ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4626/2003

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 24 iulie 2000 reclamanta S.N.P. P.

S.A. București, sucursala P. Suceava, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M.

C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași, sucursala P. Ploiești și sucursala A.

Pitești, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza probelor ce

se vor administra, să se dispună obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de

11.953.690 lei cu titlu de daune și 1.001.295 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1100 din 28 septembrie 2000

respinge excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de

pârâta S.N.T.F. M. C.F.R.  M. S.A., agenția teritorială Iași.

Admite, în parte, acțiunea în daune și obligă

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași, să plătească

reclamantei suma de 11.953.690 lei și 1.031.295 lei cheltuieli de judecată. Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. M. S.A. agenția teritorială Iași, este vinovată de producerea

prejudiciului în calitate de cărăuș feroviar, deoarece a primit mijlocul de

transport fără obiecțiuni, deci apt din punct de vedere tehnic și comercial,

transportatorul răspunzând de integritatea mărfii de la primire până la

destinație conform art. 82 pct. 1 și art. 83 pct. 3 din RT – CFR.

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale

s-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 C. proc.

civ. care reglementează competența teritorială alternativă.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași, a fost respins, ca

nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

comercial, prin decizia 292 din 14 martie 2001.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat

recurs în termen legal, motivat și timbrat  pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala

Marfă Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, sub

forma criticilor în recurs, motivele din apel, în sensul că se impunea admiterea

excepției de declinarea competenței în favoarea Tribunalului Iași deoarece

reclamanta și celelalte două pârâte fac parte din structura S.N.P. P. S.A. București,

iar în al doilea rând hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât se

bazează pe o eroare gravă de fapt atât în ceea ce privește stabilirea

răspunderii cât și în ce privește valoarea daunei suportată de reclamantă fiind

în sumă de 3.364.599 lei și nu de 11.953.690 lei, deoarece cererea pentru suma

de 8.420.041 lei (TVA, accize, taxe drum) este nejustificată întrucât

furnizoarea nu a încasat de la reclamantă această sumă, iar reclamanta nu face

dovada că a achitat aceste taxe direct la bugetul statului.

În consecință, recurenta, în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost

formulat și motivat în scris, desființarea ambelor hotărâri și dacă se trece

peste excepția privind necompetența teritorială, în fond, solicită respingerea

acțiunii reclamantei față de calea ferată.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că

instanțele de apel și de fond au stabilit în mod judicios raporturile juridice

dintre părți și au apreciat în mod corect actul juridic dedus judecății

printr-o integrală analiză a probatoriilor administrate în cauză pronunțând

hotărâri care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtă.

Astfel, instanțele au soluționat corect excepția

de necompetență materială în sensul respingerii acesteia dând eficiență

juridică în cauză dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (4) C. proc. civ. raportat

la art. 425 C. com, în sensul că competența teritorială este alternativă și

vizează toate pârâtele în momentul intentării acțiunii, reclamanta, având

latitudinea de a se adresa uneia dintre instanțele competente să soluționeze

litigiul.

De asemenea, nici cea de a doua critică nu este

întemeiată întrucât instanțele au stabilit corect contravaloarea cantității de

1.050 kg. benzină lipsă la destinație la suma de 11.953.690 lei conform art. 85.2

din R.T. CFR, după prețul curent care include și taxele care se plătesc

bugetului de stat (accize + TVA și taxa de drum), nefiind necesară dovada

achitării lor, întrucât sunt încasate prin efectul legii de către bugetul de

stat.

Din Regulamentul de transport C.F.R.  aprobat

prin O.G. nr. 41/1997 nu rezultă altă modalitate de plată care ar fi de natură

să exonereze pe cărăuș de plata tuturor elementelor ce compun prețul curent

legal al produselor constatate lipsă pe timpul transportului.

În consecință, pentru cele ce preced, recursul

pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de  pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. M. S.A., sucursala Marfă Iași, împotriva deciziei nr. 292 din  14 martie

2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26

noiembrie 2003.