ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin Sentința penală nr. 439 din 30 octombrie 2008, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.O.A., în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă județul Constanța, la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate A.C.A.).

În baza art. 65 și art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 3 (trei) luni închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate A.C.A.).

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate M.R.E.).

În baza art. 65 și art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, care se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate M.R.E.).

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedeapsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2395 din 24 septembrie 2004 a Judecătoriei Timișoara, privind restul neexecutat de 583 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre și restul neexecutat de 583 zile închisoare din pedeapsa menționată mai sus, în final, inculpatul M.O.A. executând pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani care se execută după executarea pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G. , în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate A.C.A.).

În baza art. 65 și art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 3 (trei) luni închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate A.C.A.).

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare (pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate M.R.E.).

În baza art. 65 și art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale .

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare (parte vătămată M.R.E.).

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedeapsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 252 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Botoșani pentru restul neexecutat de 597 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre și restul neexecutat de 597 zile închisoare din pedeapsa de mai sus, în final, inculpatul B.A.G. executând pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale .

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercițiul unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării, cu începere de la data de 18 septembrie 2007 la zi, pentru fiecare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive față de inculpații M.O.A. și B.A.G.

În baza art. 139 alin. (1) rap. la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea privind înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul B.A.G.

S-a luat act că partea vătămată M.R.E. a renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale, în cuantum de 200 RON.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 17 și art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., a obligat inculpații, în solidar, către partea vătămată A.C.A., prin reprezentanții legali (părinți) A.F. și Ț.M.V., la plata sumei de 20.000 RON (douăzeci mii lei) despăgubiri civile pentru daune morale.

A respins celelalte pretenții civile ale aceleiași părți vătămate, solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, întrucât nu a fost dovedit cuantumul lor.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.O.A. și B.A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., art. 197 alin. (1), (2) lit. a) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. - fiecare - cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - față de ambii inculpați.

Conform actelor dosarului, data de 17 septembrie 2007, Poliția Municipiului Mangalia a fost sesizată verbal de către o patrulă de jandarmi despre faptul că în noaptea de 16/17 septembrie 2007, în jurai orei 01,40, au găsit-o pe partea vătămată minoră A.C.A., în zona insulei Pescăriei Mangalia, care le-a declarat că a fost acostată de două persoane necunoscute și, sub amenințarea unui cuțit, acestea au obligat-o să întrețină raporturi sexuale normale și orale, după care au deposedat-o de telefonul mobil.

La data de 24 septembrie 2007, partea vătămată M.R.E., minoră la acea dată, a reclamat la Poliția Municipiului Mangalia că a fost victima unui viol, în seara de 16/17 septembrie 2007, în intervalul orar 21,30 - 23,30, când a fost constrânsă la acte sexuale, prin amenințarea cu bătaia și cuțitul, autorii profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, după care, tot prin amenințare cu bătaia și cuțitul, aceștia au deposedat-o de o verighetă și o brățară, ambele din argint și de suma de 13 RON.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

1) în seara de 16 septembrie 2007, după ce s-a plimbat împreună cu un prieten, până în jurul orei 24,00, în zona Bulevard Callatis din Mangalia, partea vătămată A.C.A. s-a îndreptat către domiciliul său. Ajungând pe strada Portului, aceasta a observat că, din partea stângă, de pe strada Sirenei, se deplasau doi indivizi pe biciclete care, înainte de intersecție, și-au lăsat bicicletele lângă niște tufe și au început să meargă pe jos. În apropierea Școlii Generale nr. 3, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către cei doi, moment în care unul dintre ei, identificat ulterior în persoana inculpatului B.A.G., a prins-o cu mâna de păr și a întors-o cu fața către inculpatul M.O.A., care avea în mână un cuțit cu lungimea lamei de aproximativ 15 cm. Acesta din urmă i-a pus cuțitul în zona gâtului, apăsându-i lama sub bărbie, și i-a spus părții vătămate să îi dea bunurile pe care le are asupra sa și că dacă va încerca să strige după ajutor, o va omorî. Totodată, inculpații i-au spus că o vor duce până în zona Liceului I.B., unde îi vor lua telefonul mobil și o vor lăsa să plece. Partea vătămată, de frică s-a supus, inculpații mergând de o parte și de alta, M.O.A. ținându-i lama cuțitului sub bărbie, pe tot parcursul, conducând-o către locul indicat mai sus. Aici, tot M.O.A. observând că în incinta liceului se afla paznicul, i-a spus sus numitei că vor merge până la „pod", unde îi vor lua telefonul, după care o vor lăsa să plece. După traversarea podului mobil, spre Pescăria Mangalia, inculpații au încercat să evite autoturismele parcate în zonă și s-au întors pe pod, după care au condus minora pe scările metalice de acces către plajă. Ajunși jos, cei trei au mai mers pe un drum de pământ până într-o zonă cu ierburi înalte și copaci, unde, prin amenințări repetate cu cuțitul, inculpatul M.O.A. a obligat-o pe minoră să se dezbrace de geacă, bluza de trening, pantalon, chilot și sutien și să-și ridice bluza rămasă pe ea, peste sâni, până la nivelul gâtului și să se întindă la sol pe spate. El și-a lăsat pantaloni în jos până la genunchi și a întreținut cu partea vătămată un raport sexual oral, apoi unul normal și din nou unul oral, ejaculând în cavitatea bucală a acesteia. Apoi, inculpatul B.A.G. a întreținut un raport sexual oral, urmat de unul normal, cu partea vătămată, după care a ejaculat în afara corpului acesteia. În continuare, au deposedat-o de telefonul mobil marca S., cerându-i să scoată cartela telefonică, pe care i-au restituit-o după ce și-au însușit telefonul.

