ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3499/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3499/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Deliberând asupra recursului de

față, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului

Vrancea reclamanta Banca T. SA, sucursala Buzău, în contradictoriu cu

pârâta Fondul Local de Garantare Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M.

Focșani, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de

360.000 lei cu titlu de garanție reală mobiliară pe sume de bani

viitoare în favoarea reclamantei, conform art. 5.3 din contractul de garantare din

31 ianuarie 2008 încheiat intre Fond și Bancă, obligarea pârâtei la

plata dobânzii legale prevăzută de O.G. nr. 9/2000 privind nivelul

dobânzii legale pentru obligațiile bănești, cu cheltuieli de

judecată în sumă de 7.716 lei, constând în taxă de timbru

și timbru judiciar, precum și orice alte cheltuieli efectuate cu

ocazia judecării acestei cauze.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta nu și-a

îndeplinit obligația de garantare asumată prin contractul de

garantare a creditului din 31 ianuarie 2008.

Reclamanta și-a întemeiat în

drept cererea pe dispozițiile art. 969 si art. 970 C. civ., prevederile

contractului de garantare a creditului din 31 ianuarie 2008 - cu referire

expresă la art. 2.3, art. 2.4 si art. 5.3 din Convenția - cadru de

garantare pentru garanții exprese, irevocabile si necondiționate din 25

mai 2007 cu trimitere expresă la art. 3.5, art. 2 din O.G. nr. 9/2000

privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, art

274 C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr.

494 din 22 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea a respins acțiunea ca

neîntemeiată, în pronunțarea acestei hotărâri instanța de

fond reținând următoarele:

- în baza contractului de credit din

4 februarie 2008, Banca T. SA, sucursala Buzău, a acordat SC V.G. SRL un

plafon global de exploatare în sumă de 600.000 lei destinat

finanțării activității curente, utilizabil sub formă

de linie de credit și/sau scrisori de garanție bancară, cu

scadență la data de 27 ianuarie 2009, creditul fiind garantat pe

lângă garanții imobiliare și mobiliare, cu o garanție a

Fondului Local de Garantare Focșani IFN SA, conform contractului de

garantare a creditului din 31 ianuarie 2008 încheiat intre Fondul Local de

Garantare Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M., si Banca T. SA,

sucursala Buzău, pentru suma de 360.000 lei, contract încheiat sub

incidența Convenției -Cadru de garantare pentru garanții

exprese, irevocabile și necondiționate din 25 mai 2007;

- anterior scadenței creditului

acordat, respectiv la 27 ianuarie 2009, SC V.G. SRL cu cererea din data de 6

ianuarie 2009 înregistrată la Bancă, a solicitat reînnoirea

creditului în sumă de 600.000 lei pe termen de 12 luni iar, urmare cererii

de credit, Banca a procedat la reevaluarea apartamentului precum și a

stocului de mărfuri, în urma reevaluării rezultând o scădere a

valorii de piață a apartamentului, de la suma 291.500 lei la suma de

249.345 lei, astfel încât Comitetul de Credit si Risc al Băncii a luat în

considerare reînnoirea finanțării cu suplimentarea garanției

acordată de Fondul de Garantare la suma de 420.000 lei;

- Banca a transmis Fondului

solicitarea de garantare din 13 ianuarie 2009 pentru suma de 420.000 lei,

anexând și Referatul de credit din data de 12 ianuarie 2009 dar, cu adresa

înregistrată la Banca T. SA, sucursala Buzău din 20 ianuarie 2009, SC

V.G. SRL a comunicat Băncii că nu dispune de garanții

suplimentare (atât firma cât și reprezentantul legal al acesteia) libere

de sarcini în vederea reconsiderării garanțiilor aferente liniei de

credit și că datorită situației dificile pe care o

traversează (cu referire la paguba creată de către SC B. SRL în

sumă de 484.663,69 lei) este în imposibilitate să achite

obligațiile de plată restante la bănci și la bugete, astfel

cum a solicitat Fondul;

- în acest context Fondul și-a

reconsiderat poziția și telefonic a solicitat Băncii o nouă

cerere de garantare la nivelul garanției existente, respectiv pentru suma

de 360.000 lei;

