ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1710/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC “T. W.” SRL Timișoara, împotriva deciziei nr.404/A din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal nu s-au prezentat părțile: recurenta pârâtă SC “T.W.”SRL Timișoara și intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timișoara. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este insuficient timbrat și că intimata-reclamantă a solicitat, în scris, judecara cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă. Curtea, constatând cauza în stare de judecată a reținut-o spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 13 octombrie 2ooo, reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timișoara a solicitat rezilierea contractului de colaborare nr.2/1997 încheiat cu pârâta SC “T.

W” SRL Timișoara și obligarea acesteia la plata sumei de 126.338.962 lei penalități de întârziere. Tribunalul Timiș, prin sentința nr.1853 PI din 14 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Apelul reclamantului declarat împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr.404/A din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, iar sentința a fost schimbată în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantului și pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 23.920 lei USD în echivalent lei și suma de 126.338.962 lei penalități de întârziere. Prin aceeași decizie , a fost respins capătul de cerere privind rezilierea de drept a contractului de colaborare nr.2/1997, ca rămas fără obiect.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând în esență că nu a achiesat la pretențiile reclamantului așa cum greșit s-a reținut și că acesta a modificat unilateral cauzele contractului în cauză. Deoarece recurenta a timbrat parțial recursul, pentru diferența de 14.036.250 lei taxă judiciară de timbru și 47.000 lei timbru judiciar neachitată, a fost citată cu mențiunea de a plăti diferența taxei de timbru, obligație căreia însă nu s-a conformat. Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art.9 din Ordonanța nr.32/1995 a Guvernului României, art.20, alin.3 din Legea nr.146/1996 privind taxele judiciare de timbru și normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația transmisă pentru termenul de judecată din 20 martie 2003 când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20, pct.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.30 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ și să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE : Anulează recursul declarat de pârâta SC T. W”SRL Timișoara împotriva deciziei nr.404/A din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișooara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca insuficient timbrat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică astăzi 20 martie 2003.