ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3359/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3359/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din 30

octombrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a dispus achitarea inculpatului R.C. (fiul

lui M. și al E.) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., art. 289 alin.

(1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă acțiunea

formulată de A.D.S. și s-a dispus anularea copiilor falsificate ale

sentințelor civile nr. 6875 din 13 noiembrie 1996, nr. 3063 din 29 aprilie

1996, nr. 3555 din 21 aprilie 1994, nr. 4348 din 13 mai 1993, nr. 2139 din 20

aprilie 1999, nr. 1933 din 30 mai 2001 și nr. 8241 din 2 decembrie 1997 toate

ale Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Suceava, inculpatul R.C. a fost trimis în judecată

pentru infracțiunile arătate, constând în aceea că, în calitate

de primar al comunei Moara, județul Suceava și președinte al

Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, a falsificat un număr de 7 hotărâri

judecătorești în care a menționat suprafețe mai mari decât

cele la care erau îndreptățite persoanele cărora le-au fost reconstituite

drepturile, că a conceput o ciornă în care preciza aceleași

persoane cu suprafețe mai mari decât cele amintite, că a dat

dispoziții de întocmire a tabelului cu aceste persoane conținând date

nereale, că i-a determinat pe numiții B.E., B.C. și C.E. să

semneze acest tabel, că a folosit actele cunoscând că sunt false în vederea

producerii de consecințe juridice și anume transmiterea către Primăria

comunei Moara a unor suprafețe de teren mai mari și că a depus documentația

falsă la autoritățile abilitate de lege, respectiv la Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava, care a avizat

actele. Ca urmare a inducerii în eroare, A.D.S. a scos din patrimoniul

Stațiunii de Cercetare Agricole Suceava suprafața de 22,55 ha teren agricol în valoare totală de 929.117 euro echivalentul a 3.099.534 lei.

În baza probelor administrate în

cadrul cercetării judecătorești, respectiv a declarațiilor

inculpatului R.C., a declarațiilor martorilor C.E., B.E., B.C., Z.M., N.V.,

B.T.G., A.E., R.V., T.V. - martori din lucrări, G.M., H.C., G.M. și B.Z.

și a actelor aflate în dosar, instanța de fond a constatat că

faptele imputate inculpatului prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 289 alin.

(1) și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. nu au fost săvârșite

de către acesta și că faptele prevăzute de art. 291 și

art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen., nu întrunesc elementele constitutive

ale acestor infracțiuni.

Astfel, s-a reținut că, în

anul 2001 Prefectura Județului Suceava, ca autoritate județeană

cu atribuțiuni în aplicarea Legii nr. 18/1991 a convocat conducerile

primăriilor comunelor Moara, Șcheia, Mitocul Dragomirnei și

Ipotești și conducerile A.D.S. și a Stațiunii de

Cercetări Agricole Suceava, ocazie cu care le-a adus la

cunoștință, faptul că s-au produs erori cu ocazia

inventarierii terenurilor din domeniul public, întrucât în acest domeniu au

fost incluse și unele suprafețe de teren ale cetățenilor

și le-a cerut întocmirea unor situații cu terenurile deținute de

cetățeni și care se regăsesc în perimetrul S.C.A. Suceava.

Inculpatul R.C., care a participat

la acea ședință în calitatea sa de primar al comunei Moara

și de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului

funciar, a solicitat funcționarilor publici B.E. și B.V. să

totalizeze titlurile de proprietate și sentințele civile ale

cetățenilor care dețin teren în perimetrul S.C.A. Suceava, pentru

întocmirea situațiilor solicitate.

Ca urmare a dispozițiilor inculpatului,

în calitate de primar și președinte al Comisiei de aplicare a Legii

fondului funciar, C.E., pe baza ciornei primite, a întocmit totalul solicitat pe

care l-a înmânat odată cu ciorna, șefului său ierarhic R.C.

În tabelul respectiv erau

menționați martorii C.P., cu suprafața de 2,90 ha, R.I. cu suprafața de 4,75 ha, B.E. cu suprafața de 5,17 hectare, T.V. cu suprafața de 6,26 ha, A.T. cu suprafață de 4,00 ha, Z.M. cu suprafața de 3,85 ha și N.V. cu suprafață de 1,14 ha, totalizând o suprafață de 28,07 ha.

