ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5158/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 3505/2006, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., cu referire la art. 300 1 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.M. și N.M.M. În motivarea acestei încheieri, s-a arătat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, deoarece nu există elemente care să conducă la concluzia că motivele care au determinat luarea acestei măsuri au încetat. Împotriva încheierii din 21 august 2006 au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru greșita menținere a arestării preventive întrucât în cauză au fost identificați adevărații vinovați de săvârșirea faptelor.

Recursurile inculpaților sunt nefondate. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați. De altfel, prin sentința penală nr. 462 din 30 iunie 2006, a Tribunalului Iași, inculpatul B.M.

a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., iar inculpatul N.M.M., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Chiar dacă hotărârea primei instanțe nu a rămas definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și N.M.M. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și N.M.M. împotriva încheierii din 21 august 2006 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 3505/45/2006. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 lei, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 60 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2006.