 19 aprilie 2006, în care a fost înserat o clauză de opozabilitate însă în actele ulterioare nu a mai fost prevăzută o astfel de clauză.

Cu privire la corelarea garanției cu soldul creditorului, instanța de apel a lăsat la latitudinea organului de executare, executarea sumei, în loc să lămurească cuantumul sumei de plată pentru a evita situația privind îmbogățirea fără justă cauză sau plata nedatorată și întoarcerea executării. În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 32/2009 și în consecință să se constate că a operat retragerea garanției de către F.L.G. Focșani IFN SA, pentru neîndeplinirea de către bancă a obligației prevăzute de art. 7.4 coroborat cu art. 3.1 lit. d) și lit. h) din Convenția de garantare din 8 iulie 2003 iar în subsidiar în situația în care nu se va constata că a operat retragerea garanției, să se țină cont de faptul că procentul de garantare se aplică la soldul creditorului.

Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de apel a interpretat corect clauzele contractuale și dispozițiile legale incidente. Examinând decizia recurată în raport de criticile invocate se constată că recursul este nefondat. Scrisoarea de garantare din 18 aprilie 2006 a fost emisă în baza prevederilor Convenției de garantare din data de 6 iulie 2003 încheiată între reclamantă Banca Comercială C. și recurentul pârât F.L.G. Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M., acesta acordând o garanție financiară complementară, reprezentând un procent de 60% din soldul creditului acordat în baza contractului de credit din 22 octombrie 2004, în limita sumei de 300.000 lei.

În caz de neplată a obligațiilor de plată prevăzute în contractul de credit de către debitorul beneficiar al creditelor, Fondul trebuia să plătească băncii garanția menționată. Întrucât debitorul SC A.D.C. SRL nu și-a executat obligațiile stabilite în contractul de credit, intimata a solicitat plata scrisorii de garanție din 18 aprilie 2006 și a Addendumului din 23 octombrie 2006 fără a se putea spune că au fost încălcate dispozițiile art. 3.1 lit. d) din Convenția de garanție, dispoziții interpretate corect de ambele instanțe în raport de art. 969 – art. 970 C. civ. dar și de art. 982 C. civ., care instituie regula de interpretare coordonată a clauzelor contractului. Este adevărat că la art. 3.1.

lit. d) din Convenția de garantare, Banca Comercială C. s-a obligat să obțină acordul F.L.G. Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M. pentru modificarea destinației, modificarea valorii, a duratei contractului și a modului de acoperire a creditului cu garanțiile dar în speță nu este vorba de o modificare a duratei contractului ci despre neexecutarea contractului de credit de către debitorul SC A.D.C. SRL și ca urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 4.1 lit. c) și art. 5.1 din convenția menționată. executarea silită prin poprire reprezentând mijlocul juridic de recuperare a creanțelor restante în caz de neplată. Declanșarea scadenței anticipate și începerea executării silite a fost luată în raport de dispozițiile art. 8.4 din contractul de credit din 2004 modificat prin actele adiționale.

Instanța de apel a interpretat corect și dispozițiile art. 74 raportat la art. 3.1 lit. h) din convenția de garantare având în vedere că a fost introdusă clauza de opozabilitate invocată de recurentă prin actul adițional din 19 aprilie 2006 la pct. 7.15. Prin actul adițional menționat banca și-a executat obligația prevăzută de art. 3.1 lit. h) din Convenție. Actele adiționale au rolul de a modifica un contract iar ce s-a modificat rămâne valabil pe toată durata contractului dacă părțile nu prevăd altfel prin acte adiționale, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față, iar intimata nu avea obligația de a reitera în fiecare act adițional ulterior modificările operate în baza primului act. Ca urmare, instanța de apel a interpretat corect clauzele contractuale în raport de dispozițiile art. 969 alin. (1) și art. 982 C. civ., aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Este de observat că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva cerințelor legale iar corelarea garanției cu soldul creditorului poate fi făcută în faza de executare a titlului în limita procentului de garanție de 60%. Cererea recurentei de a se constata retragerea de drept a garanției în baza pactului comisoriu de gradul IV – excede cadrului procesual în raport de dispozițiile art. 316 și art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul formulată de F.L.G.

Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M. Focșani ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul F.L.G. FOCȘANI IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M. Focșani împotriva deciziei nr. 32 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.