ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petiționarul T.C. a sesizat Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București cu o plângere penală împotriva

notarilor publici C.C.L. și S.C.D., a executorului judecătoresc S.D.,

a expertului tehnic E.M.R. precum și a numiților M.P. și insp. pr.

N.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246

C. pen., art. 289, art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 291 C. pen.

În urma cercetărilor efectuate

s-a stabilit că petentul a împrumutat sumele de 5600 DOLARI SUA și

2500 DOLARI SUA de la insp. pr. N.V. și suma de 5000 DOLARI SUA de la

numitul M.P.

Întrucât debitorul nu a restituit

integral sumele împrumutate până la termenele scadente, a fost

demarată procedura de executare silită prin reunirea cererilor celor

doi creditori.

Prin procesul verbal de

licitație imobiliară încheiat la 24 iunie 2004 de Biroul executorului

judecătoresc S.D. s-a consemnat câștigarea licitației de

către P.C., pentru suma de 690.000.000 lei, achitată integral.

În scopul evitării

deposedării de imobil, T.C. a formulat contestație la executare (ce a

fost respinsă de Judecătoria Sectorului 1 București, prin

sentința civilă nr. 5230 din 17 iulie 2004, soluție

rămasă definitivă), precum și prezenta plângere.

Prin ordonanța nr. 71/P/2004,

Parchetul Național Anticorupție, ca urmare a declinării cauzei

de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.C.L., S.C.D., S.D.

și E.M.R., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 256 C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/20000 și trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

La data de 07 ianuarie 2005,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin ordonanța nr.

3337/P/2004 a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarii publici C.C.L. și S.C.D., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 246, art. 289 și 26/215 alin. (1) și (3)

C. pen. și disjungerea cauzei față de E.M.R., S.D., M.P. și

N.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194, art.

215 alin. (1) și (3), art. 246 și 291 C. pen. și declinarea

acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

București, unitate la care dosarul se află în lucru, fiind

înregistrat la nr. 122/P/2005. Deși avea cunoștință

că, la data de 24 iunie 2004, imobilul său a fost adjudecat prin

licitație publică, iar în actul de adjudecare, întocmit la 06 iulie 2004

de executorul judecătoresc S.D., titlul de proprietate a fost transferat

cumpărătorului adjudecător P.C., sus-numitul nu a

părăsit imobilul, impunându-se procedura executării silite în

prezența lucrătorilor de poliție solicitați conform cererii

din 04 februarie 2005 depuse de Biroul executorului judecătoresc S.D.

Întrucât insp. pr. N.V. avea

calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, în cauză au

fost efectuate acte premergătoare, ocazie cu care s-a stabilit că

acesta a urmat procedurile legale în scopul recuperării creanței

sale, iar intervenția agenților de poliție din cadrul Biroul de

Ordine Publică (nu sunt organe de cercetare ale poliției judiciare)

s-a făcut conform dispozițiilor legale, la solicitarea executorului

judecătoresc, și nu ca urmare a solicitării insp. pr. N.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, prin rezoluția din 29 august 2005 dată în Dosarul

nr. 1731/P/2005, a dispus neînceperea urmăririi penale față de

insp. pr. N.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 194, art. 215 alin. (1) și (3), art. 246, art. 289

și art. 291 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul T.C. a formulat plângere în temeiul art. 278 alin. (3) C. proc. pen.,

iar prin rezoluția din 9 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 431/II/2/2009,

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a

respins plângerea ca neîntemeiată.

Nemulțumit fiind de cele

două rezoluții, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

petiționarul a formulat plângere la instanță solicitând

desființarea acestora și trimiterea cauzei la Parchet pentru

continuarea cercetărilor penale.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

sentința penală nr. 303 din 4 noiembrie 2009, a respins ca

nefondată plângerea formulată de petiționarul T.C.,

menținând rezoluția din 29 august 2005 dată în Dosarul nr. 1731/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Totodată a

obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut următoarele:

Din actele premergătoare

rezultă că numitul T.C. a încheiat două acte de împrumut

autentificate la notar pentru sumele de 5600 DOLARI SUA și 2500 DOLARI SUA

cu numitul N.V. și pentru suma de 5000 DOLARI SUA cu numitul M.P.

