ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2010

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a menținut starea de arest a inculpaților F.I.R., B.N.M.,

V.M. și B.I.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun privarea în continuare de

libertate a inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal au declarat recurs inculpații F.I.R., V.M. și B.I., solicitând

revocarea măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate neputând influența

în niciun fel desfășurarea procesului penal.

Recursurile sunt nefondate.

Inculpații au fost arestați

preventiv la data de 9 ianuarie 2006 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2)

1

lit. a) și b) și alin. (3) teza a II-a C. pen., conform

dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. pentru inculpatul F.I.R., art. 148

lit. f) și h) pentru inculpatul B.I., art. 148 lit. c) și h) pentru inculpatul

V.M.

În fapt, inculpații, prin

violență, au deposedat-o pe victima B.C. de bani, aceasta decedând ulterior ca

urmare a loviturilor primite.

Prin sentința penală nr. 70 din

25 februarie 2010 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul B.I. la 16

ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., iar inculpații F.I.R. și V.M. la câte 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei.

Față de dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

instanța de prim control judiciar a procedat corect la menținerea stării de

arest a inculpaților, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

Astfel, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpaților este

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și

gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită ce denotă o

periculozitate sporită a inculpaților.

De asemenea, în cauză a fost

deja pronunțată o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2)

1

lit. a) și

b) și alin. (3) teza a II-a C. pen., inculpații fiind legal deținuți în baza

acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.

Față de cele expuse, Înalta

Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.I.R., V.M. și B.I. împotriva încheierii din 14

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2626/2/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2010.