ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 112/CA/2009 pronunțată

la data de 22 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes invocată de

Guvernul României, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obiectul

cererii de chemare în judecată constituindu-l constatarea refuzului

nejustificat al pârâtului de a-i da un răspuns la memoriul ce i-a fost adresat,

precum și anularea art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele de aplicare a Legii

nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007 referitoare la dreptul asociației

de proprietari și a comitetului executiv al asociației de a dispune în mod

diferit în cazul persoanelor cu domiciliul în clădire față de persoanele ce

locuiesc temporar, cât și la restricția de minim 15 zile pe lună în ceea ce

privește cotele de participare pe persoană la cheltuielile de întreținere.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că reclamantului trebuie să i se recunoască interesul de a

promova prezenta acțiune, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. r)

din Legea nr. 554/2004, întrucât el se consideră vătămat prin pretinsa insuficiență

și neclaritate a actului administrativ atacat – art. 35, art. 37 alin. (4),

art. 38 din O.U.G. nr. 97/2005 și art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele de

aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G. nr. 1588 din 29 decembrie

2007 care permit și favorizează atât schimbarea ilegală a destinației

locuințelor din condominii cât și vicierea procedurilor de calcul și de

repartizare a cheltuielilor de întreținere pe persoane.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

constatat că demersul judiciar al reclamantului decurge din starea conflictuală

existentă între acesta și unele persoane care locuiesc în imobilul în care el

își are domiciliul, stare conflictuală determinată și de insuficiența și

neclaritatea prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007.

A reținut instanța de fond că cererea

formulată de reclamant nu este justificată, problemele puse în discuție de

către acesta, referitoare la modul în care proprietarii apartamentelor învecinate

înțeleg să respecte normele de conduită generală, cât și la faptul că imobilele

respective nu sunt folosite în mod corespunzător, ori sistemul de repartizare a

cheltuielilor de întreținere este deficitar, nefiind de natură a justifica

anularea actului de reglementare emis de pârât.

Mai mult decât atât, instanța de

fond a reținut că H.G. nr. 1588/2007 a fost emisă în baza dispozițiilor Legii

nr. 230/2007, aceasta conținând norme cadru, generale, care nu pot fi aplicate

strict fiecărui caz particular în parte, ele asigurând posibilitatea efectivă

de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul

tuturor proprietarilor de locuințe din imobil.

Astfel, reține prima instanță, problema

reclamantului nu este una de legalitate ci una de atitudine civică, soluția

pentru rezolvarea ei trebuind a fi găsită înlăuntrul asociației și nu în afara

ei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând în esență prin motivele de recurs formulate, că în

mod eronat instanța de fond a considerat că nu se impune anularea sau

modificarea art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 230/207 (H.G. nr. 1588 din 19 decembrie 2007), reglementarea

defectuoasă ce o conțin aceste Norme conducând, de fapt, la apariția unor

conflicte între locatari, cum sunt și cele reclamante în speță – legate de

transformarea unor apartamente din condominii în spații cu altă destinație,

precum și la vicierea calculului și repartizării cheltuielilor de întreținere.

Susține recurentul-reclamant că

acțiunea formulată este pe deplin justificată față de refuzul guvernului de a

revoca sau de a modifica prevederile legale atacate, schimbarea legii

impunându-se pentru a genera conduite corespunzătoare din parte locatarilor cât

și pentru a evita încălcarea unor drepturi și interese legitime elementare ale

simplului cetățean.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

Hotărârea de Guvern nr. 1588/2007

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari a

fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituție, republicată și

ale art. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor

de proprietari.

Așa cum corect a reținut și instanța

de fond prin aceste Norme s-a urmărit clarificarea cadrului general pentru

înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,

exploatarea și administrarea clădirilor – blocuri de locuințe – condominii,

precum și exercitarea controlului financiar–contabil și de gestiune asupra

activității asociațiilor de proprietari și totodată au fost detaliate aspecte

legate de drepturile și obligațiile proprietarilor, atribuțiile adunării

generale a proprietarilor, atribuțiile comitetului executiv, ale cenzorului sau

comisiei de cenzori și ale administratorului.

A fost reglementat și modul de

repartizare a cheltuielilor rezultate din întreținerea, repararea și

exploatarea condominiilor și raportul dintre administrația publică și

asociațiile de proprietari.

Prin acțiunea formulată,

recurentul-reclamant solicită anularea dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. r)

din Normele Metodologice, în sensul anulării dreptului asociației de proprietari

de a dispune în mod diferit în privința cotelor de participare pe persoane la

cheltuieli, cu motivarea că aceste dispoziții ar încălca art. 30 alin. (1) lit.

a) și art. 42 din Legea nr. 230/2007.

Dar, așa cum corect reține și

instanța de fond, potrivit art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 230/2007,

comitetul executiv duce la îndeplinire hotărârile adunării generale și

urmărește respectarea prevederilor legale, a statutului și a acordului de

asociere ale asociației de proprietari, iar potrivit art. 42 din Lege,

schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație

decât aceea de locuințe față de destinația inițială, se poate face numai cu

avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu

care se învecinează pe plan orizontal și vertical spațiul supus schimbării.

Rezultă deci că, Comitetul executiv

duce la îndeplinire hotărârile adunării generale, aceasta fiind alcătuită din

toți proprietarii membri ai asociației de proprietari, hotărârile acesteia, adoptate

cu prezența majorității proprietarilor, putând fi atacate în justiție în termen

de 45 zile de la adoptarea lor.

Cheltuielile de întreținere la care

face referire recurentul-reclamantul sunt gestionate financiar prin intermediul

asociației de proprietari, repartizarea acestora făcându-se pe număr de

persoane, repartizarea cheltuielilor de consumuri individuale și pe cota-parte indiviză

din proprietate.

Rolul acestor Norme Metodologice nu

este altul decât acela de a detalia Legea și de a asigura o interpretare și

aplicare unitară a acesteia, ele având caracter normativ.

Orice proprietar, cum este și

recurentul-reclamant face parte din asociația de proprietari și are

posibilitatea de a participa, a face propuneri sau a vota la luarea deciziilor

ce privesc buna funcționare a asociațiilor de proprietari, dar și posibilitatea

de a contesta, așa cum s-a precizat mai sus, hotărârea adunării generale a

asociației de proprietari sau deciziile comitetului executiv al asociației care

privesc regulile pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor adunărilor

generale și pentru respectarea prevederilor legale, a statutului și a acordului

de asociere, precum și alte decizii ce privesc activitatea asociației de

proprietari.

Tot în mod corect a reținut instanța

de fond și faptul că soluția pentru rezolvarea problemelor în legătură cu care

se plânge recurentul-reclamant, determinate de faptul că proprietarii

apartamentelor învecinate nu le folosesc în mod corespunzător iar sistemul de

repartizare a cheltuielilor ce revin proprietarilor este deficitar, își găsește

rezolvarea în interiorul asociației și nu în afara ei, astfel încât nu trebuie

să se ajungă neapărat la modificarea reglementărilor legale, în speță a art. 17

alin. (1) lit. r) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007,

care sunt reglementări cu caracter general.

Așadar, instanța de fond a dat o

rezolvare corectă acțiunii formulată de reclamant prin respingerea acesteia,

soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

În baza art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează deci a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.

împotriva sentinței nr. 112/CA din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

ianuarie 2010.