Inculpatul a înaintat acest tabel

Prefecturii județului Suceava, respectiv Comisiei județene pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în Suceava

și în baza tabelului s-a încheiat un protocol de delimitare a

suprafeței de 28,07 ha între A.D.S. reprezentată de ing. M.I. asistată

de O.J.C.G.S. Suceava și D.G.A.I.A. Suceava și de inculpatul R.C. primarul

comunei Moara.

Martorii C.P. și R.I. au

relatat că au obținut prin hotărâre judecătorească, în

contradictoriu cu Stațiunea de cercetare Suceava dreptul de proprietate pentru

suprafețele de 0,25 ha și, respectiv, 0,76 ha teren, cu care au fost puși în posesie, că ei nu stăpânesc în plus nici o

altă suprafață și nu au cunoștință dacă

s-au luat terenuri în plus.

Privitor la martorul C.P., deși

acesta a relatat că inculpatul R.C. ar fi cumpărat terenul de la el, contractul

de vânzare - cumpărare din 28 septembrie 2004, demonstrează că imobilul

a fost achiziționat de numita B.E., care, la rândul său, l-a

înstrăinat ulterior.

La fel, martorii T.V., A.T., Z.M. și

N.V. au precizat că le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru

terenuri cu suprafețe de 0,26 ha, 1 ha, 1,85 ha și 0,65 ha, că ei dețin în prezent acele terenuri și nu au alte suprafețe în

plus față de cele cuvenite prin acte.

Privitor la martora A.E. (fiica

martorei A.E.) s-a considerat că depoziția ei este subiectivă,

aceasta relatând că mamei sale i s-a reconstituit dreptul de proprietate

pentru un teren de 0,75 ha pe care la vândut în 1995 și că în anul

2002 inculpatul R.C. i-ar fi spus că actele pe care le deține în

legătură cu terenul nu ar fi în regulă.

Martorul G.D. a afirmat că

modificarea suprafețelor de teren ce reveneau persoanelor de mai sus, a

fost efectuată cu ajutorul mașinii de scris de la primărie,

fără a prezenta dovezi.

La rândul său martorul B.V. a nominalizat

persoane aflate în grad de rudenie, cu martora B.E. și cu numitul B.C., ca

fiind printre cetățenii care ar fi beneficiat de terenuri scoase din

domeniul public al statului.

Nici unul din martorii ascultați

la urmărirea penală și în fața instanței nu au

confirmat că ar fi predat hotărârile judecătorești

către inculpat. Mai mult acești martori au relatat că inculpatul

nu se deplasa niciodată în teren pentru a participa la punerile în posesie

și că inginerul agricol era cel care deținea întreaga

documentație de fond funciar și tot el participa efectiv la punerile

în posesie.

Potrivit raportului tehnico -

științific efectuat în faza de urmărire penală cifrele care

reprezintă suprafețele de teren de pe exemplarele xeroxate ale

hotărârilor ale hotărârilor judecătorești menționate au

fost dactilografiate cu mașina de scris O.R. din biroul secretarului și

secretariat al Primăriei comunei Moara, județul Suceava.

Această expertiză a

confirmat că hotărârile judecătorești au fost falsificate,

dar nu a dovedit că inculpatul este autorul falsului.

S-a mai probat că mașinile

de scris ale Primăriei comunei Moara nu se aflau sub cheie și ele

erau accesibile tuturor salariaților.

Instanța a mai avut în vedere că

prin dispoziția nr. 11 din 18 aprilie 2002 inculpatul și-a delegat

atribuțiile specifice comisiei de fond funciar numitului B.C., viceprimar

al comunei, specificându-se că acesta răspunde de funcționarea în

condiții corespunzătoare a instituției amintite, de modul de

atribuire a titlurilor de proprietate și de punerea în posesie a

persoanelor îndreptățite, actul fiind vizat pentru legalitate.

În prezența acestui act, s-a

apreciat ca fiind subiectivă declarația martorului B.C. care a

arătat că ar fi avut alte atribuții, că nu a cunoscut de

actul delegării și de atribuții și că nu a intocmit nici

o documentație de fond funciar.

