ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 900 din 30

octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă cererea precizată a reclamantei C.N. C.F.R.

SA – Regionala C.F.R. Timișoara, cu sediul în Timișoara, reprezentată de către

S.M.F. SA București Agenția Teritorială Timișoara, împotriva pârâtei SC I.T. SA

Sebiș cu sediul în Sebiș, județul Arad, pentru plata de daune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta ocupă o suprafață de 2200 mp teren în zona stației C.F.R.

Sebiș, teren ce constituie zona de protecție a infrastructurii feroviare, care

împreună cu zona de siguranță și terenul de o parte și alta a axei căii ferate

compun infrastructura feroviară publică. Cu toate acestea, cererea reclamantei,

de obligare a pârâtei la daune, este neîntemeiată pentru considerentele că

între părți nu s-a încheiat nici o convenție în acest sens, astfel că este

nejustificată motivarea în drept a cererii pe prevederile art. 969 și 970 C.

civ.

S-a mai apreciat că stabilirea unor

daune, în condițiile art. 998 C. civ. și urm., nu se pot aplica în situația

unei posesii de bună credință a pârâtei, neîntreruptă de reclamantă, ori în

lipsa unui prejudiciu ce trebuia dovedit a fi actual și cert. Prin urmare,

daunele solicitate nu au în prezent o bază de calcul reală, ceea ce nu

justifică cuantumul sumei solicitate și calculate de reclamantă.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 499/A din 09

mai 2001, a respins apelul declarat de reclamanta C.N. C.F.R. SA - Regionala C.F.R.

Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 990 din 30 octombrie 2000, pronunțată

de Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, în

contradictoriu cu pârâta SC I.T. SA Sebiș și a obligat pe reclamanta-apelantă

să plătească pârâtei-intimate suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a avut în vedere că, între părți, nu s-a încheiat nici o convenție privind

folosința terenului din litigiu, în mod corect s-a reținut de către instanța de

fond că stabilirea unor daune nu se poate aplica în situația unei posesii de

bună credință a pârâtei, neîntreruptă de reclamanta-apelantă, ori în lipsa unui

prejudiciu ce trebuie dovedit a fi actual și cert. De asemenea, s-a reținut că

pârâta ocupă o suprafață de 2200 mp teren în zona stației C.F.R. Sebiș, teren

ce constituie zonă de protecție a infrastructurii feroviare și care este

proprietatea publică a statului român, dată în administrare căilor ferate române.

Împotriva deciziei civile nr. 499/A

din 09 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta C.N. C.F.R. SA Regionala

C.F.R. Timișoara, care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea

instanței de apel sub aspectele că, în mod greșit, s-a reținut că pârâta nu

ocupă în mod abuziv terenul, exercitând cu bună credință folosința acestuia,

refuzând negocierea și plata unei chirii.

Pârâta SC I.T. SA Sebiș a depus întâmpinare,

motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Instanțele judecătorești anterioare

au greșit atunci când au apreciat că se impune respingerea acțiunii formulate

de reclamantă, deoarece au stabilit o situație de fapt și de drept greșită,

fără a aprecia corect și integral probele administrate în cauză, fără a stabili

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu toate drepturile și obligațiile

și sancțiunile care se instituie.

Deși bine s-a reținut în motivarea

atât a hotărârii instanței de fond, cât și a hotărârii instanței de apel că

pârâta ocupă o suprafață de teren de 2200 mp, teren situat în zona stației C.F.R.

Sebiș, teren care constituie zonă de protecție a infrastructurii feroviare și

care este proprietatea publică a statului român, dată în administrarea căilor

ferate române, totuși, se impunea, ca o consecință normală a acestor situații

de fapt, obligarea SC I.T. SA Sebiș la plata sumei de 117.058.634 lei cu titlu

de daune, așa cum a fost precizată acțiunea la dosar fond.

De necontestat că reclamanta și-a

dovedit titlu de proprietate asupra terenului, cu o copie a extrasului de carte

funciară și schița terenului, eliberate de Notariatul de Stat Cluj Napoca

(dosar fond), cu raportul de expertiză tehnică topografică (dosar apel), iar

prin adresa nr. 613/900 din 29 iunie 1999 a solicitat pârâtei SC I.T. SA Sebiș

de a concilia situația referitoare la teren, mai mult, prin notificarea nr. 7115

din 5 noiembrie 1999 adresată Biroului Executori Judecătorești de pe lângă

Judecătoria Arad s-a adus la cunoștința pârâtei debitul pe care îl are cu titlu

de daune (dosar fond).

Relevanță juridică prezintă și

decizia civilă nr. 623/A din 4 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1103/COM

din 2001, prin care pârâta SC I.T. SA Sebiș a fost obligată către reclamanta

R.A., prin S.M.F. SA – Oficiul juridic teritorial Timișoara, la plata sumei de

112.107.633 lei cu titlu de daune, reținându-se că, pentru perioada octombrie

1996 – septembrie 1998, aceeași suprafață de teren, de 2200 mp, a fost ocupată

de pârâtă.

Prejudiciul suferit de reclamantă,

prin folosirea terenului, în perioada octombrie 1998 – octombrie 1999, de către

reclamantă, a fost cuantificat pe baza criteriilor indicate în acțiune, este

cert și real, cu atât mai mult cu cât pârâta, deși notificată și chemată în

judecată, nu a propus un alt mod de calcul, în principiu tacit, acceptând

sumele precizate în acțiune.

Dându-se eficiență juridică maximă

acestor aspecte invocate în contractul prezentat, urmează a admite recursul

declarat de reclamanta, C.N. C.F. SA - Regionala C.F.R. Timișoara, și a

modifica decizia nr. 499/A din 09 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că

admite apelul, schimbă în tot sentința instanței de fond, iar pe fond, va

admite acțiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 117.058.634 lei cu

titlu de daune.

De asemenea, în temeiul art. 274 C.

proc. civ., va obliga pârâta la plata sumei de 15.471.032 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, pentru toate fazele procesuale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta C.N. C.F.R. SA - Regionala C.F.R. Timișoara.

Modifică

decizia nr. 499 A din 09 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, admite apelul, schimbă în tot sentința civilă nr.

990 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Arad și, pe fond, admite acțiunea

precizată, obligă pârâta la plata sumei de 117.058.634 lei daune și 15.471.032

lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 martie 2003.