ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

P

rin cererea

înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție

la 30 aprilie 2009, petiționarele T.O.L.A. și B.E., domiciliate au formulat

plângere împotriva rezolutei nr. 3187/1607/VIII/1/2009 din 6 aprilie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală

și

criminalistică, întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.

Î

n motivarea plângerii

au arătat că reinterează toate solicitările menționate în

plângerile

anterioare, formulate împotriva rezoluțiilor nr. 359/P/2008 din 16

decembrie 2008 și nr. 5/II/2/2009 din 23 ianuarie

2009 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, solicitând

desființarea acestora.

A arătat că actele atacate sunt nelegale întrucât s-a

refuzat administrarea

probelor solicitate

cu privire la autenticitatea declarației pe proprie răspundere a

numitului W.F. și cu privire la executarea

silită.

În dovedirea plângerii au depus la dosar copia adresei

nr. 3187/1607/VIII/1/2009 din 14 aprilie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

La dosar a fost depusă

lucrarea nr. 3187/1607/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că la

data de 16 martie

2009, petiționarele T.O.L.A.

și B.E. au formulat pe

rolul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit

dispozițiilor

art. 275 - 278 C. proc. pen., plângere împotriva

rezoluției nr. 895/657/VIII/l/2009 din 24 februarie 2009, prin care s-a dispus

respingerea plângerii formulate de petiționare întrucât nu întrunea condițiile

de fond și formă prev. de art. 221 și art. 222 C. proc. pen.

Prin plângerea formulată

inițial, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de

Casație și Justiție sub nr. 895/657/VIII/l/2009, petiționarele au solicitat ca

parchetul să se sesizeze cu privire la „favorizarea făcută de către procurorul G.P.

și pentru infracțiunea prev. de art. 248 C. pen."

întrucât acesta „este de fapt avocatul executorului judecătoresc C.C.",

petiționarele apreciind de asemenea că efectuând acte de urmărire penală în

dosarul

nr. 359/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, procurorul reclamat a săvârșiri mai multe infracțiuni.

Prin rezoluția nr. 3187/1607/VIII/l/2009

din 6 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a respins ca

neîntemeiată plângerea formulată de petiționare împotriva rezoluției nr.

895/657/VIII/1/2009

din 24 februarie 2009.

În motivarea soluției s-a arătat că în plângerea lor,

petiționarele au invocat

motive subiective

de nemulțumire față de soluția nefavorabilă pronunțată, fără a

argumenta

în fapt și în drept plângerea, astfel cum cer dispozițiile art. 68/1 C. proc.

pen.

și dispozițiile art. 222 alin. (2) C.

proc. pen., cu privire la plângerea ca mod

de sesizare a organelor de

urmărire penală.

S-a mai arătat că din situația de fapt expusă în actul de

sesizare nu se

conturează elementele

concrete ale vreunei infracțiuni, nefiind invocate nici mijloace

de probă, nici probe pe care aceasta se

întemeiază, or în urma analizării înscrisurilor existente la dosar nu s-a

reținut nicio încălcare a dispozițiilor legale.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarele au formulat

plângere la instanță,

solicitând desființarea

tuturor rezoluțiilor date în cauză întrucât nu s-au administrat

probe cu

privire la declarația numitului W.F. și cu privire la executarea silită.

Plângerea petiționarelor este

inadmisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. „După respingerea plângerilor făcute

conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau

a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță."

Din analiza

conținutului rezoluției nr. 3187/1607/VIII/1/2009 din 6 aprilie

2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, având

ca obiect plângere împotriva rezoluției nr. 895/657/VIII/1/2009 din 24

februarie 2009 a aceluiași parchet, rezultă că procurorul nu a dat nicio

soluție din cele expres prevăzute de lege în conținutul dispozițiilor art. 278/1

alin. (1) C. proc. pen., constatându-se totodată că în cauză nu au fost

respectate dispozițiile art. 222 C. proc. pen. pentru a fi necesară declanșarea

procesului penal și investirea organelor de urmărire penală cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni.

Ca atare, Înalta

Curte constată că plângerea petiționarelor T.O.L.A. și B.E., adresată instanței

de judecată, în condițiile

inexistenței unei

soluții, din cele prevăzute de dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.,

apare

ca fiind inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarele vor fi

obligate la plata

cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarii T.O.L.A.

și B.E. împotriva

rezoluției nr. 3187/1607/VIII/l/2009 din 6

aprilie 2009 a Parchetului Înaltei Curți de Casație

și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică

azi 15 iunie 2009.