- cu notificarea din 6 februarie

2009, Fondul a notificat Băncii respingerea cererii de virare din 22

ianuarie 2009 invocând nerespectarea prevederilor art. 12.6 alin. (2) lit. a)

coroborat cu art. 6.4 din Convenția pentru garanții exprese și

irevocabile din 28 iunie 2008 în sensul că, Banca nu a comunicat Fondului

înștiințarea de neplată în termen de 10 zile lucrătoare de

la data trecerii la restanță a întregii finanțări;

- Banca a modificat scadenta

creditului din actul adițional din 19 februarie 200$ la contractul de

credit din 4 februarie 2008 fără acordul prealabil si expres al

Fondul nerespectând art. 6.5 din Convenția pentru garanții exprese si

irevocabile din 28 iulie 2008;

- în timpul soluționării

cauzei, pârâta a invocat, în motivarea refuzului de virare a sumei pretinse și

nerespectarea de către Bancă a dispozițiilor art. 12.6 alin. (1)

lit. d) Convenția pentru garanții exprese, irevocabile și

necondiționate din 28 iulie 2008 cu privire la încetarea

valabilității Convenției din 25 iulie 2007, conform cărora

Banca avea obligația să transmită Fondului comunicarea

înștiințării de neplată, cererea de plată

însoțită de documentele prevăzute în Convenția din 2008

și biletul la ordin prevăzut în contractul de garantare în baza

căruia se solicită plata, precum și faptul că Banca nu a

adus la cunoștință Fondului înrăutățirea

situației SC V.G. SRL, că nu i-a comunicat modificarea

condițiilor de finanțare de care Fondul a avut

cunoștință la adoptarea hotărârii de acordare a

garanției.

Prin decizia nr. 28/A din 12 aprilie

2010 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, a respins ca nefondat apelul reclamantei. În

pronunțarea acestei soluții instanța de control judiciar a

reținut, în esență, următoarele:

- susținerea apelantei în

sensul că dispozițiile art. 12.6 din Convenția din 2008 nu se

pot aplica fără încheierea unui act adițional nu pot fi

reținute față împrejurarea că prin Convenție nu se

prevede necesitatea încheierii unui asemenea act;

- nu se poate reține nici

aplicarea dispozițiilor art. 6.3 din contract modificarea neprivind acest

contract ut singuli, ci toate relațiile contractuale dintre reclamant

și pârâtă;

- în ceea ce privește presupusa

încălcare a principiului neretroactivității legii civile, se

reține faptul că prin adoptarea Convenției nr. 73/2008 nu se

modifică efectele contractului deja produse, ci efectele viitoare ale

acestuia.

- nu se poate reține nici

aplicarea disp. art. 6.3 din contractul modificarea neprivind acest contract ut

singuli, ci toate relațiile contractuale dintre reclamant și pârât;

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Banca T. SA, sucursala Buzău.

Recurenta își subsumează

criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și vizează următoarele aspecte:

- instanța de apel s-a

substituit Fondului, analizând riscul asumat de Fond prin contractul de

garantare, identificând în fapt cu ocazia judecării apelului, alte motive

de refuz decât cele invocate de fond în notificare;

- instanța a soluționat

apelul încă de la primul termen de judecată în contextul în care

Banca a apreciat că procedura de citare nu era legal îndeplinită în

raport de art. 921 C. proc. civ., împrejurare față de care Fondul nu

a avut posibilitatea să se apere în legătură cu motivele de

apel;

- instanța de apel a refuzat

să analizeze argumentele băncii în ceea ce privește folosirea

înștiințării de neplată despre care face vorbire Fondul în

notificarea din 6 februarie 2009;

- instanța nu a analizat

incidența prevederilor art. 2.3 și 2.4 din contractul de garantare

care consacră caracterul definitiv și irevocabil al garanției

constituite de Fond în favoarea băncii.