Întrucât s-a constatat existența

dubiilor privind persoana care a comis falsurile, instanța a considerat

că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție

și că astfel nu s-a demonstrat că inculpatul a comis

infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Referitor la infracțiunea de fals

intelectual, instanța a reținut că martora C.E. nu-și amintește

cui îi aparține scrisul de pe ciornă.

În condițiile în care nu s-a demonstrat

că inculpatul este autorul falsului material în înscrisuri oficiale

respectiv, din  cele 7 hotărâri judecătorești a rezultat

presupunerea rezonabilă că inculpatul nu avea

cunoștință de faptul că datele furnizate de el ar fi fost nereale.

Pe de altă parte, dacă

s-ar reține că inculpatul ar fi întocmit respectiva ciornă

aceasta nu poate fi considerată un înscris oficial în sensul C. pen.

Martorii din cauză au

menționat că tabelul semnat de inculpat, în calitate de primar, de B.C.,

în calitate de viceprimar și de B.E. în calitate de inginer agricol

și membru al Comisiei de fond funciar, a fost prezentat împreună cu documentația

aferentă, la Comisia județeană, fiind avizat de organele abilitate,

respectiv de A.D.S., de Oficiul de Cadastru și de D.G.A.I.A.

S-a concluzionat că

această faptă nu a fost comisă de inculpat.

În legătură cu

infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. s-a

reținut că nu există probe care să ateste că

inculpatul știa de faptul că hotărârile judecătorești

au fost falsificate, în legătură cu suprafețele ce au fost reconstituite

persoanelor menționate în titlu.

Toate actele întocmite au fost

verificate și avizate de organele abilitate iar inculpatul nu a

urmărit producerea unor consecințe juridice.

S-a apreciat că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals.

Relativ la infracțiunea de

participație improprie la fals intelectual, instanța a reținut

că în cauză nu s-a demonstrat că inculpatul ar fi determinat, cu

știință, pe vreunul din funcționarii să

întocmească în fals documentația cu tabelul.

S-a apreciat că nu s-a

demonstrat că inculpatul ar fi determinat cu știință,

întocmirea în fals, din culpă a tabelului, cu cele 7 nume de

cetățeni sau că a determinat pe vreunul din membrii comisiei

să efectueze falsuri pe hotărârile judecătorești.

Așa fiind, s-a considerat

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

lipsind latura subiectivă.

În privința infracțiunii

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instanța a

considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive al acestei

infracțiuni.

Cum inculpatul nu s-a dovedit

că a comis infracțiunile de fals material și fals în înscrisuri oficiale,

iar el nu a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos

material injust s-a considerat că lui R.C. nu i se poate imputa infracțiunea

de înșelăciune.

Privitor la evaluarea terenului de

2807 ari, făcută de SC E. s-a apreciat că aceasta nu este de

natură să demonstreze prejudiciul efectiv suferit de A.D.S.

S-a reținut că în baza

documentelor transmise de la Primăria Comunei Moara și a protocolului încheiat s-a făcut doar o

operațiune de delimitare a suprafeței arătate, care nu a fost

predată efectiv.

Așa fiind, s-a considerat

că nu s-a produs un prejudiciu cert și că astfel nu este cazul admiterii

acțiunii civile formulată de A.D.S.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin Decizia penală nr. 9 din 8 februarie 2010 a admis apelul declarat de procuror, a desființat sentința primei instanțe

și, rejudecând, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului R.C. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Totodată, a decis anularea

tabelului nominal întocmit de Comisia comunală de aplicare a Legii

fondului funciar Moara în care sunt menționate cele 7 persoane cărora

li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârile

judecătorești modificate pentru suprafața totală de 28,07 ha teren.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ales hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar, primind criticile din apelul procurorului, a

reținut că inculpatul R.C. nu avea cunoștință că

datele inserate în tabelul dactilografiat de martora C.E., nu corespund realității

și că așa fiind lipsește intenția de

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen.,

impunându-se schimbarea temeiului de achitare din cel prevăzut în art. 10 lit.

c) în cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la celelalte critici de

apelul declarat de parchet în sensul că faptele pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul R.C. sunt dovedite și că s-ar impune

tragerea lui la răspundere penală, s-au apreciat nefondate.

