ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2621/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2621/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 februarie 2006, reclamanții C.G. și

C.E. au chemat în judecată pe pârâții SC L.D.P. SA Dolj și C.J. Dolj solicitând

instanței obligarea pârâtelor la desființarea tubului de beton amplasat perpendicular

pe proprietatea reclamanților, situată în satul Călinești, comuna Mischii,

județul Dolj, la refacerea calității solului de pe terenul în discuție și la

plata contravalorii recoltei de grâu pentru anii 2005 și 2006, respectiv a

sumei de 1500 lei.

Prin sentința nr. 500 din 10

aprilie 2007, judecătoria a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive invocate de ambele pârâte, a admis în parte acțiunea reclamanților, a

obligat pârâtele să desființeze tubul de beton amplasat pe DJ 82A Călinești –

Vulpeni, Km 4 + 100 și să efectueze lucrările de îndepărtare a resturilor de

materiale de construcții, nisip și pietriș, de pe terenul proprietatea

reclamanților și de scarificare a acestui teren pentru refacerea solului

vegetal pe direcția vechiului șanț colector.

Prin aceeași hotărâre,

pârâtele au fost obligate la plata către reclamanți a sumei de 1328,26 lei cu

titlu de despăgubiri civile și a sumei de 424,66 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 0021 din 25

ianuarie 2008, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis apelurile declarate de

pârâtele SC L.D.P. SA Dolj și C.J. Dolj, a anulat sentința apelată și a reținut

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția comercială.

În adoptarea acestei

soluții, tribunalul a reținut că, raportat la calitatea de comerciant a

pârâtei, litigiul este de natură comercială și nu civilă, iar în raport cu

obiectul acțiunii, competența de soluționare revine secției comerciale a

Tribunalului Dolj, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.

Măsurile adoptate de această

din urmă instanță au căpătat caracter irevocabil, decizia nefiind recurată.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, investit astfel cu fondul cauzei, prin sentința nr. 3088 din 3

octombrie 2008, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive

invocată de ambele pârâte, a admis în parte acțiunea reclamanților, a obligat

pârâtele să efectueze lucrările de îndepărtare a resturilor de materiale de

construcții, nisip și pietriș, de pe terenul proprietatea reclamanților și de

scarificare a acestui teren pentru refacerea solului vegetal pe direcția

vechiului șanț colector, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de

2440,26 lei despăgubiri civile și 522,66 lei cheltuieli de judecată și a

respins capătul de cerere privind desființarea tubului de beton.

Spre a hotărî astfel,

instanța în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâte prin întâmpinare, s-a

stabilit că lucrările de asfaltare a drumului județean 82 A, care se

învecinează cu terenul proprietatea reclamanților, au fost efectuate de pârâta

SC L.D.P. SA Dolj, la cererea pârâtei C.J. Dolj, conform proiectului întocmit

de către aceasta. Tot astfel, se reține că, potrivit Hotărârilor nr. 32 și

35/2005 ale C.J. Dolj, pârâta SC L.D.P. Dolj este operatorul serviciilor de

administrare, exploatare și întreținere drumuri, poduri și podețe aparținând

domeniului public al județului Dolj, gestiunea acestor lucrări fiind

încredințată societății pârâte prin delegare. În același sens, tribunalul

reține că, responsabilitate pentru executarea acestor tipuri de lucrări revine,

în solidar, pârâtelor, conform prevederilor art. 59 din O.G. nr. 43/1997,

modificată prin Legea nr. 82/1998 republicată.

Pe fondul cauzei, tribunalul

a reținut că, potrivit raportului de expertiză, lucrarea efectuată de pârâta SC

L.D.P. SA Dolj a fost executată necorespunzător, cu încălcarea normelor tehnice

în vigoare în sensul că podețul reparat nu avea executat timpan de beton, iar

șanțul de scurgere a apelor nu era betonat, situație ce a determinat antrenarea

de nisip și pietriș la scurgerea apelor din precipitații pe terenul

reclamanților.

Așa fiind, instanța a

stabilit că există o legătură de cauzalitate între culpa pârâților în

executarea necorespunzătoare a lucrării menționate și prejudiciul suferit de

reclamanți fiind constatată astfel incidența în cauză a dispozițiilor art. 998

– art. 999 C. civ.

La stabilirea prejudiciului

instanța de fond a avut în vedere adresa D.R.S. Dolj ce atesta producția medie

de grâu pe raza Comunei Mischii pentru 2005 - 2008 și prețul mediu cu care

reclamanții puteau valorifica această producție în zonă.

