ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza hotărârilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea de ședință de la 14 mai 2010 dată în calitate de instanță de apel în dosar nr. 49291/3/2009 a amânat din motive de ordin procedural la data de 28 mai 2010 judecarea împotriva sentinței penale nr. 250 din 30 martie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de către Parchet și inculpata T.E., interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a apelantei - inculpate amintite în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel instanța de apel a avut în vedere că inculpata a fost arestată preventiv în cauză cu începere de la data de 22 august 2009 pentru cazul prevăzut de art. 148 lit. f) rap.

la art. 143 C. proc. pen. existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. [„în loc public” victima fiind concubinul acesteia pe care l-a înjunghiat în stradă] confirmate ulterior în mod indubitabil prin condamnarea inculpatei de către prima instanță pentru comiterea infracțiunii de omucidere amintite la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu exercitare într-un loc special de deținere potrivit art. 57 alin. (3) C. pen. rap. la art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 2. Recursul declarat de apelanta-inculpată împotriva încheierii amintite cu solicitarea de a i se revoca arestarea preventivă / dispune punerea în libertate de îndată în aplicarea în cauză a dispozițiilor contrar acelora avute în vedere de Curte și anume acestea prevăzute de art. 300 2 rap.

la art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Condamnarea în primă instanță a apelantei-inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare în condițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. - ce a ocazionat luarea măsurii arestării preventive a acesteia în cursul urmăririi penal în temeiul art. 148 lit. f) rap. la art. 143 C. proc. pen. măsură prelungită/menținută succesiv ulterior de instanță până la momentul procesual actual – justifică menținerea arestării sale preventive și pe parcursul judecății în apel astfel cum în mod corect s-a apreciat de Curte, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. [„temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate”] iar nicidecum revocarea acestei măsuri cum a solicitat apelanta-inculpată prin aplicarea în cauză a dispozițiilor alin. (2) al art. 160 b C. proc. pen. [„temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat…”]. În plus condamnarea chiar nedefinitivă în primă instanță la pedeapsa închisorii cu executare prin privare de libertate justifică menținerea arestării preventive în căile de atac pentru cazul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”] rezolvare juridică ce se regăsește în jurisprudența CEDO în materie [cauza Weimhoff c Germania; B.c.Austria; Labita c. Italia M.C.

26772/95, 6 aprilie 2004]. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E. împotriva încheierii din 14 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, în dosarul nr. 49291/3/2009 (1166/2010). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.