După plecarea inculpaților, A.C.A. a văzut un autovehicul cu lucrători ai jandarmeriei, cărora le-a relatat cele întâmplate și a fost condusă la sediul Poliției Municipiului Mangalia, unde a reclamat faptele.

În vederea identificării autorilor faptelor reclamate, s-a efectuat o recunoaștere din fotografii, când partea vătămată a indicat fără ezitare fotografiile aparținând inculpaților, iar în urma descrierii fizionomice amănunțite făcute de aceasta, au fost depistați inculpații în ziua de 18 septembrie 2007, în timp ce se deplasau pe DN 39, către comuna 23 August, cu bicicletele descrise de către partea vătămată.

În cauză a fost dispusă examinarea medico-legală a minorei, rezultând conform Raportului de constatare medico-legală nr. 92/S din 18 septembrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, că A.C.A. prezintă o deflorare veche; leziuni de violență pe arc mandibular și coapsă, ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuțit (cuțit) și comprimare interdigitală; reacția Florance - negativ; reacția PSA - negativ.

Urmare declarațiilor părții vătămate, precum că cei doi ar avea introduse corpuri străine în penis, s-a dispus examinarea medico-legală a inculpaților, din rapoartele de constatare medico-legală nr. 93/S din 19 septembrie 2007 și nr. 94/S din 19 septembrie 2007 întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanța rezultând că inculpatul B.A.G. prezintă în teaca peniană trei formațiuni sferice, iar inculpatul M.O.A. prezintă în teaca peniană trei corpuri străine dure, sub forma unor bile, două formațiuni în „formă de inimă" și una sferică.

Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost identificate și ridicate un muc de țigară, ce părea a fi proaspăt, partea vătămată precizând că este posibil să aparțină unuia dintre inculpați, precum și o brichetă de culoare albă, iar de la partea vătămată au fost ridicate obiectele de vestimentație purtate de aceasta în noaptea respectivă. Astfel, au fost ridicate și fixate pe planșa foto: un chilot de culoare albă, două șosete de culoare albă, un sutien de culoare albă, o pereche de blugi de culoare albastră și cureaua de culoare neagră cu cataramă, o bluză sport de culoare roșu închis pe care au fost descoperite și fixate prin fotografiere 5 pete de culoare albă în zona dreaptă spate guler și partea inferioară, toate pe partea exterioară. De pe bluză au mai fost ridicate în plicuri sigilate de la 1 la 7, mai multe fire de păr în vederea expertizării criminalistice.

Fiind valorificare criminalistic urmele biologice purtate pe obiectele ridicate, a rezultat conform Raportului de expertiză biocriminalistică al Institutului Național de Expertize Criminalistice București nr. 77402 din 23 noiembrie 2007, că nici una dintre probele biologice puse la dispoziție nu au un profil genetic identic cu cel al probelor biologice de referință, recoltate de la inculpați.

Însă, conform Raportului de expertiză biocriminalistică nr. 77402 din 18 februarie 2008, genotiparea microurmelor biologice prezente pe bluza sport, ridicată de la partea vătămată A.C.A., a evidențiat un amestec de profile genetice ce provine de la minim două persoane, iar inculpații nu pot fi excluși ca posibili contribuitori la crearea acestor urme biologice.

În vederea localizării și identificării persoanei care folosește telefonul mobil al părții vătămate, a fost dispusă urmărirea acestuia și, așa cum rezultă din Adresa SRI din 29 octombrie 2007, terminalul corespunde unui aparat marca S. și, în perioada de căutare (15 septembrie - 1 octombrie 2008), a fost utilizat frecvent în zonele str. ... și str. ... din Mangalia și în stațiunea Saturn.

