ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2964/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2964/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 30 martie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

49291/372009, s-a dispus, în baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei T.E. la

o pedeapsă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă

complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la

22 august 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea

de arest a inculpatei.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea faptei și s-a luat act că Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Pantelimon nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată

inculpata la 1300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut, în fapt, că inculpata T.E., pe fondul unui conflict spontan cu

concubinul său, victima D.I., amândoi fiind sub influența băuturilor alcoolice,

i-a înfipt acestuia din urmă un cuțit în zona hemitoracelui drept, victima

decedând.

Astfel, Tribunalul a reținut că, întrucât nu aveau o

locuință stabilă, inculpata și concubinul său obișnuiau să se adăpostească în diverse

scări de bloc, în parcuri, etc. în după-amiaza și, respectiv, seara de 21

august 2009, inculpata și victima D.I. au consumat băuturi alcoolice împreună

cu doi cunoscuți, iar, ulterior, au hotărât să se deplaseze într-un parc din zona

Mihai Bravu, unde să rămână peste noapte. Pe drum, în zona străzii Ritmului, în

apropierea unui cazinou, inculpata T.E. și concubinul său s-au așezat pe un

trotuar, moment în care între cei doi a izbucnit un conflict pe fondul

geloziei. în timpul acestui incident, inculpata, cu un cuțit de aproximativ 22

cm pe care-1 avea în bagaje, a lovit victima în zona hemitoracelui drept, iar,

în urma agresiunii, victima și-a pierdut cunoștința. Inculpata a intrat în

panică și a cerut ajutor, iar la fața locului s-a deplasat un echipaj al

ambulanței, care a transportat victima la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon,

unde s-a constatat că aceasta este în stop cardiorespirator, fiind inițiate

măsuri de resuscitare, însă fără niciun rezultat.

Potrivit raportului medico - legal de necropsie nr. A

3/1166/2009 întocmit de INML Mina Minovici București, „moartea numitului D.I.,

în vârstă de 50 de nai, decedat la data de 22 august 2009 la Spitalul Clinic de

Urgență Sf. Pantelimon, a fost violentă. Ea s-a datorat asfixisei mecanice prin

inundarea cu sânge a arborelui traheobronșic, consecința unei plăgi înjunghiate

la nivelul hemitoracelui drept, cu interesarea venei cave superioare, bronhiei

principale drepte și a vaselor pulmonare. Leziunile traumatice de la nivelul

hemitoracelui drept s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător,

posibil cuțit, având 6 lățime maximă la nivelul segmentului penetrant de 1,8 cm

și lungime de minim 10 cm, între aceste leziuni și deces existând o legătură de

cauzalitate directă și necondiționată".

În drept,

instanța

a apreciat că fapta inculpatei T.E., de a ucide cu un cuțit pe concubinul său D.I.

într-un loc public, respectiv pe stradă, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei,

instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. și a avut în vedere atât

faptul că aceasta a comis infracțiunea pe fondul beției și a conflictului cu

victima, cât și datele personale ale inculpatei, care a recunoscut și regretat

fapta săvârșită și nu are antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata T.E.,

criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei aplicate de instanța fondului.

În apelul său, Ministerul Public a invocat greșita

reținere de către Tribunal, în favoarea inculpatei, a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., susținând că aplicarea

respectivelor dispoziții legale este nejustificată față de faptul că inculpata

a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, s-a prezentat

în fața organelor judiciare sub o identitate falsă, iar comportamentul său

anterior comiterii infracțiunii nu a fost unul corespunzător, fiind fugită de

acasă de la vârsta de 7-8 ani și fiind autoarea a numeroase contravenții pentru

care s-au aplicat sancțiuni pe numele unei alte persoane, sub a cărei

identitate s-a prezentat aceasta.

Cu ocazia dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a extins motivele de apel formulate în scris, solicitând

luarea față de inculpată a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în

Municipiul București, în condițiile art. 116 C. pen.

Ca urmare, Ministerul Public a solicitat, ca efect al

admiterii apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatei și luarea față de aceasta

a măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata T.E., aceasta a

solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea

cuantumului sancțiunii penale stabilite de Tribunal și acordarea unei eficiente

sporite dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., având în vedere

faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale și a manifestat o atitudine

procesuală sinceră și cooperantă.

