ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 28 decembrie 2005 (actual 12435/30/2005), reclamanta SC S.B. SRL a chemat în judecată pârâtele SC C. SRL și SC B.T. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului juridic contract de leasing imobiliar nr. 3981 din 28 decembrie 1998, încheiat între pârâte având ca obiect imobilul înscris în C.F. Timișoara, imobil ce se constituie din teren cu complexul hotelier C. terasa și parcare. În susținerea cererii reclamanta a arătat că prin actul menționat s-a urmărit transformarea, prin novație a contractului de închiriere nr. 2694 din 24 martie 1991 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare.

Anterior încheierii acestui contract cele două pârâte, reclamanta și pârâta SC C. SRL a fost încheiat un contract de asociere în participațiune, la data de 30 iulie 1998, asociere prin care reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția asocierii fondurile necesare desfășurării în bune condiții a activității. Potrivit art. 11 din contractul de asociere „Părțile se asociază în scopul administrării în comun a activității prevăzute în actele constitutive ale societarilor, părți ale contractului în speță, respectiv activitatea desfășurată la Hotelul Restaurant C.”. Consideră reclamanta că, consimțământul exprimat de către SC T.B. a fost afectat de viciul erorii asupra persoanei cu care s-a contractat, având în vedere faptul că aceasta nu cunoștea momentul încheierii contractului de leasing imobiliar, contractul de asociere dintre reclamantă și SC C. SRL.

Totodată, consimțământul exprimat de către SC C. SRL nu a fost unul valabil având în vedere faptul că reclamanta nu avea cunoștință despre acest contract de leasing imobiliar, astfel că nu și-a dat acceptul la încheierea acestui contract, fiind încălcate dispozițiile art. 254 C. com. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, Faliment, prin sentința nr. 1438 din 29 noiembrie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL și în consecință a respins acțiunea reclamantei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond în urma probatoriului administrat inclusiv expertiza contabilă a reținut că din conținutul acestora rezultă că nu s-a legat un raport juridic obligațional între reclamantă și pârâta 1 SC C. SRL în baza acestui contract, care să o oblige pe aceasta la a da socoteală cu privire la clauzele, scopul și efectele economice asupra cheltuielilor și investițiilor comune ale contractului de leasing imobiliar, ambele fiind încheiate referitor la exploatarea imobilului în scopul administrării în comun a activității desfășurată la hotelul restaurant C., iar secundul vizând transmiterea dreptului de folosință și posesie către utilizator. Este adevărat că, potrivit raportului de expertiză contabilă juridică, la data înregistrării ca persoană juridică la O.R.C.

a SC C.C. SRL, la 24 iunie 1996, având ca asociați pe SC C. SRL, cu un procent de 51 % părți sociale și SC B. SA cu un procent de 49 % părți sociale, aport în natură (hotel C.), administrator al pârâtei 1 și a SC C.C. SRL fiind aceeași persoană fizică, aceasta cunoștea de existența contractului de asociere în participațiune, dar fiind persoană juridică, este terț față de contract. Spre deosebire de obligațiile civile, la obligațiile comerciale se ține seama exclusiv de voința expres declarată a părții contractante și nu de voința internă (intimă) a părții, deoarece voința declarată nu se identifică cu aceea a fiecărui asociat în parte.

Pentru a fi îndreptățit să ceară în temeiul obligației asumate prin contractul de asociere în participațiune constatarea nulității absolute a contractului de leasing, reclamanta trebuie să facă dovada în primul rând că pârâtele, sunt una dintre acestea, care au încheiat contractul de leasing sunt, respectiv este, una și aceeași persoană juridică cu partea contractantă din contractul de asociere în participațiune. Cum SC C.C. SRL din contractul de asociere în participațiune a fost dizolvată de drept în baza art. 30 din Legea nr. 359/2004 și ulterior radiată în baza art. 31 din aceeași lege, s-a constatat incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL, chemată în judecată pentru constatarea nulității absolute a contractului de leasing, în considerarea nerespectării contractului de asociere în participațiune față de care este terț ca persoană juridică.

Sub acest aspect, reclamanta, deși justifică un interes material, nu legitimizează, însă, un interes juridic protejat, având în vedere că este terț față de contractul de leasing imobiliar și fără un raport obligațional cu nici una din părțile contractante, pentru a putea invoca prejudiciul ce îl încearcă patrimoniul său prin menținerea și executarea clauzelor acestui contract. Excepțiile invocate de pârâta SC C. SRL au fost unite cu fondul deoarece numai după administrarea probatoriului cu expertiza contabilă, probă ce se coroborează cu expertiza extrajudiciară criminalistică depusă de pârâtă, s-a reușit stabilirea identității între părțile contractante și părțile chemate în judecată în cauza de față.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, iar secția comercială a Curții de Apel Timișoara, prin decizia nr. 253 din 8 decembrie 2008, a respins, ca nefondată, calea de atac. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că, având în vedere că pârâta SC C. SRL nu este parte în Contractul de asociere în participațiune din data de 30 iulie 1998, acest act juridic nu poate produce efecte față de această pârâtă, conform principiului „res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest”.