2) Tot în seara de 16 iulie 2007, în jurul orei 21,30, partea vătămată M.R.E. revenea la domiciliu din zona magazinului S. din Mangalia.

Cu puțin timp înainte de a ajunge la calea ferată, în zona garajului din spatele blocului, M.R.E. a fost surprinsă de apariția a doi indivizi, unul i-a acoperit gura cu palma mâinii drepte iar al doilea, care avea în mână un cuțit, i l-a pus la gât, spunându-i totodată că, dacă încearcă să strige după ajutor, o va omorî. În încercarea de a se elibera, părții vătămate i s-a desprins din jurul mijlocului cureaua ce o purta și a căzut la sol. Inculpatul B.A.G. a ridicat cureaua, a strâns-o în jurul gâtului părții vătămate și a întrebat-o unde locuiește și ce vârstă are, iar după ce le-a răspuns că are 17 ani și unde locuiește, inculpații i-au spus că o cunosc. Apoi, au condus-o până la intersecția cu strada care face accesul către Stațiunea Saturn, M.O.A. ținându-i cuțitul la gât pe tot parcursul drumului. Ajungând la intersecție, la fântâna cu troița ce este amplasată pe partea stângă a drumului, în sensul de mers către stațiunea Saturn, B.A.G. a căutat în spatele unui gard viu și a venit cu un cearceaf de pat pe care l-a întins pe sol. Cel cu cuțitul, respectiv inculpatul M.O.A., i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și să se așeze pe cearceaf cu fața în sus, aceasta de frică a dat curs solicitării, dezbrăcând pantalonul și chilotul și rămânând îmbrăcată în partea superioară, cu bluza ridicată până la nivelul sânilor. Inculpatul și-a dat jos pantalonul până la genunchi și a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, timp de aproximativ 6 - 7 minute, în final ejaculând pe cearceaf. În acest timp, inculpatul B.A.G. a stat aproape de cei doi, asigurând paza locului faptei. În continuare, M.O.A. a preluat paza locului iar B.A.G. a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, fata stând pe spate iar el peste ea, după care a schimbat poziția, el stând pe spate iar fata peste el. Actul sexual a durat circa 15 minute, iar inculpatul a ejaculat în iarba de lângă cearceaf. În timp ce partea vătămată se îmbrăca, inculpații au fumat o țigară împreună.

Remarcând lănțișorul, inelul și brățara părții vătămate, după ce întrebând-o, au aflat că nu sunt din aur, B.A.G. i-a desfăcut brățara de la mâna stângă, brățară de care se afla agățată o verighetă, și a băgat-o la el în buzunar. M.O.A. i-a cerut telefonul mobil, a introdus cartela SIM a telefonului său, după care a scos-o și a reținut telefonul.

Inculpații au condus-o pe M.R.E., sub amenințarea cuțitului, în zona unde o acostaseră, urmând același traseu pe care veniseră, loc unde au lăsat-o să plece.

Partea vătămată s-a deplasat la domiciliul mătușii sale, unde locuiește fără forme legale, a făcut duș, și-a spălat hainele cu care fusese îmbrăcată, însă nu a spus nimănui cele întâmplate, de rușine și de teamă să nu afle colegii de școală.

La data de 21 septembrie 2007, aflând de la colega sa de liceu L.B.M. despre faptul că A.C.A. a fost victima unui viol în noaptea de 16 septembrie 2007, a luat legătura cu aceasta și, în urma discuțiilor purtate, s-a convins că este vorba de aceleași persoane și a formulat plângere împotriva lor, în baza descrierii furnizate de partea vătămată, fiind identificați M.O.A. (cel cu cuțitul), și B.A.G.

În urma examinării medico-legale a părții vătămate, prin Raportul de constatare medico-legală nr. 96/S din 25 septembrie 2007 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a concluzionat că aceasta prezintă o deflorare completă veche, a cărei dată nu mai poate fi precizată; prezintă leziuni de violare ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - cea de la nivelul toracelui superior - prin lovire cu corp dur sau frecare de corp dur cu suprafața neregulată - cea de la nivelul toracelui posterior - toate leziunile putând data din 16 septembrie 2007, și necesită pentru vindecare 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.

Efectuându-se cercetarea la fața locului, au fost identificate un muc de țigară marca A. și trei mucuri marca K., un cearceaf, o rochie roșie, o fustă, două bucăți de material textil și o căptușeală de haină.