Astfel s-a considerat că în

absența probelor de vinovăție ori al lipsei elementelor

constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată

soluția de achitare este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii ca și

a sentinței primei instanțe a declarat recurs în termen legal

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care invocând

dispozițiile din art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a

susținut că soluția de achitare a inculpatului este urmarea unei

erori grave de fapt, că infracțiunile au fost pe deplin dovedite și

că se impune casarea hotărârilor atacate și condamnarea

inculpatului R.C.

Ascultat de către instanța

de recurs inculpatul R.C. și-a menținut toate declarațiile date

în cauză la urmărirea penală și în fața Tribunalului Suceava,

menționând că nu se consideră vinovat de faptele imputate prin

rechizitoriu.

Examinând hotărârile atacate în

baza criticilor formulate de parchet, dar și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Curtea consideră întemeiat recursul

declarat, așa cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 287 alin. (1) și (2) raportat la art. 4 C. proc. pen. instanța este

obligată să își exercite atribuțiile în mod activ și

să își formeze convingerea cu privire la existența faptei

și a vinovăției făptuitorului pe baza tuturor probelor administrate

atât în cursul urmăririi penale cât și cadrul cercetării

judecătorești.

În realizarea acestui scop prima

instanță are obligația de a asculta prilejul efectuării

cercetării judecătorești, pe toți martorii audiați în

faza urmăririi penale în condițiile oralității,

nemijlocirii și contradictorialității ședinței de

judecată, potrivit cu dispozițiile art. 289 C. proc. pen.

Din analiza actelor dosarului se

constată că prima instanță a procedat la audierea unei

părți din martorii ascultați la urmărirea penală și

a ascultat martorii propuși de inculpat.

Așa fiind concluzia

instanței de fond, preluată de instanța de apel în sensul

că nu s-a stabilit fără dubiu vinovăția inculpatului nu

este întemeiată.

Astfel era necesar ca instanța

să dispună audierea martorilor din lucrări G.D., B.V., Ș.A.,

M.I., C.G., Ș.G., N.A., M.I., T.P., D.L. și A.C., declarații care

au fost avute în vedere de organele de urmărire penală.

Totodată, în condițiile în

care inculpatul a contestat existența prejudiciului era necesar ca

instanțele să solicite relații de la A.D.S. cu privire la valoarea

terenului scos din patrimoniul acesteia și chiar să dispună

efectuarea unei expertize tehnice.

De asemenea, se impunea efectuarea și

a unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor care au trecut

din proprietate publică în proprietate privată, proba cerută de

inculpat și respinsă de instanță (fila 109 dosar tribunal).

După administrarea probei testimoniale

și a probei cu acte privind întinderea prejudiciului era necesar ca

instanța să lămurească dacă inculpatul în

exercițiul atribuțiilor sale de serviciu în calitatea lui de primar

și funcționar public, conform art. 147 alin. (1) C. pen., prezentând

adeverințele falsificate la organele competente județene a avut o

conduită abuzivă în sensul art. 248 C. pen. cu referire la art. 248

1

din același cod în raport cu valoarea prejudiciului, ori dacă a

manifestat neglijență în sensul art. 249 alin. (1) C. pen. și în

raport cu elementele care urmau a se desprinde să pună în

discuție schimbarea încadrării din infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5)

C. pen.

De altfel, inculpatul, prin

apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.

249 C. pen. (fila 145 dosar tribunal), cerere asupra căreia instanța

nu s-a pronunțat.

Întrucât nu a procedat în modul

arătat instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și

netemeinice impunându-se casarea acestora și reluarea judecății.

Față de considerentele ce

preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

Curtea urmează a admite recursul declarat de procuror, a casa decizia

atacată și sentința primei instanțe și a trimite cauza

spre rejudecare la Tribunalul Suceava.

Cu prilejul rejudecării

instanța de fond urmează, potrivit îndrumărilor din prezenta decizie,

a proceda la administrarea probatoriului menționat necesar aflării

adevărului și justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr.

9 din 8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

penală, privind pe inculpatul R.C.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 278 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava și în consecință:

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava.

Onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în

sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 28 septembrie 2010.