În acest sens, din probele administrate, instanța de fond a constatat în mod corect că nu s-a legat un raport juridic obligațional între reclamantă și pârâta 1, SC C. SRL, în baza acestui contract, care să o oblige pe aceasta din urmă de a da socoteală cu privire la clauzele, scopul și efectele economice asupra cheltuielilor și investițiilor comune ale contractului de leasing imobiliar, ambele fiind încheiate referitor la exploatarea imobilului, în scopul administrării în comun a activității desfășurată la hotelul restaurant C., iar secundul vizând transmiterea dreptului de folosință și posesie în drept de proprietate către utilizator. Pe de altă parte, în ceea ce privește contractul de leasing nr. 3981 din 23 decembrie 1998, cu toate că în clauze apare denumirea utilizatorului SC C.C.

SRL, întrucât nr. de înmatriculare la O.R.C., J35/196/1991 corespunde cu nr. de înmatriculare al SC C. SRL, instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta 1 este parte contractantă în această calitate și nu SC C.C. SRL, societate dizolvată la acel moment și în prezent radiată. În ceea ce privește faptul că consimțământul exprimat de SC T.B. SA la încheierea contractului de leasing ar fi fost afectat de viciul asupra erorii asupra persoanei cu care s-a contractat, Curtea reține că în cazul viciilor de consimțământ sancțiunea care intervine este aceea a nulității relative a actului încheiat în aceste condiții, nulitatea care poate fi invocată numai de părțile contractante și numai în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 9 din Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu este cazul reclamantei.

Cu petiția înregistrată, la data de 8 ianuarie 2008, reclamanta a declarat recurs criticile vizau aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține, în esență, că s-au încălcat normele procesuale privind expertiza, că nu s-au respectat dispozițiile art. 969 C. civ., respectiv contractul de asociere în participațiune. Recursul este nefondat. Contractul de asociere în participațiune ce se pretinde a fi încheiat, la data de 30 iulie 1998, între SC C. SRL și recurentă nu este opozabil primei societăți având în vedere lipsa consimțământului la încheierea convenției art. 948 pct. 2 C. civ. În realitate contractul de asociere în participațiune din data de 30 iunie 1998 pe care își întemeiază reclamanta-recurentă pretențiile, s-a încheiat între aceasta în calitate de asociat ocult și asociatul SC C.C.

SRL persoană juridică diferită care a fost dizolvată în baza sentinței nr. 1125 din 15 august 2000. Cu privire la motivele de recurs pe care reclamanta a înțeles să le invoce în criticarea hotărârilor pronunțate de primele două instanțe, concluziile noastre sunt de respingere pentru considerentele care urmează a fi expuse. În legătură cu primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în care se susține de către recurenta SC S.B. SRL că instanța „s-a grăbit să dea o decizie incompletă adică minus petita”, invocându-se totodată faptul că apărătorul ales nu s-a putut prezenta la dezbaterea cauzei întrucât „a fost angajat într-un proces penal la același etaj al Curții de Apel.”, considerăm că acest motiv de recurs nu este incident în speță având în vedere că vizează situațiile în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Faptul că apărătorul ales al reclamantei nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei întrucât se afla la altă sală de judecată nu prezintă importanță câtă vreme acesta avea posibilitatea de a-și asigura substituirea. În plus, este de observat că la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio cerere de apelare a cauzei la o anumită oră sau la sfârșitul tuturor dezbaterilor. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se efectua o contraexpertiză aceasta nu a formulat vreo cerere de probatoriu, care să fie temeinic motivată, deși au existat mai multe termene de judecată până la soluționarea apelului. În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., prin care se critică hotărârile primelor două instanțe pe motiv că acestea nu cuprind motivele pe care se sprijină, „instanța de fond și instanța de apel fac referiri generale”, considerăm că nici acest motiv de recurs nu are un suport legal. Astfel, din cuprinsul hotărârii atacate rezultă în mod clar că nu există contradicții între considerente și dispozitiv, hotărârea a fost temeinic motivată, instanța de control judiciar răspunzând tuturor motivelor de critică invocate de reclamantă. Prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reclamanta invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Acest motiv de recurs nu-și găsește incidența în cauza de față întrucât pârâta SC C. SRL nu este parte în Contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 30 iulie 1998. În acest sens, în mod corect au apreciat primele două instanțe că nu s-a legat un raport juridic obligațional între reclamantă și subscrisa SC C. SRL, în baza contractului mai sus menționat, „care să o oblige pe aceasta din urmă de a da socoteală cu privire la clauzele, scopul și efectele economice asupra cheltuielilor și investițiilor comune ale contractului de leasing imobiliar (..)”. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerăm că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, fiind pronunțate cu corecta aplicare a legii.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, este motivată în drept, instanța aplicând corect legea în litera și spiritul ei. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.B. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 253/ A din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.