În urma examinării criminalistice, prin Raportul de expertiză biocriminalistică întocmit în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, nr. 77439 din 14 decembrie 2007, s-a concluzionat că genotiparea microurmelor biologice prezentate pe restul de țigări marca K., a evidențiat un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul M.O.A., genotiparea microurmelor biologice prezente pe restul de țigară marca A. a evidențiat un amestec de minimum două persoane în care sunt incluse și profilele genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la inculpați; genotiparea microurmelor biologice prezente pe fragmentul textil, a evidențiat că acestea sunt constituite din spermă și au un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul M.O.A.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul ambelor faze ale procesului penal: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, însoțite de planșele fotografice, rapoartele de constatare medico-legală nr. 92/S din 18 septembrie 2007 și nr. 96/S din 25 septembrie 2007, ambele întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanța, procesele-verbale de conducere în teren, rapoartele de expertiză biocriminalistică nr. 77402 din 23 noiembrie 2007, 77439 din 14 decembrie 2007 și nr. 77402 din 18 februarie 2008, întocmite de către Institutul de Expertize Criminalistice București, procesele-verbale de recunoaștere din fotografii, procesul-verbal de recunoaștere a bicicletelor aparținând inculpaților de către A.C.A., adresa SRI privind localizarea telefonului mobil al părții vătămate A.C.A., depozițiile martorilor G.D., S.T., G.D.C., B.G.A. și L.V., precum și declarațiile parțiale ale inculpaților.

Instanța de fond a reținut că inculpații M.O.A. și B.A.G. au avut o conduită procesuală nesinceră și necooperantă.

Astfel, în cursul urmăririi penale, M.O.A., fiind ascultat, inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care era cercetat la acel moment, fapte privind pe minora A.C.A., susținând că „toată ziua de sâmbătă 15 septembrie, duminică 16 septembrie 2007, peste zi și peste noaptea de duminică spre luni", s-a aflat împreună cu concubina sa,și copilul acesteia, în locuința din Saturn. Prezentându-i-se fotografia părții vătămate, a precizat că o cunoaște întrucât a văzut-o în grupul său de prieteni și știe că aceasta are și un prieten, menționând că în cursul cercetărilor, văzându-l și pe tatăl sus numitei, și-a amintit că îl cunoscuse întâmplător, întâlnindu-l în diferite locații din Mangalia.

B.A.G., fiind audiat, la rândul său, inițial a negat săvârșirea acelorași fapte pentru care era cercetat coinculpatul, arătând și după ce i-a fost arătată fotografia, că nu o cunoaște pe A.C.A. și nu-și explică de ce îl acuză și de unde aceasta știe că el are bile montate pe organul sexual. A susținut inculpatul că „toată ziua de sâmbătă și duminică" s-a aflat în locuința din Saturn, împreună cu coinculpatul, că duminică, în jurul orei 19,30, au plecat cu bicicletele la un supermarket din Mangalia, de unde au revenit după circa o oră, iar el nu a mai părăsit locuința. Întrucât după orele 22,00 s-a culcat, nu poate spune ce a făcut în continuare inculpatul M.O.A.

Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, se reține că inculpatul M.O.A. și-a susținut nevinovăția, declarând că îl cunoaște pe tatăl părții vătămate A.C.A. întrucât a avut mai multe incidente cu el, apărute de la jocul de cărți, că o cunoaște bine și pe fată, cercul ei de prieteni, că a auzit că aceasta a fost violată de mai multe ori și consideră că a fost sfătuită de tatăl ei să reclame faptele de care, pe nedrept, este acuzat, astfel încercând să inducă ideea unei răzbunări din partea tatălui minorei. Inculpatul B.A.G. a negat în continuare săvârșirea faptelor, susținând că în seara respectivă s-a aflat la locuința coinculpatului, împreună cu acesta, că pe partea vătămată a văzut-o de câteva ori, că pe tatăl ei îl cunoaște dar nu au fost în relații apropiate și că nu își explică de ce partea vătămată l-a indicat pe el autor al faptelor reclamate, ca urmare a recunoașterii făcute din fotografii.