Recurenta – reclamantă

solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii

atacate în sensul obligării recurentei parate Fondul Local de Garantare

Focșani IFN SA, filiala F.N.G.C.I.M.M. la următoarele:

a) să vireze suma de 360.000

lei în contul: Titular: Fondul Local de Garantare Focșani IFN SA - deschis

la: Banca T. SA, sucursala Focșani, cu titlu de garanție reală

mobiliară pe sume de bani viitoare în favoarea Băncii T. SA, sucursala

Buzău, astfel cum se prevede la art. 5.3 din Contractul de garantare a

creditului din 31 ianuarie 2008. încheiat între Fond și Bancă, în

vederea creării premisei pentru executarea acestei garanții, ce are

ca finalitate recuperarea creanței reclamantei rămasă de

recuperat după valorificarea celorlalte garanții, însă în limita

maximă a sumei de 360.000 lei, astfel cum prevede art. 5.4 și art. 5.5

din contractul de garantare, cu cheltuieli de judecată în sumă

totală de 18.256 lei cu titlu de taxe judiciare de timbru conform art. 274

C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată sub aspectul criticilor formulate constată următoarele:

excepția de nemotivare a recursului sancționată cu nulitatea

conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte o

apreciază ca neîntemeiată față de faptul că din

ansamblul criticilor formulate inițial care vizează într-o

proporție covârșitoare netemeinicia deciziei atacate – există

și de nelegalitate invocate și anume cele care vizează faptul

că apelul a fost soluționat în condițiile în care procedura cu

intimata – pârâtă era nelegal îndeplinită în raport de art. 921 C.

proc. civ. și cele vizând neanalizarea de către instanță a

prevederilor art. 2.3 și 2.4 din contractul de garantare a întregului

complex al raporturilor contractuale din perspectiva verificării modului

în care au fost respectate dispozițiile referitoare la plata garanției

și nu cele referitoare la modul de executare al acestora, cum corect a

reținut instanța de control judiciar.

Critici de nelegalitate a formulat

recurenta și astăzi, în completare, sub forma unor motive de ordine

publică, vizând încălcarea de către instanța de apel a

principiului dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității.

Față de faptul că în

motivele de recurs există și critici de nelegalitate Înalta Curte

urmează să respingă excepția nulității

recursului.

Procedând la examinarea criticilor

formulate – numai în limitele controlului de legalitate impuse de art. 304 C.

proc. civ. – Înalta Curte constată că recursul este nefondat din

următoarele rațiuni:

Procedura de citare cu intimata –

pârâtă Fondul Local de Garantare Focșani a fost legal

îndeplinită la data soluționării apelului, fiind

făcută prin afișare conform art. 92 C. proc. civ.

Existența pe citație a

mențiunii „găsit închis” nu împietează asupra

legalității afișării procesului verbal de citare conform art.

92 C. proc. civ. – aspect corect reținut de către instanța de

control judiciar.

Aserțiunea recurentei potrivit

căreia față de lipsa de procedură cu intimata – pârâtă

care astfel nu și-a putut formula apărările, instanța de

apel a înțeles să se substituie intimatei în identificarea unor

motive noi de refuz în virarea sumei garantate este excesivă și

absolut nerezonabilă, motiv pentru care va fi îndepărtată.

Nu poate fi primită nici

critica privind neanalizarea de către instanță a

dispozițiilor art. 2.3 și 2.4 din contractul de garantare, acestea

făcând obiectul unei analize coroborate.

Criticile privind încălcarea de

către instanță a principiilor dreptului la apărare și

al contradictorialității datorată depunerii întâmpinării

ulterior încheierii ședinței de judecată sunt de asemenea,

nefondate întrucât prin întâmpinare intimata nu a invocat excepții care

să necesite dezbateri în contradictoriu cu consecința repunerii

cauzei pe rol, ci a reiterat apărările prezentate prin întâmpinare în

fața instanței de fond. Așadar întâmpinarea depusă la apel

nu prezintă elemente de noutate față de cea de la fond, nefiind

astfel de natură a provoca dezbateri în contradictoriu și nepunând

reclamanta în situația de a-i fost încălcat dreptul la apărare.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând

legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității cererii de recurs în raport de art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de recurenta-reclamantă Banca T. SA, sucursala Buzău,

împotriva deciziei nr. 28 A din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.