Pentru repararea integrală a

prejudiciului instanța a apreciat că este necesară obligarea pârâtelor la

îndepărtarea resturilor de materiale de construcție, nisip și pietriș și

scarificarea acestui teren în scopul refacerii solului.

Împotriva sentinței de fond

părțile au declarat apel.

Prin decizia nr. 38 din 25

februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelurile

pârâților SC L.D.P. SA Dolj și C.J. Dolj.

A admis apelul formulat de

reclamanți, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în

totalitate acțiunea precizată.

A admis cererea reclamanților

privind obligarea pârâtelor de a efectua soluțiile tehnice menționate în

procesul verbal încheiat la data de 16 martie 2007, pct. 1-4, încheiat între

reclamantul C.G., C.J. Dolj și SC L.D.P. SA Dolj și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași hotărâre,

instanța a respins cererile reclamanților, formulate în faza apelului, privind

despăgubirile aferente anului 2009 și daunele morale, intimații pârâți fiind

obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 380, 78 lei.

În ceea ce privește

apelurile pârâtelor, instanța a reținut, relativ la critica ce viza greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a C.J. Dolj, că în

virtutea dispozițiilor ce reglementează activitatea și atribuțiile acestei

autorități administrative, C.J. Dolj a delegat pe bază de contract pârâta SC L.D.P.

SA Dolj pentru execuția lucrărilor ce au generat prejudiciul așa încât,

obligația de răspundere subzistă și în sarcina acestuia. Ca un argument în

plus, instanța de apel a subliniat calitatea procesuală a C.J. Dolj și în

raport cu semnarea procesului verbal din 16 martie 2007 prin care pârâtele C.J.

Dolj și SC L.D.P. SA Dolj și-au asumat soluția tehnică propusă de expert pentru

mutarea tubului de beton și acordul pentru remedierea lucrărilor anterioare,

executate necorespunzător.

Criticile formulate de

pârâte pe fondul cauzei, cu referire la greșita interpretare a instanței de

fond relativ la cauzele ce au generat prejudiciul creat reclamanților, au fost

respinse cu motivarea că inundațiile din anul 2005, invocate de pârâte, nu a

constituit cauza principală a prejudiciului, ci lucrarea executată

necorespunzător. În acest sens, instanța a subliniat că persoanele afectate de

inundații au fost evidențiate în registrul Primăriei Mischii și au primit

despăgubirile cuvenite, reclamanții neregăsindu-se în rândul acestora.

În ceea ce privește apelul

reclamanților, instanța de apel a avut în vedere că soluția pronunțată relativ

la mutarea tubului de beton nu va avea efectul pe care reclamanții l-au urmărit

prin promovarea acestei acțiuni, fără ca măsura mutării să fie însoțită de

obligarea pârâților la refacerea solului. Simpla asumare a obligațiilor din procesul

verbal din 16 martie 2005 nu lasă fără obiect acest capăt de cerere întrucât,

în absența unei obligații stabilite de instanță, acesta va genera noi litigii

între părți.

Relativ la cererile noi

formulate de reclamanți în faza procesuală a apelului, instanța, invocând

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a subliniat că acestea nu mai

pot face obiectul analizei așa încât, se impun fi respinse.

Împotriva deciziei din apel

au declarat recurs reclamanții C.G. și C.E. și pârâtul C.J. Dolj.

Motivele de recurs formulate

de reclamanți.

Criticile

formulate de recurenții reclamanți au vizat, în principal netemeinicia

hotărârii atacate față de greșita interpretare a probelor administrate în

cauză, dar și nelegalitatea soluției de respingere a cererilor noi formulate în

apel.

susținut că prin decizia atacată instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi

administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Astfel, soluția

privind obligarea pârâtelor la efectuarea lucrărilor prevăzute în procesul

verbal din 16 martie 2007 este incompletă, instanța limitând obligația numai la

lucrările prevăzute la pct. 1 - 4 din procesul verbal fără a avea în vedere și

Nota de completare la raportul de expertiză tehnică ce viza modalitatea de

execuție și asigurarea finanțării pentru plata lucrărilor.

