ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6650/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Reclamanta C.F. a chemat în judecată pe pârâții

Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța reprezentat prin

Primar, pentru a se dispune obligarea acestora la acordarea în compensare a

unui teren echivalent valoric pentru terenul expropriat în suprafață de 380 mp

situat în Constanța, și despăgubiri bănești pentru construcția demolată. în

subsidiar, în măsura în care nu este posibilă acordarea unui teren în compensare,

s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești și pentru acesta.

S-a susținut în considerentele cererii de

chemare în judecată, că imobilul compus din teren în suprafață de 380 mp a fost

cumpărat de către reclamantă împreună cu soțul său, în prezent decedat, în anul

anexă de 9 mp. Imobilul a fost expropriat de către stat în anul 1984 în vederea

edificării unor construcții noi.

Reclamanta a mai arătat că s-a adresat pârâților

cu notificare în vederea acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001, însă pârâții nu au răspuns solicitării.

A apreciat reclamanta că

îndeplinește toate condițiile pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute

de legea specială, iar în drept au fost indicate dispozițiile art. 25 și art. 26

din Legea nr. 10/2001.

Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanța

a pronunțat sentința civilă nr. 1071 din 26 octombrie 2009, prin care a admis

acțiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar.

Au fost obligați pârâții să propună acordarea de

despăgubiri în favoarea reclamantei și să înainteze dosarul aferent notificării

autorității competente, în condițiile legii speciale privind regimul de plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața de

380 mp situată în Constanța, și un corp de casă demolat, compus din construcție

din chirpici în suprafață construită de 84 mp și anexă de 9 mp, imobil ce nu

poate fi restituit în natură.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

imobilul în litigiu, proprietatea sa, preluat în mod abuziv, conform legii

speciale de reparație.

Întrucât imobilul în litigiu nu poate fi

restituit în natură au fost obligați pârâții să propună acordarea de

despăgubiri în favoarea reclamantei și să înainteze notificarea autorității

competente, în condițiile legii speciale.

În termen legal, împotriva sentinței civile nr.

1071 din 26 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanta au declarat apel

Municipiul Constanta reprezentat prin Primar si Primarul Municipiului Constanta

ca fiind nelegală și netemeinică, criticând faptul că, reclamanta nu a făcut

dovada dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Constanța, județul

Constanța, compus din teren în suprafață de 380 mp și corp de construcție care

a fost demolat, imobil pentru care a solicitat măsuri reparatorii conform Legii

nr. 10/2001.

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr.

39/C din 23 februarie 2010, a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a reținut că, s-a

făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu, astfel cum a

reținut și instanța de fond, drept de proprietate ce a aparținut atât

reclamantei intimate, cât și soțului acesteia și că imobilul a fost preluat

abuziv în baza Decretului nr. 15/1984.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat

recurs Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța fără

a indica temeiul de drept.

Recurentul critică hotărârea sub următoarele

aspecte.

- Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de

proprietate pentru terenul solicitat în suprafață de 380 mp situat în Constanța

și nici dovada calității de persoană îndreptățită la restituire.

- Imobilul supus analizei nu a fost preluat

abuziv, nefiind prezentat instanței Decretul nr. 15/1984.

- S-a invocat și lipsa calității procesuale

pasive a pârâtei Municipiul Constanța de a acorda despăgubiri așa cum prevăd

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Examinând criticile formulate prin intermediul

cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru cele ce

succed:

Recursul fiind o cale extraordinară de atac,

calificată ca atare de lege, poate fi exercitat pentru motivele prevăzute

limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea pronunțată de

instanța de apel fără a indica temeiul de drept însă criticile aduse pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând de fapt o

încălcare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 – modificată respectiv a

dispozițiilor art. 3, art. 11, art. 22, art. 23 din această lege.

În esență se critică faptul că, reclamanta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul supus analizei și că aceasta

nu are calitate de persoană îndreptățită la restituire conform legilor speciale

ce guvernează prezentul litigiu.

În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001,

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul

moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la

notificare.

Deoarece textul nu conține prevederi speciale în

privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra

imobilelor solicitate și eventual, a calității sale de moștenitor al fostului

ori adevăratului proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept

comun, respectiv cele din materia acțiunii în revendicare.

În cauza pendinte, reclamanta a făcut dovada

dreptului de proprietate pentru imobilul supus analizei, respectiv suprafața de

380 mp teren cu înscrisurile depuse la dosar respectiv istoricul de rol fiscal rezultat

din adresa nr. 115046 din 28 iulie 2008 a Serviciului Public de Impozite și Taxe; adresa nr. 85455 din 28 iunie 2001 emisă de Primarul Municipiului

Constanța și adresa nr.1904/1983 a fostului Grup de Întreprinderi de Gospodărie

Comunală și Locală Constanța.

Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că

reclamanta a figurat în registrul matricol cu un imobil compus din teren în

suprafață de 380 mp și construcție situată în Constanța, așa cum s-a susținut

de către petentă prin demersul judiciar.

În ce privește calitatea de persoană

îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, art. 3 alin. (1) lit.

a) prevăd că, sunt îndreptățiți în sensul prezentei legi, la măsuri reparatorii

constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestuia.

Reclamanta cu înscrisurile depuse la prezenta

cauză și care au fost deja analizate, a dovedit că la data preluării abuzive a imobilului

supus analizei, (Decretul nr. 15/1984) era deținătoarea acestui teren și

construcție.

Preluarea imobilului a fost una abuzivă, atestă

în acest sens înscrisurile depuse la dosar, iar Decretul nr. 15/1984 în baza

căruia imobilul a fost preluat de stat era neconstituțional, dispozițiile

acestui decret contraveneau prevederilor Constituției de la 1965 potrivit cu

care dreptul de proprietate era ocrotit de lege, iar exproprierea se putea face

doar cu acordarea unei despăgubiri care în fapt nu a fost acordată.

Așadar, contrar criticilor formulate, cauza a

fost soluționată cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ce

reglementează calitatea de persoană îndreptățită la restituire, caracterul

preluării imobilului supus analizei și măsurile reparatorii la care este

îndreptățită reclamanta.

Pârâta critică și faptul că nu are calitate

procesuală pasivă în sensul că nu poate fi obligată să propună acordarea de

despăgubiri.

Analiza calității procesuale pasive se va

realiza prin raportare la obiectul pretențiilor și specificul acțiunii.

În art. 20, art. 21 din Legea nr. 10/2001 sunt

prevăzute categoriile de persoane care sunt abilitate la restituirea

proprietății către persoanele îndreptățite .

În art. 21 alin. (4) din prezenta lege se menționează

că unitatea deținătoare, unitatea administrativ-teritorială; în speță

Municipiul Constanța, ca unitate administrativ teritorială în al cărui

patrimoniu se află bunul, are calitatea procesuală pasivă.

În concluzie, hotărârea recurată este legală,

motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța

împotriva deciziei civile nr. 39/C din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

decembrie 2010.