ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1710/2003

S-a luat în examinare recursul

declarat de SC “T. W.” SRL Timișoara, împotriva deciziei nr.404/A din 18 aprilie

2001 a Curții de Apel

Timișoara

– Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal nu s-au prezentat

părțile: recurenta pârâtă SC “T.W.”SRL Timișoara și intimatul reclamant

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timișoara.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul

asistent că recursul este insuficient timbrat și că intimata-reclamantă a solicitat,

în scris, judecara cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Curtea, constatând cauza în

stare de judecată a reținut-o spre soluționare.

C

U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

13 octombrie 2ooo, reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timișoara a solicitat

rezilierea contractului de colaborare nr.2/1997 încheiat cu pârâta SC “T. W”

SRL Timișoara și obligarea acesteia la plata sumei de 126.338.962 lei penalități

de întârziere.

Tribunalul Timiș, prin sentința

nr.1853 PI din 14 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Apelul reclamantului declarat

împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr.404/A din 18 aprilie

2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ,

iar sentința a fost schimbată în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantului

și pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 23.920 lei USD în echivalent

lei și suma de 126.338.962 lei penalități de întârziere. Prin aceeași decizie ,

a fost respins capătul de cerere privind rezilierea de drept a contractului de colaborare

nr.2/1997, ca rămas fără obiect.

Pârâta a declarat recurs împotriva

acestei decizii, susținând în esență că nu a achiesat la pretențiile reclamantului

așa cum greșit s-a reținut și că acesta a modificat unilateral cauzele contractului

în cauză.

Deoarece recurenta a timbrat

parțial recursul, pentru diferența de 14.036.250 lei taxă judiciară de timbru și

47.000 lei timbru judiciar neachitată, a fost citată cu mențiunea de a plăti diferența

taxei de timbru, obligație căreia însă nu s-a conformat.

Prin art.1 din Legea nr.146/1997

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau,

în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul

termen de judecată.

Potrivit prevederilor art.9 din Ordonanța

nr.32/1995 a Guvernului României, art.20, alin.3 din Legea nr.146/1996 privind

taxele judiciare de timbru și normele metodologice de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită  taxa de timbru și/sau  timbrul

judiciar, cererea părții se anulează, după caz,  ca  netimbrată sau insuficient

timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat

anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit

mențiunii din citația transmisă pentru termenul de judecată din 20 martie 2003

când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Curtea urmează să

dea eficiență dispozițiilor art.20, pct.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv

ale art.30 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ și să

dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Anulează recursul declarat

de pârâta SC T. W”SRL Timișoara împotriva deciziei nr.404/A din 18 aprilie 2001

a Curții de Apel Timișooara – Secția comercială și de contencios administrativ,

ca insuficient timbrat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică

astăzi 20 martie 2003.