Prin decizia penală nr. 153 din 25 iunie 2010, Curtea

de Apel București, secția

I

penală, în temeiul art. 379 punctul 2 lit. a) C.

proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București împotriva Sentinței penale nr. 250 din 30 martie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, din dosarul nr. 49291/3/2009, a desființat, în

parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., a

condamnat pe inculpata T.E. la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, asupra victimei D.I.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 5 ani,

după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 116 alin. (2) C. pen., a luat măsura

de siguranță a interzicerii inculpatei de a se afla pe raza municipiului

București, pe o perioadă de 5 ani.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata T.E., împotriva

aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 383 alin. (1)

l

C. proc.

pen., raportat la art. 300

2

C. proc. pen., cu aplicarea art. 160

b

alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv

a inculpatei T.E., arestată preventiv în baza M.A.P. nr. 171/UP din 22 august 2009,

emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

34110/3/2009, pe identitatea falsă T.C.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost

dedusă reținerea și arestarea preventivă de la data de 22 august 2009 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile de procedură pentru judecarea apelului declarat de Ministerul

Public au rămas în sarcina statului, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, urmând

a fi suportată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat

că, deși a reținut în mod corect vinovăția inculpatei, dând probelor

administrate eficiența prevăzută de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța

de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen., stabilind o pedeapsă ce nu a fost corespunzător individualizată în

raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

În acest sens, curtea de apel a apreciat că, în mod

nejustificat, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atitudinea procesuală

a acesteia urmând a fi valorificată ca o împrejurare ce justifică aplicarea

unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege

pentru infracțiunea comisă.

În ceea ce privește faptul că inculpata nu este

cunoscută cu antecedente penale, s-a apreciat, de asemenea, că respectiva

împrejurarea nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, în sensul art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., atâta timp cât, privită împreună cu celelalte

criterii de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., nu

diminuează într-o asemenea măsură periculozitatea socială a inculpatei încât să

impună reducerea pedepsei conform dispozițiilor art. 76 C. pen.

De asemenea, având în vedere gradul de pericol social

concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise și periculozitatea sporită a

inculpatei, constatându-se că aceasta nu are domiciliul în București și că

prezența ei pe raza respectivei localități constituie un pericol grav pentru

societate, în condițiile în care, și anterior comiterii infracțiunii, a

săvârșit numeroase fapte antisociale, încercând să inducă în eroare organele de

poliție prin prezentarea sub o identitate falsă, s-a apreciat întemeiat și cel

de-al doilea motiv de apel invocat de Parchet, referitor la luarea față de

inculpată a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul

București, în condițiile art. 116 alin. (2) C. pen.

Per a contrario,

curtea de apel a apreciat ca fiind nefondat apelul declarat de inculpata

T.E., în cauză nefiind justificată o reducere a pedepsei ce a fost aplicată

acesteia de Tribunal.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpata T.E., solicitând casarea acesteia și redozarea

pedepsei.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului,

de apărătorul recurentei inculpate și ultimul cuvânt al acesteia au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma

criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată

că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și

de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpata T.E., pe fondul

unui conflict spontan cu concubinul său, victima D.I., amândoi fiind sub

influența băuturilor alcoolice, i-a înfipt acestuia din urmă un cuțit în zona

hemitoracelui drept, victima decedând.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate,

critica formulată de către recurenta inculpată nu este întemeiată, Înalta Curte

apreciind că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei,

prin evaluarea tuturor criteriilor specifice a cestui proces de alegere a

sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțelor personale

ale recurentei inculpate, care este o persoană fără nicio ocupație și loc de

muncă, fără locuință, care a săvârșit numeroase contravenții pe raza

Municipiului București, fiind întocmite 30 de procese - verbale pe numele T.C.,

identitate falsă sub care aceasta s-a prezentat organelor de poliție (fila 18

din lucrarea nr. 4929113/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București).

Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad

de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de

legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost

comisă și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de

constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa

aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de

exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în

ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de

apel a procedat la majorarea pedepsei aplicate de către prima instanță, având

în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, persoana

inculpatei, dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în speță,

dar și limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea comisă.

Totodată, se constată că în mod corect instanța de

prim control judiciar a apreciat că nu se impune reținerea ca circumstanțe

atenuante a împrejurărilor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

poziția relativ sinceră a inculpatei și faptul că aceasta nu are antecedente

penale fiind avute în vedere la aplicarea unei pedepse orientate către minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Ca urmare, față de circumstanțele reale ale comiterii

faptei, gradul ridicat de pericol social al acesteia și datele ce

caracterizează persoana inculpatei, Înalta Curte apreciază că nu se justifică

diminuarea pedepsei aplicate de instanța de apel, aceasta fiind corespunzătoare

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și

sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind

aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit

prin

disp.

art. 52

C. pen., cât și

principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele

personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă

parte.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata

reținerii și arestării preventive de la 22 august 2009 la 1 septembrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

T.E. împotriva deciziei penale nr. 153 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția

I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata

reținerii și arestării preventive de la 22 august 2009 la 1 septembrie 2010.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.