Ulterior, M.O.A. a dorit să facă noi declarații și, fiind audiat la data de 27 octombrie 2007, a declarat că o cunoaște pe partea vătămată A.C.A. din vedere, știa că locuiește în blocul „cu librăria M.E.", bloc în fața căruia, în seara de 16 septembrie 2007, în jurul orei 22,00, el și coinculpatul, cu bicicletele fiind, au întâlnit-o pe aceasta. Știind că „practică sex cu diferiți băieți pe bani sau din plăcere", i-au propus să întrețină relații sexuale, după ce au întrebat-o „cât cere", ea fiind de acord oricare ar fi fost suma oferită, astfel că i-au dat 500.000 lei vechi. Întrucât la ea acasă nu puteau merge, nefiind singură, partea vătămată le-ar fi spus că știe un alt loc și, împreună, s-au deplasat spre podul rulant, apoi au coborât pe scările metalice de acces către plajă, de unde și-au continuat deplasarea până au ajuns la locul indicat de ea. După ce le-ar fi spus că poate face și sex oral, de bună voie s-a dezbrăcat de blugi și de chiloți și, fără a o constrânge în vreun fel vreunul dintre ei, inculpatul a întreținut cu aceasta raport sexual oral, a ejaculat jumătate în gura ei, jumătate pe haine, respectiv pe tricoul cu care era îmbrăcată, cât și pe jacheta pusă la sol, pe care erau așezați. Nu a întreținut raport sexual normal pentru că nu avea prezervativ și nici raport sexual anal cu aceasta. În continuare, el a plecat să ia bicicletele pe care le lăsaseră legate de un gard din fața blocului turn de lângă liceul I.B., în timp ce B.A.G. a rămas, știind că și acesta vrea să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, și așa a înțeles de la el că s-a întâmplat atunci când s-au întors cu bicicletele. După ce au plecat toți trei de acolo, s-au despărțit de partea vătămată în zona liceului I.B., de aceea nu-și explică de ce a fost găsită în zona insulei Pescăriei Mangalia și nici urmele de înțepături pe bărbie, în continuare negând că nu au deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil și susținând că nu cunoșteau ce vârstă are.

Același inculpat a declarat că nu o cunoaște pe partea vătămată M.R.E. și nu știe de ce îl acuză întrucât nu a comis faptele pe care le reclamă.

La solicitarea inculpatului B.A.G., procurorul de caz l-a primit în audiență și l-a ascultat, la data de 21 ianuarie 2008, încheind un proces-verbal, când acesta a prezentat o altă versiune a stării de fapt, în raport de cea susținută inițial, dar aceeași cu cea a coinculpatului, din data de 27 octombrie 2007, declarând că acesta din urmă a întreținut cu A.C.A. un raport sexual oral, apoi el a întreținut un raport sexual cu sus numita, acesta s-a consumat, ejaculând pe iarbă. Atunci, atât el, cât și coinculpatul au fumat la locul faptei, dar nu mai reține marca țigărilor. Inculpatul a negat că ar fi deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil. Nu-și explică de ce aceasta a fost găsită lângă pod, plânsă - în condițiile în care au condus-o aproape de liceu - și de ce i-a reclamat, deoarece întreținerea relațiilor sexuale a avut loc cu consimțământul ei. Nu-și explică nici leziunile de înțepare de pe bărbia acesteia, susținând că nu purta cuțit asupra sa și, din câte știe, nici coinculpatul.

La aceeași dată, inculpatul a negat săvârșirea faptelor reclamate de partea vătămată M.R.E., susținând că nu o cunoaște.

În fața instanței de fond, inculpații au fost de acord cu audierea, susținând în continuare că au întreținut relații sexuale cu partea vătămată A.C.A., dar având acordul ei, contra unei sume de bani, în momentul și în locul indicate de ea în cuprinsul plângerii. De asemenea, inculpații au negat că ar fi avut cuțit asupra lor și că ar fi deposedat-o de telefonul mobil, că i-ar fi cunoscut vârsta ori că ar fi știut că este minoră.

Aceștia au susținut că nu o cunosc pe partea vătămată M.R.E. și că nu au săvârșit faptele reclamate de aceasta. Ambii inculpați au susținut că M.O.A. a fost amenințat de către agenții de poliție, la data când au fost prezentați instanței cu propunerea de arestare preventivă, indicând pe unul dintre ei ca fiind polițistul „P.", care îl cunoștea din perioada în care acesta fusese cercetat pentru fapte de furt.

Prima instanță a reținut însă că, potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța de fond a apreciat că nu sunt apte a satisface exigențele acestui text de lege declarațiile inculpatului în care nu recunoaște fapta ori prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări, întrucât, pe de o parte, declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa procesuală în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar pe de altă parte, într-o asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Declarațiile inculpaților M.O.A. și B.A.G. și aspectele expuse în acest context, nu au fost reținute de către instanța de fond ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, câtă vreme apărările lor sunt contrazise de celelalte mijloace de probă și de înseși declarațiile acestora prin care revin asupra relatărilor anterioare, recunoscând doar întreținerea unui raport sexual fiecare, cu minora A.C.A., cu mențiunea că au avut consimțământul acesteia, negând toate celelalte acuzații, fără un suport probator și o argumentare plauzibilă și temeinică.

