ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2009

HOTĂRÂRE
17.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 969/CA din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Iași, secția comercială

și contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care

reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâții I.J.P. Iași și M.A.I., solicita

obligarea acestora să ia măsurile legale împotriva persoanelor care folosesc

clandestin un apartament situat în Iași.

În cadrul judecății în recurs a cauzei,

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea

din 2 februarie 2009, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de

recurentul C.C., prin care solicita sesizarea Curții Constituționale în vederea

soluționării excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2005

și ale Legii nr. 230/2007, reținând că prevederile criticate nu au legătură

directă și nemijlocită cu soluționarea recursului.

Împotriva Încheierii din 2 februarie 2009 a

declarat recurs reclamantul C.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041

judecată reținând că dispozițiile legale a căror neconstitutionalitate s-a

invocat nu au legătură cu soluționarea cauzei, deși, fiind neclare, dau naștere

la interpretări diferite, putând conduce la încălcarea unor drepturi

constituționale.

Examinând încheierea atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Astfel, așa cum rezultă din titlul și din

conținutul acestora, O.U.G. nr. 97/2005 și Legea nr. 230/2007 au ca obiect de

reglementare evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale

cetățenilor români, respectiv înființarea, organizarea și funcționarea

asociațiilor de proprietari.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

„Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia".

Or, prin sentința nr. 969/CA din 4 noiembrie

2008, Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului C.C., reținând, în esență, că

aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, care

prevăd expres obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Cum prevederile legale a căror

neconstituționalitate a fost invocată de recurentul-reclamant nu au legătură cu

soluționarea cauzei care, atât în fața instanței de fond cât și în fața

instanței de recurs, se raportează la dispozițiile legale privind

admisibilitatea unei acțiunii în contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004,

în mod corect a reținut Curtea de Apel Iași că excepția de

neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se încheierea criticată, ca fiind temeinică și

legală.

Respinge recursul declarat de reclamantul C.C.

împotriva Încheierii din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17

februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 906/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 mai 2008, reclamantul C.C. a chemat în judecată Poliția Municipiului Iași și primarul localității, solicitând obliga
ÎCCJ 2010-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5255/2010
rea de revizuire se va judeca de această instanță”. Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., presupune deci, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența hotărârilor definitive contradictorii
ÎCCJ 2010-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1277/2010
cios administrativ și fiscal, a admis cererea de revizuire formulată de C.C. și a dispus continuarea judecării recursului. Analizând motivul de revizuire invocat în raport cu prevederile legale aplicabile și cu înscrisurile dosarului, Înalt
ÎCCJ 2007-05-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 100/ CA din 25 septembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea prin care, în temeiul
ÎCCJ 2008-04-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4393/2008
și însă asuma rolul de judecător al activității organelor administrației publice locale, în afara cadrului stabilit prin Constituție și Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs D.G.F.P. a județului Iaș
Sursă