ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 112/CA/2009 pronunțată la data de 22 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes invocată de Guvernul României, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i da un răspuns la memoriul ce i-a fost adresat, precum și anularea art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G.

nr. 1588/2007 referitoare la dreptul asociației de proprietari și a comitetului executiv al asociației de a dispune în mod diferit în cazul persoanelor cu domiciliul în clădire față de persoanele ce locuiesc temporar, cât și la restricția de minim 15 zile pe lună în ceea ce privește cotele de participare pe persoană la cheltuielile de întreținere. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantului trebuie să i se recunoască interesul de a promova prezenta acțiune, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, întrucât el se consideră vătămat prin pretinsa insuficiență și neclaritate a actului administrativ atacat – art. 35, art. 37 alin. (4), art. 38 din O.U.G.

nr. 97/2005 și art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G. nr. 1588 din 29 decembrie 2007 care permit și favorizează atât schimbarea ilegală a destinației locuințelor din condominii cât și vicierea procedurilor de calcul și de repartizare a cheltuielilor de întreținere pe persoane. Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că demersul judiciar al reclamantului decurge din starea conflictuală existentă între acesta și unele persoane care locuiesc în imobilul în care el își are domiciliul, stare conflictuală determinată și de insuficiența și neclaritatea prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007.

A reținut instanța de fond că cererea formulată de reclamant nu este justificată, problemele puse în discuție de către acesta, referitoare la modul în care proprietarii apartamentelor învecinate înțeleg să respecte normele de conduită generală, cât și la faptul că imobilele respective nu sunt folosite în mod corespunzător, ori sistemul de repartizare a cheltuielilor de întreținere este deficitar, nefiind de natură a justifica anularea actului de reglementare emis de pârât. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1588/2007 a fost emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 230/2007, aceasta conținând norme cadru, generale, care nu pot fi aplicate strict fiecărui caz particular în parte, ele asigurând posibilitatea efectivă de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din imobil.

Astfel, reține prima instanță, problema reclamantului nu este una de legalitate ci una de atitudine civică, soluția pentru rezolvarea ei trebuind a fi găsită înlăuntrul asociației și nu în afara ei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență prin motivele de recurs formulate, că în mod eronat instanța de fond a considerat că nu se impune anularea sau modificarea art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/207 (H.G. nr. 1588 din 19 decembrie 2007), reglementarea defectuoasă ce o conțin aceste Norme conducând, de fapt, la apariția unor conflicte între locatari, cum sunt și cele reclamante în speță – legate de transformarea unor apartamente din condominii în spații cu altă destinație, precum și la vicierea calculului și repartizării cheltuielilor de întreținere.

Susține recurentul-reclamant că acțiunea formulată este pe deplin justificată față de refuzul guvernului de a revoca sau de a modifica prevederile legale atacate, schimbarea legii impunându-se pentru a genera conduite corespunzătoare din parte locatarilor cât și pentru a evita încălcarea unor drepturi și interese legitime elementare ale simplului cetățean. Recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ. Hotărârea de Guvern nr. 1588/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituție, republicată și ale art. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond prin aceste Norme s-a urmărit clarificarea cadrului general pentru înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, exploatarea și administrarea clădirilor – blocuri de locuințe – condominii, precum și exercitarea controlului financiar–contabil și de gestiune asupra activității asociațiilor de proprietari și totodată au fost detaliate aspecte legate de drepturile și obligațiile proprietarilor, atribuțiile adunării generale a proprietarilor, atribuțiile comitetului executiv, ale cenzorului sau comisiei de cenzori și ale administratorului. A fost reglementat și modul de repartizare a cheltuielilor rezultate din întreținerea, repararea și exploatarea condominiilor și raportul dintre administrația publică și asociațiile de proprietari.

Prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant solicită anularea dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele Metodologice, în sensul anulării dreptului asociației de proprietari de a dispune în mod diferit în privința cotelor de participare pe persoane la cheltuieli, cu motivarea că aceste dispoziții ar încălca art. 30 alin. (1) lit. a) și art. 42 din Legea nr. 230/2007.

Dar, așa cum corect reține și instanța de fond, potrivit art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 230/2007, comitetul executiv duce la îndeplinire hotărârile adunării generale și urmărește respectarea prevederilor legale, a statutului și a acordului de asociere ale asociației de proprietari, iar potrivit art. 42 din Lege, schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuințe față de destinația inițială, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează pe plan orizontal și vertical spațiul supus schimbării. Rezultă deci că, Comitetul executiv duce la îndeplinire hotărârile adunării generale, aceasta fiind alcătuită din toți proprietarii membri ai asociației de proprietari, hotărârile acesteia, adoptate cu prezența majorității proprietarilor, putând fi atacate în justiție în termen de 45 zile de la adoptarea lor.

Cheltuielile de întreținere la care face referire recurentul-reclamantul sunt gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari, repartizarea acestora făcându-se pe număr de persoane, repartizarea cheltuielilor de consumuri individuale și pe cota-parte indiviză din proprietate. Rolul acestor Norme Metodologice nu este altul decât acela de a detalia Legea și de a asigura o interpretare și aplicare unitară a acesteia, ele având caracter normativ.

Orice proprietar, cum este și recurentul-reclamant face parte din asociația de proprietari și are posibilitatea de a participa, a face propuneri sau a vota la luarea deciziilor ce privesc buna funcționare a asociațiilor de proprietari, dar și posibilitatea de a contesta, așa cum s-a precizat mai sus, hotărârea adunării generale a asociației de proprietari sau deciziile comitetului executiv al asociației care privesc regulile pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale și pentru respectarea prevederilor legale, a statutului și a acordului de asociere, precum și alte decizii ce privesc activitatea asociației de proprietari.

Tot în mod corect a reținut instanța de fond și faptul că soluția pentru rezolvarea problemelor în legătură cu care se plânge recurentul-reclamant, determinate de faptul că proprietarii apartamentelor învecinate nu le folosesc în mod corespunzător iar sistemul de repartizare a cheltuielilor ce revin proprietarilor este deficitar, își găsește rezolvarea în interiorul asociației și nu în afara ei, astfel încât nu trebuie să se ajungă neapărat la modificarea reglementărilor legale, în speță a art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, care sunt reglementări cu caracter general. Așadar, instanța de fond a dat o rezolvare corectă acțiunii formulată de reclamant prin respingerea acesteia, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

În baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează deci a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinței nr. 112/CA din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.