Părțile vătămate A.C.A. și M.R.E. au declarat, în mod constant, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, că au fost supuse la acte de viol, prin amenințarea cu bătaia, cu moartea, cu cuțitul, după care, tot prin amenințare, au fost deposedate de bunurile menționate, respectiv un telefon mobil marca S. (A.C.A.), o brățară pe care se afla agățată o verighetă (M.R.E.) și suma de 13 RON, precizând cu lux de amănunte împrejurările în care au fost acostate și au devenit victime ale faptelor comise de inculpați pe care i-au indicat pe tot parcursul procesului penal ca fiind autorii.

Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că declarațiile părților vătămate se coroborează cu mențiunile din procesele-verbale de cercetare la fața locului și conducere în teren a părților vătămate - ocazie cu care acestea au indicat organelor de poliție traseul parcurs, dus și întors, locul comiterii faptelor, împrejurări confirmate și de către martorii asistenți S.T. și G.D.C., conform depozițiilor din ambele faze procesuale - cu constatările din rapoartele medico-legale potrivit cărora inculpații prezintă în teaca peniană corpuri străine sub forma unor bile, cu concluziile medico-legale privind leziunile de violență pe arc mandibular ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur ascuțit (cuțit) și comprimare digitală și leziunile de altă natură în alte zone ale corpului, cauzate celor două minore, cu mențiunile privind localizarea telefonului mobil aparținând părții vătămate A.C.A., cu consemnările din procesul-verbal întocmit la recunoașterea de către aceeași parte, a bicicletelor aparținând inculpaților, cu consemnările din procesul-verbal încheiat la recunoașterea inculpaților din fotografii, cu concluziile rapoartelor de expertiză biocriminalistică expuse la prezentarea stării de fapt, cu depozițiile martorei B.G.A. care îi împrumutase părții vătămate A.C.A. telefonul mobil marca S.

În acest context, reține prima instanță că, chiar dacă inculpații au negat săvârșirea faptelor, toate probele analizate coroborat, duc la concluzia certă că aceștia sunt autorii faptelor deduse judecății prin rechizitoriu, iar declarațiile acestora, prin ele însele, neputând constitui un argument în reținerea apărării lor, vor fi înlăturate.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție nu au fost în niciun mod dovedite, iar declarațiile inculpaților, necorespunzătoare adevărului întrucât nu au suport în probele administrate, sunt făcute în încercarea de a se pune la adăpost de consecințele răspunderii penale sau, cel puțin, de a atenua impactul acestor consecințe.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale și obligatorii de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptelor, așa cum rezultă din chiar natura lor, împrejurările și modalitatea de comitere (de două persoane împreună, la adăpostul întunericului nopții, într-un loc pe care îl cunoșteau foarte bine, asupra a două părți vătămate minore, cu violență, prin amenințare, folosind un cuțit, profitând și de imposibilitatea acestora de a se apăra), urmările produse (prin atingerea adusă relațiilor sociale care ocrotesc integritatea fizică, inviolabilitatea sexuală și patrimoniul persoanei), limitele speciale de pedeapsă, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Astfel, s-a reținut că inculpatul M.O.A. are vârsta de 23 de ani, nu este căsătorit, are un copil minor, studii 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, iar din fișa de cazier judiciar reiese că a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie întrucât, în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 252 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Botoșani, a săvârșit o nouă infracțiune.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul B.A.G. are vârsta de 23 de ani, studii 10 clase, nu este căsătorit, are un copil minor, fără ocupație și loc de muncă, iar din fișa de cazier judiciar reiese că nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postcondamnatoriu, având în vedere ultima condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2395 din 24 septembrie 2004 a Judecătoriei Timișoara, din care a fost liberat condiționat, cu un rest de 583 zile de închisoare.

S-a mai reținut și că, în cursul procesului penal, inculpații au avut o conduită procesuală oscilantă, nesinceră și că au recunoscut întreținerea relațiilor sexuale cu minora A.C.A. în momentul în care probele din dosar confirmau incontestabil această împrejurare. Mai mult, s-a reținut că inculpații - prin comportarea manifestată pe parcursul procesului penal - au încercat să compromită imaginea publică a părții vătămate minore A.C.A., care nu împlinise vârsta de 15 ani, susținând că aceasta obișnuia să întrețină relații sexuale cu diferite persoane, contra cost, că nu cunoșteau că nu împlinise vârsta de 15 ani, că nu au manifestat vreun regret față de consecințele faptelor, dimpotrivă, subapreciind urmările acestora.

Referitor la latura civilă s-au reținut următoarele:

Partea vătămată M.R.E. a declarat, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civilă cu suma de 200 RON, însă în cursul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii, la termenul din 6 octombrie 2008, a precizat că nu are pretenții civile de natură materială sau morală. În atare situație, și văzând că partea vătămată dobândise capacitatea de exercițiu deplină, având împlinită vârsta de 18 ani, instanța a luat act că aceasta a renunțat la pretențiile civile.