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii reclamanților privind

obligarea pârâtului C.J. Dolj la stabilirea statutului juridic al suprafeței de

teren agricol pe care a săpat șanțul destinat dirijării apelor pluviale la

ieșirea din tubul de beton către canalul colector. În opinia recurenților,

instanța trebuia să stabilească dacă terenul ocupat de această lucrare (300 m.p.)

va fi cumpărat de către C.J. Dolj sau va fi închiriat de către proprietar

acestuia din urmă. În caz contrar, instanța ar fi trebuit să acorde despăgubiri

în conformitate cu art. 44 alin. (6) din Constituția României. S-a susținut că,

de altfel, nici instanța de fond nu  s-a pronunțat asupra acestei chestiuni.

soluționarea cererii de despăgubiri, recurenții au susținut că instanța de apel

a omis observarea dovezilor administrate în dovedirea acesteia, apreciind în

mod greșit că aceasta constituie o cerere nouă, formulată pentru prima dată în

apel. Or, cererea de despăgubiri a fost formulată în fața instanței de fond

astfel cum rezultă din cererea aflată la dosarul de fond.

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în fața

instanței de fond cu privire la daunele morale solicitate, apreciind în mod

greșit că această cerere a formulată pentru prima dată în apel.

În concluzie,

recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în

sensul obligării intimatelor pârâte la efectuarea întocmai a lucrărilor conform

soluției tehnice stabilite atât prin Nota de completare la raportul de

expertiză și în procesul verbal din 16 martie 2007; obligarea intimatului pârât

C.J. Dolj să hotărască asupra statutului juridic al suprafeței de teren ocupate

de lucrare; obligarea intimatelor pârâte la plata despăgubirilor astfel cum au

fost solicitate și obligarea pârâtului C.J. Dolj la daune morale în sumă de

10.000 lei.

În drept,

recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., art. 44 alin.

(2) – (6) și art. 52 alin. (1) – (3) din Constituția României.

Motivele de recurs

formulate de pârâtul C.J. Dolj.

critică formulată a vizat greșita soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive a recurentului în litigiul de față.

În dezvoltarea

acestei critici, recurentul a susținut că lucrările de asfaltare, inclusiv

instalarea tubului de beton, a făcut obiectul unei lucrări executate de SC L.D.P.

Dolj, situație recunoscută de altfel și de către reclamanți prin cererea de

chemare în judecată.

S-a susținut că

instanța de apel nu a avut în vedere Hotărârea nr. 35/2005 prin care C.J. Dolj

a delegat gestiunea lucrărilor de exploatare, întreținere, reparații curente a

drumurilor, podurilor și podețelor așa încât răspunderea recurentului, pentru

executarea necorespunzătoare a lucrării nu putea fi atrasă.

critică a vizat greșita soluționare a cererii de despăgubiri în condițiile în

care, în cauză, prejudiciul nu a fost dovedit.

În acest sens,

recurentul a susținut că instanța nu a avut în vedere probele administrate în

cauză, din conținutul cărora rezulta că în perioada reclamată toată zona a fost

declarată zonă calamitată, prejudiciul fiind astfel creat de o altă cauză decât

calitatea lucrării executate. Tot astfel, instanța de apel, în mod greșit a

evaluat prejudiciul pe baza înscrisurile ce atestau producția de grâu pe raza

comunei Mischii, acest înscris neavând relevanță în raport cu calamitățile

produse de precipitațiile abundente tuturor culturilor din zonă.

criticat soluția instanței de apel și din perspectiva greșitei rețineri în ceea

ce privește calitatea de semnatar al procesului verbal din 16 martie 2007, ca

fiind echivalentul unei recunoașteri a unei obligații de răspundere.

S-a subliniat

că, persoana care a semnat procesul verbal nu avea o împuternicire în acest

sens și, pe cale de consecință, nu putea angaja răspunderea Consiliului ca și

autoritate administrativă.

În concluzie,

recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii acțiunii reclamanților față de C.J. Dolj.

În drept, recurentul

a invocat dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ.

Examinând

recursurile în raport cu motivele formulate și a dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte le va respinge, ca nefondate, pentru următoarele

considerente :

Recursul

reclamanților

Declanșarea căii de atac a

recursului de către partea interesată în condițiile legii procesual civile,

provoacă un control judiciar al legalității hotărârii atacate, instanța de

recurs fiind ținută a analiza numai critici ce vizează nelegalitatea hotărârii

pronunțate, nu și netemenicia acesteia.

Așa fiind, criticile de

netemeinicie formulate de recurenți, cu referire la interpretarea și

administrarea defectuoasă a probatoriului administrat în apel (înscrisuri,

expertize, cercetarea la fața locului), probe ce au stat la baza stabilirii

situației de fapt, urmează ca Înalta Curte să le înlăture, acestea neputând

face obiectul controlului judiciar în recurs, ca urmare a abrogării

dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Tot astfel, critica

fundamentată pe înscrisul intitulat

Nota de

completare la raportul de expertiză tehnică, în baza căruia instanța ar fi

trebuit să oblige pârâtele la modalitatea de executare a obligațiilor ce le

revenea, nu mai poate fi pusă în discuție, dispoziția instanței în privința

executării obligațiilor asumate de către pârâte prin Procesul verbal din 16

martie 2007 fiind fără echivoc, deci nesusceptibilă să genereze noi litigii

între părți.

