ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2010

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a menținut starea de arest a inculpaților F.I.R., B.N.M., V.M. și B.I. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun privarea în continuare de libertate a inculpaților. Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs inculpații F.I.R., V.M. și B.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate neputând influența în niciun fel desfășurarea procesului penal.

Recursurile sunt nefondate. Inculpații au fost arestați preventiv la data de 9 ianuarie 2006 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) și b) și alin. (3) teza a II-a C. pen., conform dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. pentru inculpatul F.I.R., art. 148 lit. f) și h) pentru inculpatul B.I., art. 148 lit. c) și h) pentru inculpatul V.M. În fapt, inculpații, prin violență, au deposedat-o pe victima B.C. de bani, aceasta decedând ulterior ca urmare a loviturilor primite. Prin sentința penală nr. 70 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul B.I. la 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar inculpații F.I.R.

și V.M. la câte 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei. Față de dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a procedat corect la menținerea stării de arest a inculpaților, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită ce denotă o periculozitate sporită a inculpaților.

De asemenea, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) și b) și alin. (3) teza a II-a C. pen., inculpații fiind legal deținuți în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac. Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.I.R., V.M. și B.I. împotriva încheierii din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2626/2/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2010.