ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: P rin cererea înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 aprilie 2009, petiționarele T.O.L.A. și B.E., domiciliate au formulat plângere împotriva rezolutei nr. 3187/1607/VIII/1/2009 din 6 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. Î n motivarea plângerii au arătat că reinterează toate solicitările menționate în plângerile anterioare, formulate împotriva rezoluțiilor nr. 359/P/2008 din 16 decembrie 2008 și nr. 5/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând desființarea acestora.

A arătat că actele atacate sunt nelegale întrucât s-a refuzat administrarea probelor solicitate cu privire la autenticitatea declarației pe proprie răspundere a numitului W.F. și cu privire la executarea silită. În dovedirea plângerii au depus la dosar copia adresei nr. 3187/1607/VIII/1/2009 din 14 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La dosar a fost depusă lucrarea nr. 3187/1607/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că la data de 16 martie 2009, petiționarele T.O.L.A. și B.E. au formulat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 275 - 278 C. proc.

pen., plângere împotriva rezoluției nr. 895/657/VIII/l/2009 din 24 februarie 2009, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiționare întrucât nu întrunea condițiile de fond și formă prev. de art. 221 și art. 222 C. proc. pen. Prin plângerea formulată inițial, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 895/657/VIII/l/2009, petiționarele au solicitat ca parchetul să se sesizeze cu privire la „favorizarea făcută de către procurorul G.P. și pentru infracțiunea prev. de art. 248 C. pen." întrucât acesta „este de fapt avocatul executorului judecătoresc C.C.", petiționarele apreciind de asemenea că efectuând acte de urmărire penală în dosarul nr. 359/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, procurorul reclamat a săvârșiri mai multe infracțiuni.

Prin rezoluția nr. 3187/1607/VIII/l/2009 din 6 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționare împotriva rezoluției nr. 895/657/VIII/1/2009 din 24 februarie 2009. În motivarea soluției s-a arătat că în plângerea lor, petiționarele au invocat motive subiective de nemulțumire față de soluția nefavorabilă pronunțată, fără a argumenta în fapt și în drept plângerea, astfel cum cer dispozițiile art. 68/1 C. proc. pen. și dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la plângerea ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală.

S-a mai arătat că din situația de fapt expusă în actul de sesizare nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracțiuni, nefiind invocate nici mijloace de probă, nici probe pe care aceasta se întemeiază, or în urma analizării înscrisurilor existente la dosar nu s-a reținut nicio încălcare a dispozițiilor legale. Împotriva acestei rezoluții, petiționarele au formulat plângere la instanță, solicitând desființarea tuturor rezoluțiilor date în cauză întrucât nu s-au administrat probe cu privire la declarația numitului W.F. și cu privire la executarea silită. Plângerea petiționarelor este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen.

„După respingerea plângerilor făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță." Din analiza conținutului rezoluției nr. 3187/1607/VIII/1/2009 din 6 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, având ca obiect plângere împotriva rezoluției nr. 895/657/VIII/1/2009 din 24 februarie 2009 a aceluiași parchet, rezultă că procurorul nu a dat nicio soluție din cele expres prevăzute de lege în conținutul dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc.

pen., constatându-se totodată că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 222 C. proc. pen. pentru a fi necesară declanșarea procesului penal și investirea organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Ca atare, Înalta Curte constată că plângerea petiționarelor T.O.L.A. și B.E., adresată instanței de judecată, în condițiile inexistenței unei soluții, din cele prevăzute de dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen., apare ca fiind inadmisibilă și urmează a fi respinsă. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarele vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarii T.O.L.A. și B.E. împotriva rezoluției nr. 3187/1607/VIII/l/2009 din 6 aprilie 2009 a Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.