ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2010

Deliberând asupra recursului de

față pe baza hotărârilor și materialului din dosarul cauzei

constată următoarele:

secția I penală, prin încheierea de ședință de la 14

mai 2010 dată în calitate de instanță de apel în dosar nr. 49291/3/2009

a amânat din motive de ordin procedural la data de 28 mai 2010 judecarea

împotriva sentinței penale nr. 250 din 30 martie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, de către Parchet și

inculpata T.E., interval de timp în care a menținut arestarea

preventivă în cauză a apelantei - inculpate amintite în conformitate

cu dispozițiile art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța de apel a

avut în vedere că inculpata a fost arestată preventiv în cauză

cu începere de la data de 22 august 2009 pentru cazul prevăzut de art. 148

lit. f) rap. la art. 143 C. proc. pen. existând motive de bănuială

legitimă privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. [„în loc public” victima

fiind concubinul acesteia pe care l-a înjunghiat în stradă] confirmate

ulterior în mod indubitabil prin condamnarea inculpatei de către prima

instanță pentru comiterea infracțiunii de omucidere amintite la

pedeapsa de 7 ani închisoare, cu exercitare într-un loc special de

deținere potrivit art. 57 alin. (3) C. pen. rap. la art. 71 și art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

împotriva încheierii amintite cu solicitarea de a i se revoca arestarea

preventivă / dispune punerea în libertate de îndată în aplicarea în

cauză a dispozițiilor contrar acelora avute în vedere de Curte și

anume acestea prevăzute de art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Condamnarea în primă

instanță a apelantei-inculpate pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

la pedeapsa de 7 ani închisoare în condițiile art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. - ce a ocazionat luarea măsurii

arestării preventive a acesteia în cursul urmăririi penal în temeiul

art. 148 lit. f) rap. la art. 143 C. proc. pen. măsură

prelungită/menținută succesiv ulterior de instanță

până la momentul procesual actual – justifică menținerea

arestării sale preventive și pe parcursul judecății în apel

astfel cum în mod corect s-a apreciat de Curte, potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. [„temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate”] iar nicidecum revocarea acestei măsuri cum a

solicitat apelanta-inculpată prin aplicarea în cauză a

dispozițiilor alin. (2) al art. 160

b

C. proc. pen. [„temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat…”].

În plus condamnarea chiar

nedefinitivă în primă instanță la pedeapsa închisorii cu

executare prin privare de libertate justifică menținerea

arestării preventive în căile de atac pentru cazul nou prevăzut

de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este deținut legal pe

baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”]

rezolvare juridică ce se regăsește în jurisprudența CEDO în

materie [cauza Weimhoff c Germania; B.c.Austria; Labita c. Italia M.C. 26772/95,

6 aprilie 2004].

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata T.E. împotriva încheierii din 14 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală,

în dosarul nr. 49291/3/2009 (1166/2010).

Obligă recurenta inculpată la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 iunie 2010.