ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3240/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, reclamanta SC P.C.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.P.M. SA și a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de închiriere asupra terenurilor din parcelele E 23 și E 25 în suprafață de 29.875 mp precum și a terenului de 45.038 mp încheiate sub nr. 3602 și 3602.1 din 23 august 2004, cu motivarea că suprafețele de teren trebuia să fie platforme pavate cu macadam iar în realitate erau platforme de pământ. Prin sentința civilă nr. 903/Com din 8 aprilie 2008, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea, considerând că neîndeplinirea obligației locatarului ce împiedică exploatarea contractului atrage sancțiunea rezilierii acestuia și nu aceea a nulității absolute.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 2/Com din 8 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Instanța de apel a reținut în esență că, nulitatea este o sancțiune pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii actului, iar reclamanta nu poate susține lipsa obiectului contractului cât timp prin procesul verbal de predare-primire, pârâta, „predă bunul în stare funcțională așa cu se prezintă la data intrării în vigoare a contractului”. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a adăugat la lege în condițiile evocării prevederilor art. 177 și urm. C. proc.

civ. întrucât conținutul unui înscris nu poate fi constatat pe baza verificării de scripte, concluzia trasă cu privire la terenul ce constituie obiectul contractului fiind greșită. Rapoartele de expertiză au constatat existența unei stări de fapt și pentru trecut și s-au coroborat cu situația expusă în întâmpinare de pârâtă, iar considerentele instanțelor sunt în afara probelor și a prevederilor legale, probele dovedind inexistența platformelor amenajate, suprafețe de teren ce nu au corespuns datelor tehnice din contract, imposibilitatea de a refuza semnarea contractelor, dar și demararea investițiilor stabilite. Instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 1420 și art. 1421 C. civ., locatorul fiind cel care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, numai platforma de macadam servind scopului pentru care reclamanta a încheiat contractul iar din acest punct de vedere lipsește obiectul actului juridic.

Mai susține recurenta că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 129 C. proc. civ. în sensul că nu a lămurit situația de fapt, existența platformelor de macadam. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prin contractele de închiriere 3602 și 3602.1 din 23 august 2004, părțile au convenit ca reclamantei să-i fie atribuită folosința unor suprafețe de teren pentru realizarea unui terminal operare mărfuri generale. Atât contractele cât și procesul verbal de adjudecare prin licitație publică au menționat clauza privind „obiectul contractului” noțiunea de platformă, denumită generic „bun”, însă prin procesele verbale de predare-primire din 18 august și 23 decembrie 2004 se identifică suprafețele de teren ca platformă macadam (filele 10 – 19 dosar 13.368/2005 al Judecătoriei Constanța).

Voința părților de a contracta s-a manifestat la momentul încheierii actelor respectiv la 23 august 2004, când au convenit închirierea suprafețelor de 29.875 mp respectiv 45.038 mp identificate prin planul cadastral și respectiv prin vecinătății, fără a exista vreo condiție privind pavajul platformelor. Chiar dacă aceasta ar fi existat și s-ar fi putut interpreta din întreg materialul probator, în condițiile art. 983 C. civ., nu era în măsură să atragă nulitatea absolută. Nu existența obiectului contractului este în discuție, ci calitatea prestației executată de locator. De aceea instanțele de fond au considerat că actele încheiate nu sunt afectate de nulitate iar sancțiunea nu poate fi decât rezilierea, în condițiile în care acțiunea nu a vizat existența unui viciu de consimțământ.

De altfel, când prestația este un fapt, numai imposibilitatea executării acesteia, în condițiile în care are caracter obiectiv, poate atrage nulitatea convenției. Însă, rezultă din cuprinsul acțiunii, identificarea și predarea „bunului”. Nu pot fi incidente dispozițiile art. 1311 prin raportare la art. 1420 și art. 1421 C. civ., obiectul contractelor fiind determinat, identificat prin procesele verbale din 18 august și 23 decembrie 2004. Mai mult pe suprafețele de teren atribuite în folosință au fost efectuate investiții în anii 1998-2000, astfel cum rezultă din probele administrate la filele 50-59 ale dosarului de fond, așa încât nu se poate afirma pertinent lipsa obiectului contractului. Chiar reclamanta atât în acțiune, cât și în cererea de recurs susține că a demarat efectuarea investițiilor stabilite prin contracte.

Analiza probelor administrate și a situației de fapt, astfel cum recurenta a expus pe larg nu poate face obiectul recursului, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate. În privința lipsei de rol activ al instanțelor, recurenta confundă obligația instanței de a stărui prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului, cu limitele desfășurării procesului civil în acord cu principiul disponibilității. Instanțele au administrat probele utile și pertinente, dar, contrar afirmațiilor reclamantei, au constatat judicios că raportul contractual dintre părți nu este afectat de niciuna din cauzele de nulitate absolută a actului juridic. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2/com din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C.I. SRL CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 2/COM din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2009.