ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3675/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 241 din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanța s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților C.H. și I.B. împotriva

pârâților Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin primar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut că în baza notificărilor nr. 232 și 235 din 13 februarie 2001

prin B.E.J. D.V., reclamanții C.H. și I.B. au solicitat restituirea imobilului

situat în Constanța, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Pentru a solicita măsuri reparatorii conform

Legii nr. 10/2001 trebuie îndeplinite două condiții: că imobilul a fost preluat

în mod abuziv și că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite.

În cauza dedusă judecății s-a făcut dovada că

imobilul a fost preluat în mod abuziv, dar reclamanții nu îndeplinesc a doua

condiție, de persoane îndreptățite.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

reclamanții C.H. și I.B. iar prin decizia civilă nr. 257 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța s-a admis apelul s-a schimbat în tot hotărârea instanței de fond în

sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților să restituie reclamantelor în

natură imobilul compus din teren și construcție situat în Constanța, numai

pentru locuințele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și suprafețele de

teren aferente acestora.

Au mai fost obligați pârâții să propună

acordarea de despăgubiri pentru construcțiile înstrăinate și terenul aferent

acestora conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost

reținute următoarele considerente:

În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001

reclamanții apelanți au declanșat procedura administrativă notificând Primăria

Municipiului Constanța, conform notificărilor nr. 232 și 235 din 13 februarie

2001 în baza cărora au solicitat restituire în natură a imobilului situat în

Constanța, compus din 2 corpuri de casă și teren în suprafață de 536 mp, imobil

care a fost preluat în mod abuziv.

Potrivit art. 1 alin. (1)-(3) din

Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în

condițiile acestei legi.

In cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabil măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri

ori servicii oferite în echivalent d deținător, cu acordul persoanei îndreptățite,

în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, de titluri de valoare nominal folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau de despăgubiri bănești.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) și

i) din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei leg prin imobile preluate în mod

abuziv se înțeleg imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru

naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, (asigurări, miniere și de

transporturi, precum și cele naționalizate fără titlu valabil și orice alte

imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale

în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin

acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de

stat.

Sunt îndreptățite, în înțelesul

acestei legi, la măsuri reparatorii constând restituire în natură sau, după

caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii persoane fizice

îndreptățite.

Așadar, pentru a beneficia de măsuri

reparatorii conform dispoziții legale mai sus menționate, trebuie îndeplinite

cumulativ două condiții preluarea imobilului să fi fost abuzivă și calitatea de

proprietar a imobilul preluat abuziv, respectiv de moștenitor al

proprietarului.

Proprietatea imobilului în litigiu a

aparținut lui C.A., tatăl defunctului C.A.S., astfel cum rezultă din adresa

emisă de Direcția Arhivelor Naționale Constanța, proprietatea acestui imobil

fiind dobândită C.A. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423

și transcris la Tribunalul Constanța la 10 martie 2007. După decesul acești

moștenirea a fost transmisă fiului său C.S.

La data de 15 septembrie 1990 C.S., prin

testament vizat spre neschimbare, lasă toată averea soților A.N. și A.S.

A.S. decedează la data de 23 mai

1995 și ulterior și soția acestuia, A.N. care la data de 16 iulie 1997 lasă

toată averea sa p testament autentificat sub nr. 1524 la B.N.P. D.C. reclamanți apelanți, făcând în acest mod dovada calității procesuale active adică

persoane îndreptățite astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea

nr. 10/2001.

Imobilul a trecut în proprietatea

statului conform Decretului nr. 92/1950, pag. 39, poz. 263 fiind consemnat

imobilul, proprietatea C.A., astfel că imobilul se încadrează în categoriile

prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ca fiind preluat

în mod abuziv.

Având în vedere cele menționate se

constată că în speță sunt îndeplinite le două condiții pentru ca reclamanții să

beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, astfel cum prevăd

dispozițiile Legii nr. 10/2001, de persoane îndreptățite și calitatea de

proprietar la data preluării a persoanei care a formulat notificarea, respectiv

de moștenitor al proprietarului.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 1,

art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă

principiul prevalentei restituirii în natură, în sensul că nobilele preluate

abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură,

în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice

sarcini.

Prin urmare, dacă prin notificare

persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea

în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent,

unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea cererii este

obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a

bunului și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să

acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

În speța de față, conform raportului

de expertiză efectuat se constată că au ost înstrăinate două apartamente din

imobilul în litigiu și anume:

- corpul 1 - contract de

vânzare-cumpărare nr. 28798 din 27 decembrie 1996 încheiat de R.A.E.D.P.P.

Constanța cu M.F.S. pentru apartamentul situat la parter, compus din trei

camere, hol, baie, bucătărie, scară în suprafață de 103, 17 mp, individualizat

conform schiței anexe la raportul de expertiză cu figura geometrică

ABCDEFGHIJKLM ;

- curte, cu contract de

vânzare-cumpărare nr. 28298 din 27 februarie 2004, în suprafață de 74 mp;

- corpul 1 - contract de vânzare-cumpărare

nr. 28731 din 6 iunie 1996 încheiat de R.A.E.D.P.P. Constanța cu C.L. pentru

apartamentul situat la parter, compus din cameră, baie, bucătărie, în suprafață

de 24,87 mp și curte 59,86 mp, în baza Legii nr. 112/1995, individualizat în

schița anexă la raportul de expertiză cu forma geometrică APOMML RSTUVZ.

Celelalte spații din imobil fiind

ocupate de chiriași, pot fi restituite reclamanților și pentru spațiile

înstrăinate pot beneficia de despăgubiri prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța

prin primar și Consiliul Local Constanța, solicitând modificarea ei în sensul

respingerii apelului reclamanților.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel se susține că instanța de

apel în mod greșit a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii în condițiile în care nu s-a făcut dovada decesului lui C.A., cum

nu s-a probat nici calitatea lui C.S. de descendent legal al autorului inițial.

În aceeași idee, se mai susține că

nu s-a probat nici calitatea de moștenitori testamentari a soților A. raportat

la C.S.

Recurentul învederează și aspecte

legate de modalitatea în care ulterior decesului lui A.S. din 22 mai 1997, masa

succesorală a revenit intimaților reclamanți C.H. și I.B..

Se mai critică hotărârea instanței

de apel și față de lipsa calității procesual pasive a Municipiului Constanța și

a Consiliului Local Constanța.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr.

10/2001 și art. 3.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

sunt îndreptățite în înțelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură sau după caz prin echivalent persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Formularea „persoanele fizice

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”,

prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 are semnificația că

în Cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății

incumbă persoane care pretinde dreptul, potrivit principiului „

actori

incumbit probatio

”.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001

de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Din perspectiva dispozițiilor legale

sus evocate și a actelor depuse la filele 28 – 33 și 57 – 58 dosarul instanței

de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii atât în ceea ce

privește situația juridică a imobilului obiect al notificării cât și a

calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Criticile recurenților sunt astfel

nefondate și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin primar și

Consiliul local Constanța împotriva deciziei nr. 257 C din 9 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori și familie,

litigii de muncă asigurări sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie

2010.