Debitorul T.C. nu a restituit la scadență, integral sumele

împrumutate, așa încât a fost declanșată procedura de executare

silită, individual, de către fiecare din cei doi creditori, iar

ulterior cauzele au fost renumite și prin procesul-verbal de

licitație imobiliară încheiat de executorul judecătoresc S.D. în

data de 24 iunie 2004, s-a constatat câștigarea licitației de

către numitul P.C. pentru suma de 690.000 lei ce a fost achitată

integral.

Ulterior, a fost întocmit actul de

adjudecare din 6 iulie 2004, ce atestă că titlul de proprietate

asupra imobilului a fost transferat către cumpărătorul

adjudecător P.C.

Debitorul T.C. a formulat două

contestații la executare ce au fost respinse prin sentințe civile rămase

definitive. De asemenea, deși avea cunoștință de

existența actului de adjudecare și de faptul că nu mai este

proprietarul imobilului, numitul T.C. nu a înțeles să-l

părăsească de bună-voie, așa încât adjudecătorul

a declanșat procedura executării silite și datorită

atitudinii debitorului care la termenele fixate nu s-a prezentat în vederea

întocmirii procesului-verbal de intrare în posesie a noului proprietar,

executorul judecătoresc S.D. a solicitat prezența lucrătorilor

de poliție printr-o cerere scrisă din 4 februarie 2005, iar prin

procesul-verbal din 9 februarie 2005, executorul judecătoresc a constatat

punerea în posesie a numitului P.C. cu privire la imobilul situat în

București, , sector 1, procesul-verbal fiind întocmit în prezența

organelor de poliție.

Față de cele

reținute, Curte a constatat, în esență, că nu există

indicii cu privire la săvârșirea de către numitul N.V. a unei

fapte prevăzute de legea penală, rezoluțiile atacate fiind

legale și temeinice.

Împotriva sentinței mai sus

menționată a declarat recurs petiționarul pentru motivele

arătate în practicaua prezentei decizii.

Recursul declarat de petiționar

este nefondat pentru următoarele considerente:

Actele premergătoare efectuate

au stabilit că după ce a împrumutat diferite sume de bani prin

contracte de împrumut autentificate la notar, de la diferite persoane printre

care și N.V., neputând să le restituie, împotriva debitorului T.C. s-a

declanșat procedura executării silite asupra imobilului său

situat în București, sector 1.

Contestația la executare a fost

respinsă prin sentința civilă nr. 5230 din 17 iulie 2004 a

Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă.

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că în mod corect procurorul de

caz a stabilit prin rezoluția pronunțată că intimatul, insp.pr.

N.V. a urmat procedurile legale în scopul recuperării creanței sale,

iar intervenția agenților de poliție din cadrul Biroului de

Ordine Publică s-a făcut de asemenea conform dispozițiilor

legale la solicitarea executorului judecătoresc S.D., urmare a

imposibilității punerii în posesie a adjudecătorului, ca urmare

a reprezentării debitorului T.C., așa încât punerea în posesie a

numitului P.C. prin schimbarea încuietorilor a avut loc în prezența

lucrătorilor de poliție.

Totodată se mai constată

că petiționarul a recunoscut că a semnat cele două

contracte de împrumut precizând că ceea ce contestă este

conținutul acestora, împrejurare în care nu se mai impune efectuarea unei

expertize grafoscopice întrucât petentul nu contestă semnătura sa pe

ambele acte autentice și nu se mai impune nici efectuarea unei expertize

medico-legale care să ateste existența discernământul petentului

la momentul întocmirii actelor autentice.

Față de rezultatele

cercetărilor în mod corect s-a dispus o soluție de neîncepere a

urmăririi penale constatându-se că faptelor le lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate, soluție

menținută de prima instanță.

În consecință, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționar.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.C. împotriva sentinței penale nr. 303 din 4 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 3 februarie 2010.