În ceea ce privește pe partea vătămată A.C.A., încă de la termenul din 5 mai 2008, instanța de fond a înțeles să exercite din oficiu acțiunea civilă, confirmându-se dispozițiile art. 17 C. proc. pen. și în raport de împrejurarea că, inițial, partea vătămată - asistată de reprezentantul legal și avocat - nu a formulat pretenții civile, punct de vedere la care a achiesat și procurorul de ședință, contrar dispozițiilor art. 18 alin. (2) C. proc. pen. Cu ocazia audierii la termenul din 15 septembrie 2008, partea vătămată a solicitat 6.000 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca S. și 10.000 RON daune morale.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului material, instanța de fond a respins pretențiile civile pentru daune materiale.

Referitor la prejudiciul nepatrimonial, în lipsa unor criterii legale de evaluare, instanța de fond a apreciat - în raport de valoarea morală lezată prin săvârșirea infracțiunii de viol, de vârsta fragedă, de urmările imediate, de consecințele asupra psihicului părții vătămate, profunde și de durată, ce vor necesita în continuare consiliere din partea unui psiholog - că suma de 20.000 RON îndeplinește condițiile pentru a avea un caracter compensatoriu, inculpații urmând a fi obligați în solidar la plata sumei. S-a apreciat că în cazul de față operează excepția de oficialitate prevăzută de art. 17 C. proc. pen., astfel că nu s-a avut în vedere suma de 10.000 RON daune morale solicitate de victimă cu prilejul audierii.

Instanța de fond a reținut, în strânsă legătură cu urmările unor asemenea fapte deosebit de grave, cum este violul, că audierea părților vătămate în cursul cercetării judecătorești a fost împovărătoare și emoțională pentru acestea, izbucnind în crize de plâns în anumite momente care priveau aspecte referitoare la faptele de viol. Este o constatare care, evident, nu are legătură cu suma acordată pentru prejudiciul nepatrimonial.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.O.A. și B.A.G.

Apelanții inculpați au criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că prima instanță a făcut o greșită analiză a probelor, reținând greșit săvârșirea de către ei a infracțiunilor ce au făcut obiectul judecății, sens în care au solicitat ca instanța de apel, constatând acest lucru, să desființeze sentința apelată și, rejudecând, să procedeze la o nouă evaluare a probelor din care să rezulte, pe de o parte, că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol și, pe de altă parte, că aceștia nu au săvârșit infracțiunea de tâlhărie.

Verificând modul în care instanța de fond a reținut elementele de fapt rezultate din probele administrate, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond nu a comis nicio eroare în stabilirea situației de fapt întrucât a reținut corect că faptele rezultau din probele administrate, că a evaluat corect probatoriul, reținând în mod legal și temeinic că faptele deduse judecății există și au fost săvârșite de către ambii inculpați cu intenție.

Opinează instanța de prim control judiciar că susținerile inculpaților cu privire la unele detalii de fapt nu sunt relevante, iar încercarea acestora de a decredibiliza declarațiile părților vătămate nu poate conduce decât la concluzia că încearcă să-și fundamenteze apărarea pe elemente nerelevante, cu scopul de a fi exonerați de răspundere penală. În schimb, reține instanța de apel, există mai multe detalii privind semne specifice corporale ale inculpaților ce au fost indicate de către părțile vătămate, și confirmate ulterior din examinarea corpului inculpaților, aspecte ce conferă credibilitate declarațiilor părților vătămate, coroborându-se și cu celelalte elemente de fapt constatate pe timpul procesului penal din probele administrate ce întregesc situația de fapt astfel cum a fost reținută în actul de sesizare și, ulterior, în hotărârea apelată.

S-a mai apreciat că încadrarea juridică dată faptelor prin sentința apelată este corectă, iar în ce privește dozarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, și aplicarea pedepsei rezultante față de aceștia, ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și conferă caracter temeinic sentinței apelate.

În raport cu cele constatate, prin Decizia penală nr. 26/MP din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.O.A. și B.A.G. împotriva Sentinței penale nr. 439 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților apelanți M.O.A. și B.A.G.

De asemenea, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de cei doi inculpați apelanți.

