ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2358/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantele K.E., S.A. și N.A., au

chemat în judecată pe pârâtele SC H.M. SA cu sediul în Miercurea Ciuc și SC

L.A.B. SA cu sediul în București solicitând constatarea nulității absolute a

tuturor actelor juridice în baza cărora pârâtele au devenit proprietare pe terenul

de 2125 mp moștenit de reclamante de la autoarea lor N.J., radierea

transcrierii în cartea funciară, restabilirea situației anterioare, predarea în

posesie și proprietate suprafața de teren și obligarea pârâtelor să demoleze și

să ridice construcțiile efectuate pe teren.

Prin precizarea acțiunii, reclamantele au

cerut instanței la termenul din 5 iunie 2006 chemarea în judecată în calitate

de pârâți a SC H.M. SA, SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO, SC G. G.O.M.B.H.

CO & CO K.G. OBERSTDORF, SC L.R. SA Baia Mare, SC U.M.T.C.F. H.A.R. SA, P.Ș.,

S.A., K.G., C.I. și B.A., și constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A.

nr.6 din 28 decembrie 1999 a SC P.I.H. SA privind participarea sa la

constituirea SC H.M. SA, cu suprafața de teren de 2125 mp, constatarea

nulității parțiale a actului constitutiv al acestei din urmă societăți

comerciale și a actelor subsecvente radierea transcrierilor făcute în cartea

funciară în favoarea pârâților, obligarea pârâtelor să predea posesia și

folosința terenului și demolarea construcțiilor.

Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentința

civilă 1265 din 4 septembrie 2007, a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin sentința civilă 3027 din 6 decembrie

2007, tribunalul a respins acțiunea reclamantelor ca tardivă, considerând că

hotărârea A.G.A. din 28 decembrie 1999 a fost atacată pentru motive care nu se încadrează în cele de nulitate absolută, pentru ca acțiunea să fie

imprescriptibilă.

Prin încheierea de rectificare a

dispozitivului sentinței, instanța de fond a obligat pe pârâte în solidar la

plata sumei de 2000 lei pentru fiecare dintre pârâtele SC B.W.G. K.A. T.

G.M.B.H. & CO, SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G. OBERSTDORF și P.Ș.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia

74/A din 26 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanta K.E.,

obligând pe apelantă la 6000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că în raport

cu motivele invocate acțiunea precizată de reclamante prin invocarea obiectului

ilicit al actului juridic atacat intra în sfera nulităților absolute pentru

care era aplicabilă dispoziția art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, însă

pe fondul cauzei, chiar dacă efectele nulității absolute se întorc până la data

încheierii actului, acestea trebuiesc analizate la momentul la care actul a

cărui anulare se cere a fost încheiat. Faptul că hotărârea A.G.A. atacată a

fost emisă la data de 28 decembrie 1999 iar actul administrativ prin care SC H.

SA i s-a atestat dreptul de proprietate asupra terenului a fost anulat la 22

ianuarie 2001, nu îndreptățește la constatarea nulității acestuia, întrucât

cazurile de nulitate trebuie să își aibă originea la momentul încheierii

actului.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamanta-apelantă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5,

7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și a trecut la

judecata pe fond a cauzei, deși, constatând că instanța de fond s-a pronunțat

pe excepție trebuia să desființeze sentința și să trimită cauza spre

rejudecare.

Mai susține recurenta că instanța de apel

a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, vizând

dreptul la un recurs efectiv garantat de CEDO. Prin decizia atacată nu s-a

răspuns motivelor de nulitate prevăzute de art. 15 din Legea nr. 54/1998

privind interdicția de înstrăinare a terenurilor a căror titlu este în litigiu,

instanța dând o greșită aplicare a legii cu atât mai mult cu cât actele atacate

au intervenit după intrarea în vigoare a Legii nr. 54/1998, iar nulitatea

operează pentru trecut.

Prin întâmpinările depuse intimații au

solicitat respingerea recursului întrucât instanța de apel în soluționarea dată

a avut în vedere efectul devolutiv al apelului și a examinat caracterul

nulității actului juridic în raport cu momentul încheierii acestuia, arătând

motivele de drept ce au condus la soluția adoptată. În privința încălcării art.

15 din Legea nr. 58/1998, intimații au susținut că prin certificatul de

atestare de proprietate SC P.H. SA a intrat în dreptul de proprietate asupra

terenului în suprafață de 110.538,06 mp cu care s-a majorat capitalul social,

ca efect al vânzării-cumpărării de acțiuni de F.P.S. în temeiul Legii nr. 99/1999.

Atragerea ca acționar a SC L.A.B. SA, SC

B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO și a altor acționari nu a reprezentat o

înstrăinare a terenului, după cum nici divizarea dispusă în A.G.A. din 28

decembrie 1999 urmată de absorbția SC P.H. SA de către SC L.A.B. SA

Recursul este nefondat și va fi respins

pentru considerentele ce se vor expune.

Prin sentința atacată cu apel, instanța

de fond a soluționat într-adevăr cauza admițând excepția tardivității acțiunii,

dar în același timp analizând în considerentele hotărârii pronunțate caracterul

absolut sau relativ al nulității invocate de reclamanți pentru anularea

hotărârii A.G.A. Dacă instanța de apel în calea de atac exercitată împotriva

sentinței tribunalului ar fi soluționat cererea pe fond, recurenta era

îndreptățită să susțină încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ. și să

solicite casarea deciziei curții de apel.

Însă în apel soluția a avut în vedere chiar

admisibilitatea acțiunii în constatarea nulității unui act, pentru situații

născute ulterior încheierii actului și judicios instanța a considerat că

nulitatea unui act se pronunță având în vedere momentul încheierii sale și

acela al nașterii cauzelor de nulitate absolută.

Din această perspectivă nu se poate

afirma încălcarea dreptului la un recurs efectiv.

Prevederile art. 13 din CEDO recunosc

dreptul oricărei persoane ale cărei drepturi și libertăți fundamentale au fost

încălcate să se adreseze instanțelor judecătorești, iar reclamanții au

exercitat în mod efectiv dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pe

calea acțiunii sau în exercitarea căilor de atac.

Insatisfacția dată prin hotărârile

pronunțate nu reprezintă însă îngrădirea acestui drept procesual.

În privința încălcării prevederilor art. 15

din Legea nr. 54/1998 referitoare la circulația terenurilor este de remarcat că

prin hotărârea A.G.A. din 28 decembrie 1999 a SC P.H. SA s-a hotărât divizarea societății și constituirea unei noi societăți comerciale SC H.M. SA la care

prima societate a venit cu un aport în natură, printre altele și cu o suprafață

de teren. Iar o asemenea operațiune nu este echivalentă cu o înstrăinare în

sensul definit de Legea nr. 54/1998 ci reprezintă valoarea cu care un acționar

contribuie la formarea capitalului social.

Instanța de apel a dat o calificare

subsecventă acestui motiv stabilind judicios că după obținerea pe cale

petitorie a dreptului reclamanții ar putea cere nulitatea actului juridic

atacat în prezenta cauză.

Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei 74/A din 26 septembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Tg. Mureș.

În considerația culpei procesuale și a

prevederilor art. 274 C. proc. civ. instanța va obliga pe recurentă la 2500 lei

cheltuieli de judecată către intimații P.Ș., SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G.

OBERSTDORF și SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta K.E.

împotriva deciziei nr. 74/A din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimaților

P.Ș., SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G. OBERSTDORF, SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H.

& CO suma de 2500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2009.