ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6650/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanta C.F. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța reprezentat prin Primar, pentru a se dispune obligarea acestora la acordarea în compensare a unui teren echivalent valoric pentru terenul expropriat în suprafață de 380 mp situat în Constanța, și despăgubiri bănești pentru construcția demolată. în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă acordarea unui teren în compensare, s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești și pentru acesta. S-a susținut în considerentele cererii de chemare în judecată, că imobilul compus din teren în suprafață de 380 mp a fost cumpărat de către reclamantă împreună cu soțul său, în prezent decedat, în anul 1966. Pe acest teren a fost edificată o construcție în suprafață de 84 mp și o anexă de 9 mp.

Imobilul a fost expropriat de către stat în anul 1984 în vederea edificării unor construcții noi. Reclamanta a mai arătat că s-a adresat pârâților cu notificare în vederea acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, însă pârâții nu au răspuns solicitării. A apreciat reclamanta că îndeplinește toate condițiile pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, iar în drept au fost indicate dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001. Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 1071 din 26 octombrie 2009, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar.

Au fost obligați pârâții să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei și să înainteze dosarul aferent notificării autorității competente, în condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața de 380 mp situată în Constanța, și un corp de casă demolat, compus din construcție din chirpici în suprafață construită de 84 mp și anexă de 9 mp, imobil ce nu poate fi restituit în natură. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, proprietatea sa, preluat în mod abuziv, conform legii speciale de reparație. Întrucât imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură au fost obligați pârâții să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei și să înainteze notificarea autorității competente, în condițiile legii speciale.

În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1071 din 26 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanta au declarat apel Municipiul Constanta reprezentat prin Primar si Primarul Municipiului Constanta ca fiind nelegală și netemeinică, criticând faptul că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Constanța, județul Constanța, compus din teren în suprafață de 380 mp și corp de construcție care a fost demolat, imobil pentru care a solicitat măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 39/C din 23 februarie 2010, a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că, s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu, astfel cum a reținut și instanța de fond, drept de proprietate ce a aparținut atât reclamantei intimate, cât și soțului acesteia și că imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 15/1984.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța fără a indica temeiul de drept. Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte. - Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat în suprafață de 380 mp situat în Constanța și nici dovada calității de persoană îndreptățită la restituire. - Imobilul supus analizei nu a fost preluat abuziv, nefiind prezentat instanței Decretul nr. 15/1984. - S-a invocat și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Municipiul Constanța de a acorda despăgubiri așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 10/2001. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru cele ce succed: Recursul fiind o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de lege, poate fi exercitat pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ. Recurentul critică hotărârea pronunțată de instanța de apel fără a indica temeiul de drept însă criticile aduse pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând de fapt o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 – modificată respectiv a dispozițiilor art. 3, art. 11, art. 22, art. 23 din această lege. În esență se critică faptul că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul supus analizei și că aceasta nu are calitate de persoană îndreptățită la restituire conform legilor speciale ce guvernează prezentul litigiu. În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.

Deoarece textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și eventual, a calității sale de moștenitor al fostului ori adevăratului proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din materia acțiunii în revendicare. În cauza pendinte, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul supus analizei, respectiv suprafața de 380 mp teren cu înscrisurile depuse la dosar respectiv istoricul de rol fiscal rezultat din adresa nr. 115046 din 28 iulie 2008 a Serviciului Public de Impozite și Taxe; adresa nr. 85455 din 28 iunie 2001 emisă de Primarul Municipiului Constanța și adresa nr.1904/1983 a fostului Grup de Întreprinderi de Gospodărie Comunală și Locală Constanța.

Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că reclamanta a figurat în registrul matricol cu un imobil compus din teren în suprafață de 380 mp și construcție situată în Constanța, așa cum s-a susținut de către petentă prin demersul judiciar. În ce privește calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, art. 3 alin. (1) lit. a) prevăd că, sunt îndreptățiți în sensul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestuia. Reclamanta cu înscrisurile depuse la prezenta cauză și care au fost deja analizate, a dovedit că la data preluării abuzive a imobilului supus analizei, (Decretul nr. 15/1984) era deținătoarea acestui teren și construcție.

Preluarea imobilului a fost una abuzivă, atestă în acest sens înscrisurile depuse la dosar, iar Decretul nr. 15/1984 în baza căruia imobilul a fost preluat de stat era neconstituțional, dispozițiile acestui decret contraveneau prevederilor Constituției de la 1965 potrivit cu care dreptul de proprietate era ocrotit de lege, iar exproprierea se putea face doar cu acordarea unei despăgubiri care în fapt nu a fost acordată. Așadar, contrar criticilor formulate, cauza a fost soluționată cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ce reglementează calitatea de persoană îndreptățită la restituire, caracterul preluării imobilului supus analizei și măsurile reparatorii la care este îndreptățită reclamanta.

Pârâta critică și faptul că nu are calitate procesuală pasivă în sensul că nu poate fi obligată să propună acordarea de despăgubiri. Analiza calității procesuale pasive se va realiza prin raportare la obiectul pretențiilor și specificul acțiunii. În art. 20, art. 21 din Legea nr. 10/2001 sunt prevăzute categoriile de persoane care sunt abilitate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite . În art. 21 alin. (4) din prezenta lege se menționează că unitatea deținătoare, unitatea administrativ-teritorială; în speță Municipiul Constanța, ca unitate administrativ teritorială în al cărui patrimoniu se află bunul, are calitatea procesuală pasivă. În concluzie, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța împotriva deciziei civile nr. 39/C din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.