Nici critica ce

a vizat omisiunea instanței de a obliga pârâta C.J. Dolj „să stabilească

situația juridică” a terenului în suprafață de 300 m.p. nu poate fi primită în

raport de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., ale căror dispoziții impun

judecătorilor cauzei să se pronunțe în limitele investirii lor. Or, instanța nu

a fost investită cu o atare cerere, astfel cum rezultă din petitul acțiunii

astfel cum a fost precizată la data de 28 martie 2008, așa încât, nu se putea

pronunța asupra unei chestiuni ce nu a fost cerută și nu a fost dezbătută în

contradictoriu. Dimpotrivă, o soluție pronunțată în condițiile arătate nu putea

fi dată decât cu încălcarea principiului disponibilității și cel al

contradictorialității.

În fine, în ceea

ce privește critica ce a vizat greșita soluționare a cererilor de despăgubiri

și, respectiv, de acordare a daunelor morale, Înalta Curte va înlătura

aspectele de netemeinicie invocate (relativ la aprecierea probelor) și va

reține în cadrul controlului judiciar aspectul criticat din perspectiva

aprecierii de către instanță a caracterului nou al cererilor formulate în apel,

echivalentului unei critici de nelegalitate cu privire la aplicarea

dispozițiilor art. 294 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Potrivit

textelor de lege menționate, în faza procesuală a apelului nu se pot formula

cereri noi, iar despăgubirile ce pot fi pretinse sunt limitativ prevăzute în alin.

(2) al articolului menționat.

În speță, se

constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că cererea de despăgubiri

pentru anul 2009, în sumă de 950 lei, precum și cea privind acordarea daunelor

morale în cuantum de 10.000 lei nu se încadrează în cererile ce pot fi

formulate în această fază procesuală.

În acest

context, Înalta Curte reamintește că efectul devolutiv al apelului nu

transformă această cale de atac, ci doar permite o rejudecare a cauzei în fond,

în limitele stabilite de dispozițiile legii procesual civile. Or, dispozițiile art.

294 C. proc. civ., impun părților aceste limite peste care nici părțile și nici

judecătorul cauzei nu pot trece.

De altfel,

Înalta Curte reține că nu poate fi vorba nici de drepturi pretins încălcate,

prin respingerea celor două noi cereri, întrucât recurenții au la dispoziție o

altă cale procedurală prin care acestea pot fi valorificate.

Cum în cauză nu

se identifică critici ce pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.

Recursul

pârâtului C.J. Dolj.

Critica ce privește greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului

pârât, se constată că aceasta a făcut obiectul controlului judiciar în apel,

iar recurentul nu a invocat alte motive decât cele invocate în fața instanței

de apel.

De aceea, Înalta Curte

apreciază că motivele invocate nu pot fi reținute, instanța de apel stabilind

în mod judicios și argumentat că recurentul pârât are calitate procesuală

pasivă și, pe cale de consecință, răspunderea sa poate fi angajată.

În acest context, Înalta

Curte va respinge susținerile recurentului potrivit cărora nu putea fi reținut

ca argument în constatarea calității sale procesuale împrejurarea că un

angajat, fără delegație specială, a semnat procesul verbal din 16 martie 2007,

având în vedere că nu acesta a fost principalul sau singurul argument al

instanței. De altfel, împrejurarea invocată de recurent este lipsită de

relevanță în raport cu dispozițiile legale ce reglementează mandatul aparent.

Așa cum instanța de apel în mod corect a reținut, calitatea procesuală pasivă a

recurentului decurge din atribuțiile pe care legea le conferă acestei

instituții, atribuții ce au fost delegate unei societăți aflate în subordinea

sa.

În ceea ce privește critica

ce vizează greșita stabilire a prejudiciului pentru lipsa dovezilor sau ca

rezultat al unei greșite interpretări a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,

Înalta Curte o va înlătura, aceasta neputând face obiectul controlului judiciar

în recurs întrucât vizează aspecte de netemeinicie.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții C.E. și C.G., împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova nr. 38 din 25 februarie 2009 și de pârâtul Consiliul Județean Dolj,

împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

28 octombrie 2009.