ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2964/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 49291/372009, s-a dispus, în baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei T.E. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 22 august 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea faptei și s-a luat act că Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 1300 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpata T.E., pe fondul unui conflict spontan cu concubinul său, victima D.I., amândoi fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a înfipt acestuia din urmă un cuțit în zona hemitoracelui drept, victima decedând. Astfel, Tribunalul a reținut că, întrucât nu aveau o locuință stabilă, inculpata și concubinul său obișnuiau să se adăpostească în diverse scări de bloc, în parcuri, etc. în după-amiaza și, respectiv, seara de 21 august 2009, inculpata și victima D.I.

au consumat băuturi alcoolice împreună cu doi cunoscuți, iar, ulterior, au hotărât să se deplaseze într-un parc din zona Mihai Bravu, unde să rămână peste noapte. Pe drum, în zona străzii Ritmului, în apropierea unui cazinou, inculpata T.E. și concubinul său s-au așezat pe un trotuar, moment în care între cei doi a izbucnit un conflict pe fondul geloziei. în timpul acestui incident, inculpata, cu un cuțit de aproximativ 22 cm pe care-1 avea în bagaje, a lovit victima în zona hemitoracelui drept, iar, în urma agresiunii, victima și-a pierdut cunoștința. Inculpata a intrat în panică și a cerut ajutor, iar la fața locului s-a deplasat un echipaj al ambulanței, care a transportat victima la Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon, unde s-a constatat că aceasta este în stop cardiorespirator, fiind inițiate măsuri de resuscitare, însă fără niciun rezultat. Potrivit raportului medico - legal de necropsie nr. A 3/1166/2009 întocmit de INML Mina Minovici București, „moartea numitului D.I., în vârstă de 50 de nai, decedat la data de 22 august 2009 la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, a fost violentă. Ea s-a datorat asfixisei mecanice prin inundarea cu sânge a arborelui traheobronșic, consecința unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, cu interesarea venei cave superioare, bronhiei principale drepte și a vaselor pulmonare.

Leziunile traumatice de la nivelul hemitoracelui drept s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, având 6 lățime maximă la nivelul segmentului penetrant de 1,8 cm și lungime de minim 10 cm, între aceste leziuni și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată". În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatei T.E., de a ucide cu un cuțit pe concubinul său D.I. într-un loc public, respectiv pe stradă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. și a avut în vedere atât faptul că aceasta a comis infracțiunea pe fondul beției și a conflictului cu victima, cât și datele personale ale inculpatei, care a recunoscut și regretat fapta săvârșită și nu are antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata T.E., criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate de instanța fondului. În apelul său, Ministerul Public a invocat greșita reținere de către Tribunal, în favoarea inculpatei, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., susținând că aplicarea respectivelor dispoziții legale este nejustificată față de faptul că inculpata a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, s-a prezentat în fața organelor judiciare sub o identitate falsă, iar comportamentul său anterior comiterii infracțiunii nu a fost unul corespunzător, fiind fugită de acasă de la vârsta de 7-8 ani și fiind autoarea a numeroase contravenții pentru care s-au aplicat sancțiuni pe numele unei alte persoane, sub a cărei identitate s-a prezentat aceasta.

Cu ocazia dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a extins motivele de apel formulate în scris, solicitând luarea față de inculpată a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București, în condițiile art. 116 C. pen. Ca urmare, Ministerul Public a solicitat, ca efect al admiterii apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatei și luarea față de aceasta a măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata T.E., aceasta a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului sancțiunii penale stabilite de Tribunal și acordarea unei eficiente sporite dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., având în vedere faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale și a manifestat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă. Prin decizia penală nr. 153 din 25 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 punctul 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 250 din 30 martie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din dosarul nr. 49291/3/2009, a desființat, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând: În temeiul art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata T.E.

la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, asupra victimei D.I. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen. În temeiul art. 116 alin. (2) C. pen., a luat măsura de siguranță a interzicerii inculpatei de a se afla pe raza municipiului București, pe o perioadă de 5 ani. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata T.E., împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 383 alin. (1) l C. proc. pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen., cu aplicarea art. 160 b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei T.E., arestată preventiv în baza M.A.P. nr. 171/UP din 22 august 2009, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 34110/3/2009, pe identitatea falsă T.C. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la data de 22 august 2009 la zi. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru judecarea apelului declarat de Ministerul Public au rămas în sarcina statului, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, urmând a fi suportată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că, deși a reținut în mod corect vinovăția inculpatei, dând probelor administrate eficiența prevăzută de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., stabilind o pedeapsă ce nu a fost corespunzător individualizată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

În acest sens, curtea de apel a apreciat că, în mod nejustificat, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atitudinea procesuală a acesteia urmând a fi valorificată ca o împrejurare ce justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. În ceea ce privește faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, s-a apreciat, de asemenea, că respectiva împrejurarea nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., atâta timp cât, privită împreună cu celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., nu diminuează într-o asemenea măsură periculozitatea socială a inculpatei încât să impună reducerea pedepsei conform dispozițiilor art. 76 C. pen.

De asemenea, având în vedere gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise și periculozitatea sporită a inculpatei, constatându-se că aceasta nu are domiciliul în București și că prezența ei pe raza respectivei localități constituie un pericol grav pentru societate, în condițiile în care, și anterior comiterii infracțiunii, a săvârșit numeroase fapte antisociale, încercând să inducă în eroare organele de poliție prin prezentarea sub o identitate falsă, s-a apreciat întemeiat și cel de-al doilea motiv de apel invocat de Parchet, referitor la luarea față de inculpată a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București, în condițiile art. 116 alin. (2) C. pen.

Per a contrario, curtea de apel a apreciat ca fiind nefondat apelul declarat de inculpata T.E., în cauză nefiind justificată o reducere a pedepsei ce a fost aplicată acesteia de Tribunal. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata T.E., solicitând casarea acesteia și redozarea pedepsei. Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentei inculpate și ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpata T.E., pe fondul unui conflict spontan cu concubinul său, victima D.I., amândoi fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a înfipt acestuia din urmă un cuțit în zona hemitoracelui drept, victima decedând. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurenta inculpată nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice a cestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțelor personale ale recurentei inculpate, care este o persoană fără nicio ocupație și loc de muncă, fără locuință, care a săvârșit numeroase contravenții pe raza Municipiului București, fiind întocmite 30 de procese - verbale pe numele T.C., identitate falsă sub care aceasta s-a prezentat organelor de poliție (fila 18 din lucrarea nr. 4929113/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București). Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului. Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a procedat la majorarea pedepsei aplicate de către prima instanță, având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, persoana inculpatei, dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în speță, dar și limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea comisă.

Totodată, se constată că în mod corect instanța de prim control judiciar a apreciat că nu se impune reținerea ca circumstanțe atenuante a împrejurărilor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., poziția relativ sinceră a inculpatei și faptul că aceasta nu are antecedente penale fiind avute în vedere la aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Ca urmare, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social al acesteia și datele ce caracterizează persoana inculpatei, Înalta Curte apreciază că nu se justifică diminuarea pedepsei aplicate de instanța de apel, aceasta fiind corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin disp.

art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 22 august 2009 la 1 septembrie 2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E. împotriva deciziei penale nr. 153 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 22 august 2009 la 1 septembrie 2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.