Împotriva deciziei, inculpații M.O.A. și B.A.G. au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, cu acordul lor, inculpații au fost ascultați;

- în apel, cu acordul său, a fost ascultat inculpatul M.O.A. și s-a luat act de renunțarea aceluiași inculpat la audierea martorei propusă în apărare V.M.;

- în recurs, cu acordul lor, au fost ascultați ambii inculpați. De asemenea, la solicitarea inculpaților au fost acordate 3 termene de grefă - pentru studierea dosarului și pregătirea apărării - la datele de 16 martie 2010, 13 aprilie 2010 și în chiar ziua judecării recursurilor, prealabil trecerii la dezbateri, 27 aprilie 2010. În cursul judecării recursurilor nu au fost solicitate probe noi.

La dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, acestea fiind expuse oral, cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate în partea introductivă a deciziei.

Examinând pe fond recursurile inculpaților, Înalta Curte constată că, în sinteză, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., și s-a solicitat, în principal, achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. a) (referitor la infracțiunea de tâlhărie), lit. d) și lit. c) (referitor la infracțiunile de viol) din C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, pentru motivele ce se vor arăta.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt aceleași ca și cele de apel, și că ambii inculpați, în lipsa unor probe care să dovedească netemeinicia probelor în acuzare, au solicitat achitarea ca urmare a reevaluării de către instanța de apel și, acum, de către instanța de recurs, a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.

Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Inculpații nu au arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. De asemenea, inculpații nu a relevat minime indicii ale pretinsei interpretări de natura probatoriului de către instanța de fond.

Susținerea acestora, în sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpaților prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înțelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

În cauză, ambii inculpați - așa cum corect au constatat ambele instanțe - s-au limitat la expunerea unor ipoteze, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare și fără a arăta, chiar la minimă suficientă, care probă este în contradicție cu situația de fapt expusă în cele două hotărâri judecătorești.

Înalta Curte constată că, dimpotrivă, ambele instanțe au reținut că probele aduse de acuzare - printre acestea fiind declarațiile constante ale părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele-verbale întocmite cu ocazia cercetării la fața locului etc. și, mai ales, probele tehnico-științifice și cele medico-legale, din rândul cărora remarcându-se cele referitoare la genotiparea urmelor biologice - sunt, după caz, fie incontestabile, fie dificil de contestat ori de ignorat, și dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestora.

Așa cum s-a menționat anterior, inculpații nu au probat lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, nu au relevat minime indicii ale existenței unor contradicții între probele administrate și situația de fapt reținută de instanțe, ori ale existenței unei interpretări vădit denaturate date probatoriului de către instanțe, limitându-se la interpretări proprii ale unor mijloace de probă, evident subiective, la prezentarea unor ipoteze - nesusținute probatoriu - și solicitând, în final, achitarea pe baza reevaluării întregului probatoriului în sensul dorit de aceștia.

În aceste condiții, Înalta Curte, constatând ampla argumentare în fapt și în drept a sentinței instanței de fond, și însușindu-și integral aceste argumente, apreciază că nu se justifică nici reluarea acestora, și nici suplimentarea lor.

Se mai reține că inculpații au fost încunoștințați prealabil, de fiecare dată, că - potrivit legii - dacă acceptă să facă declarații cu privire la faptele pentru care sunt acuzați, acestea pot fi folosite și împotriva lor. Or, așa cum au remarcat ambele instanțe, iar cea de fond a menționat și motivat expres și detaliat, ambii inculpați au oferit, pe parcursul cercetărilor și judecății, diverse variante, ipoteze, apărări etc., toate fără suport probatoriu.

O astfel de conduită procesuală este, dacă nu imposibil, dificil de conciliat cu solicitarea acestora de valorificare integrală a declarațiilor date de ei, de reținere a faptelor și împrejurărilor în concordantă cu versiunile prezentate de ei, mai ales pe fondul lipsei unor probe care să dovedească lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.

Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform copiei de pe cazierul judiciar, inculpatul M.O.A. a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.

De asemenea, conform copiei de pe cazierul judiciar, inculpatul B.A.G. a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și, respectiv, de tâlhărie.

În aceste condiții, antecedența penală a inculpaților - coroborată cu gravitatea pericolului social concret al faptelor și cu celelalte date personale - vine în contradicție cu cererea de reducere a pedepselor aplicate.

Cererea de reducere a pedepselor este neîntemeiată și prin aceea că inculpații au săvârșit infracțiunile în condiții (cum ar fi: starea de recidivă, forma continuată a infracțiunii, concursul de infracțiuni) care, potrivit legii, ar fi putut să atragă sancționarea mai severă - prin aplicarea unor pedepse majorate ori prin sporirea sau adăugarea unor sporuri de pedeapsă - iar pedepsele aplicate acestora sunt semnificativ orientate către minimul special al textului incriminator al faptelor.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpaților se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O.A. și B.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 26/MP din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 18 septembrie 2007 la 27 aprilie 1010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.