ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4626/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 iulie 2000 reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Suceava, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași, sucursala P. Ploiești și sucursala A. Pitești, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 11.953.690 lei cu titlu de daune și 1.001.295 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1100 din 28 septembrie 2000 respinge excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de pârâta S.N.T.F.

M. C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași. Admite, în parte, acțiunea în daune și obligă pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași, să plătească reclamantei suma de 11.953.690 lei și 1.031.295 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A. agenția teritorială Iași, este vinovată de producerea prejudiciului în calitate de cărăuș feroviar, deoarece a primit mijlocul de transport fără obiecțiuni, deci apt din punct de vedere tehnic și comercial, transportatorul răspunzând de integritatea mărfii de la primire până la destinație conform art. 82 pct. 1 și art. 83 pct. 3 din RT – CFR. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale s-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 C. proc.

civ. care reglementează competența teritorială alternativă. Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenția teritorială Iași, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin decizia 292 din 14 martie 2001. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Marfă Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, sub forma criticilor în recurs, motivele din apel, în sensul că se impunea admiterea excepției de declinarea competenței în favoarea Tribunalului Iași deoarece reclamanta și celelalte două pârâte fac parte din structura S.N.P.

P. S.A. București, iar în al doilea rând hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât se bazează pe o eroare gravă de fapt atât în ceea ce privește stabilirea răspunderii cât și în ce privește valoarea daunei suportată de reclamantă fiind în sumă de 3.364.599 lei și nu de 11.953.690 lei, deoarece cererea pentru suma de 8.420.041 lei (TVA, accize, taxe drum) este nejustificată întrucât furnizoarea nu a încasat de la reclamantă această sumă, iar reclamanta nu face dovada că a achitat aceste taxe direct la bugetul statului. În consecință, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea ambelor hotărâri și dacă se trece peste excepția privind necompetența teritorială, în fond, solicită respingerea acțiunii reclamantei față de calea ferată.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanțele de apel și de fond au stabilit în mod judicios raporturile juridice dintre părți și au apreciat în mod corect actul juridic dedus judecății printr-o integrală analiză a probatoriilor administrate în cauză pronunțând hotărâri care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtă. Astfel, instanțele au soluționat corect excepția de necompetență materială în sensul respingerii acesteia dând eficiență juridică în cauză dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 425 C. com, în sensul că competența teritorială este alternativă și vizează toate pârâtele în momentul intentării acțiunii, reclamanta, având latitudinea de a se adresa uneia dintre instanțele competente să soluționeze litigiul.

De asemenea, nici cea de a doua critică nu este întemeiată întrucât instanțele au stabilit corect contravaloarea cantității de 1.050 kg. benzină lipsă la destinație la suma de 11.953.690 lei conform art. 85.2 din R.T. CFR, după prețul curent care include și taxele care se plătesc bugetului de stat (accize + TVA și taxa de drum), nefiind necesară dovada achitării lor, întrucât sunt încasate prin efectul legii de către bugetul de stat. Din Regulamentul de transport C.F.R. aprobat prin O.G. nr. 41/1997 nu rezultă altă modalitate de plată care ar fi de natură să exonereze pe cărăuș de plata tuturor elementelor ce compun prețul curent legal al produselor constatate lipsă pe timpul transportului. În consecință, pentru cele ce preced, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Marfă Iași, împotriva deciziei nr. 292 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2003.