ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, sub nr. 10.962/99/2005 se află în curs de judecată cererea de recurs declarat de R.C. și B.E. împotriva încheierii din 31 octombrie 2005 (dosar nr. 13.603/2004) dată de Judecătoria Iași, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ. În primă instanță reclamanții R.C. și B.E. au chemat în judecată Asociația de locatari Iași, pentru a obține cota de închiriere și executarea silită, ca urmare a construirii unei parcări și garaje din zid. În încheierea din 13 iunie 2007 Tribunalul Iași a consemnat susținerile părților și anume: - cererea formulată împotriva întregului colectiv de judecători de la Tribunalul Iași; - invocarea excepțiilor de neconstituționalitate, pentru textele de lege menționate în scris.

Tribunalul pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării pentru data de 14 iunie 2007. În declarația de recurs sunt formulate critici pe fondul cauzei, a celor 20 de excepții de neconstituționalitae, a repartizării aleatorii la completul de judecată, sunt formulate aprecieri asupra compunerii completului, a cererilor de recuzare formulate. Instanța din oficiu a invocat inadmisibilitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 299 cu referire la art. 282 alin. (2), art. 316 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 467 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Iași a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.E. și R.C. împotriva încheierii din 13 iunie 2007 a Tribunalului Iași în dosarul nr. 10962/99/2005.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Curtea a constatat că încheierea atacată cu recurs este dată de Tribunalul Iași în calea de atac a recursului, fiind o încheiere premergătoare. În conformitate cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile și în judecarea recursului, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Cum prin încheierea atacată cursul judecății nu s-a întrerupt, în sensul dispozițiilor art. 242 și respectiv art. 244 1 C. proc. civ. ce reglementează instituția suspendării, reclamanții – recurenți nu au dreptul de a ataca cu recurs actul de procedură, măsura dispusă fiind a amânării pronunțării.

Recursul însă, nu este admisibil și pentru un alt motiv. Tribunalul Iași a pronunțat încheierea din 13 iunie 2007 ca instanță de control judiciar în calea de atac a recursului, dat în competența acestei instanțe conform art. 2 pct. 3 cu referire la art. 244 1 C. proc. civ. obiectul judecății fiind încheierea dată de judecătorie (în primă instanță) prin care s-a respins cererea de suspendare. În conformitate cu art. 244 1 C. proc. civ. asupra judecării procesului, instanța se pronunță prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat cu excepția celor pronunțate în recurs. Curtea reține că tribunalul este investit ca instanță de recurs, iar hotărârea pe fondul cauzei nu este supusă recursului dat în competența de soluționare a Curții de apel conform art. 3 pct. 3 și art. 299 C. proc.

civ. În consecință, partea nu are deschisă calea de atac a recursului dat în competența de soluționare a curții, atât în ce privește hotărârea, decizia dată de tribunal în recurs, și a încheierii premergătoare din 13 iunie 2007. Hotărârea dată în recurs de tribunal fiind irevocabilă, nu este supusă controlului judiciar la Curtea de apel și deci nici încheierea atacată. Curtea reține că împotriva „hotărârii” judecătorești, încheiere, sentință, decizie se pot exercita căile de atac prevăzute prin lege, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În căile de atac se aplică regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac ce se epuizează chiar prin exercițiul lui. Astfel o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, ceea ce în speță revine recurs la recurs.

În consecință, o încheiere interlocutorie, prin care nu s-a întrerupt cursul judecății – în speță s-a amânat pronunțarea – nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată, ci odată cu atacarea fondului dacă fondul este supus vreunei căi de atac și în caz pozitiv, cu calea de atac prevăzută pentru hotărârea care a finalizat judecata. În cazul în care prin încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare este pronunțată de o instanță de recurs, situație în care sunt recurenții, aceasta nu poate fi atacată separat cu recurs. Împotriva deciziei civile a declarat recurs recurentul B.E. care a susținut că, deși a solicitat un termen de judecată, nu i-a fost acordat, încălcându-se grav dispozițiile legale.

De asemenea, se susține că în mod nelegal s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, încălcându-se dispozițiile obligatorii ale art. 183 C. proc. civ. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu de instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce succed: Prin decizia civilă nr. 467 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții B.E. și R.C., împotriva deciziei civile din 13 iunie 2007 prevederile art. 377 C. proc. civ. În conformitate cu art. 299 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unor instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Pentru aceste considerente, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat, cu consecința menținerii deciziei ca legală în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul B.E. împotriva deciziei civile nr. 467 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.