ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1194/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 februarie

2010 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, având pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul D.C.

împotriva sentinței penale nr. 1 din 5 ianuarie 2010 a Tribunalului Buzău, în

baza art. 300

2

alin. (1) C. proc. pen. și art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a decis menținerea arestării preventive a

inculpatului D.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu

au încetat în cursul judecării apelului, în cauză existând indicii și probe cu

privire la săvârșirea infracțiunilor de viol în formă consumată și a tentativei

la viol de către inculpat.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul care, în esență, a cerut casarea încheierii recurate,

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate,

întrucât nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. în cursul judecății instanța verifică periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile

care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de

libertate dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

În cauză, în mod corect, instanța

care a dispus menținerea arestării preventive a constatat că temeiurile

restrângerii libertății inculpatului se mențin.

În acest sens este și hotărârea de

fond a Tribunalului Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 10 ani închisoare.

Din motivarea acestei hotărâri

rezultă că există indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că

inculpatul a comis faptele.

Referitor la pericolul concret pe

care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Înalta Curte observă că

acesta a comis infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea

mai mare de 4 ani și că acesta este recidivist.

Față de pericolul faptelor comise,

având în vedere și împrejurarea că pedeapsa pentru fapta anterioară nu și-a

atins scopul, există dovada că lăsarea inculpatului în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Așa fiind, Curtea va respinge

recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.C. împotriva încheierii din 10 februarie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 3564/114/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2010.