ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 28 decembrie 2005 (actual 12435/30/2005), reclamanta SC S.B. SRL a

chemat în judecată pârâtele SC C. SRL și SC B.T. SA solicitând ca în

baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a actului juridic contract de leasing imobiliar nr. 3981 din 28

decembrie 1998, încheiat între pârâte având ca obiect imobilul înscris în C.F.

Timișoara, imobil ce se constituie din teren cu complexul hotelier C.

terasa și parcare.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că prin actul menționat s-a urmărit

transformarea, prin novație a contractului de închiriere nr. 2694 din 24

martie 1991 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

cumpărare.

Anterior încheierii acestui contract

cele două pârâte, reclamanta și pârâta SC C. SRL a fost încheiat un

contract de asociere în participațiune, la data de 30 iulie 1998, asociere

prin care reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția asocierii

fondurile necesare desfășurării în bune condiții a

activității. Potrivit art. 11 din contractul de asociere „Părțile

se asociază în scopul administrării în comun a activității

prevăzute în actele constitutive ale societarilor, părți ale

contractului în speță, respectiv activitatea

desfășurată la Hotelul Restaurant C.”.

Consideră reclamanta că,

consimțământul exprimat de către SC T.B. a fost afectat de

viciul erorii asupra persoanei cu care s-a contractat, având în vedere faptul

că aceasta nu cunoștea momentul încheierii contractului de leasing

imobiliar, contractul de asociere dintre reclamantă și SC C. SRL.

Totodată,

consimțământul exprimat de către SC C. SRL nu a fost unul

valabil având în vedere faptul că reclamanta nu avea

cunoștință despre acest contract de leasing imobiliar, astfel

că nu și-a dat acceptul la încheierea acestui contract, fiind

încălcate dispozițiile art. 254 C. com.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, Faliment, prin

sentința nr. 1438 din 29 noiembrie 2007, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL și în consecință

a respins acțiunea reclamantei cu obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond în urma probatoriului administrat inclusiv expertiza

contabilă a reținut că din conținutul acestora rezultă

că nu s-a legat un raport juridic obligațional între reclamantă

și pârâta 1 SC C. SRL în baza acestui contract, care să o oblige pe

aceasta la a da socoteală cu privire la clauzele, scopul și efectele

economice asupra cheltuielilor și investițiilor comune ale

contractului de leasing imobiliar, ambele fiind încheiate referitor la

exploatarea imobilului în scopul administrării în comun a

activității desfășurată la hotelul restaurant C., iar

secundul vizând transmiterea dreptului de folosință și posesie

către utilizator.

Este adevărat că, potrivit

raportului de expertiză contabilă juridică, la data

înregistrării ca persoană juridică la O.R.C. a SC C.C. SRL, la

24 iunie 1996, având ca asociați pe SC C. SRL, cu un procent de 51 %

părți sociale și SC B. SA cu un procent de 49 % părți

sociale, aport în natură (hotel C.), administrator al pârâtei 1 și a

SC C.C. SRL fiind aceeași persoană fizică, aceasta cunoștea

de existența contractului de asociere în participațiune, dar fiind

persoană juridică, este terț față de contract.

Spre deosebire de obligațiile

civile, la obligațiile comerciale se ține seama exclusiv de

voința expres declarată a părții contractante și nu de

voința internă (intimă) a părții, deoarece voința

declarată nu se identifică cu aceea a fiecărui asociat în parte.

Pentru a fi îndreptățit

să ceară în temeiul obligației asumate prin contractul de

asociere în participațiune constatarea nulității absolute a

contractului de leasing, reclamanta trebuie să facă dovada în primul

rând că pârâtele, sunt una dintre acestea, care au încheiat contractul de

leasing sunt, respectiv este, una și aceeași persoană

juridică cu partea contractantă din contractul de asociere în

participațiune.

Cum SC C.C. SRL din contractul de

asociere în participațiune a fost dizolvată de drept în baza art. 30

din Legea nr. 359/2004 și ulterior radiată în baza art. 31 din

aceeași lege, s-a constatat incidentă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL, chemată în

judecată pentru constatarea nulității absolute a contractului de

leasing, în considerarea nerespectării contractului de asociere în

participațiune față de care este terț ca persoană

juridică.

Sub acest aspect, reclamanta,

deși justifică un interes material, nu legitimizează, însă,

un interes juridic protejat, având în vedere că este terț

față de contractul de leasing imobiliar și fără un

raport obligațional cu nici una din părțile contractante, pentru

a putea invoca prejudiciul ce îl încearcă patrimoniul său prin

menținerea și executarea clauzelor acestui contract.

Excepțiile invocate de pârâta

SC C. SRL au fost unite cu fondul deoarece numai după administrarea

probatoriului cu expertiza contabilă, probă ce se coroborează cu

expertiza extrajudiciară criminalistică depusă de pârâtă,

s-a reușit stabilirea identității între părțile contractante

și părțile chemate în judecată în cauza de față.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta, iar secția comercială a Curții de Apel

Timișoara, prin decizia nr. 253 din 8 decembrie 2008, a respins, ca

nefondată, calea de atac.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că, având în vedere

că pârâta SC C. SRL nu este parte în Contractul de asociere în

participațiune din data de 30 iulie 1998, acest act juridic nu poate

produce efecte față de această pârâtă, conform principiului

„res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest”.

În acest sens, din probele

administrate, instanța de fond a constatat în mod corect că nu s-a

legat un raport juridic obligațional între reclamantă și pârâta

1, SC C. SRL, în baza acestui contract, care să o oblige pe aceasta din

urmă de a da socoteală cu privire la clauzele, scopul și

efectele economice asupra cheltuielilor și investițiilor comune ale

contractului de leasing imobiliar, ambele fiind încheiate referitor la

exploatarea imobilului, în scopul administrării în comun a

activității desfășurată la hotelul restaurant C., iar

secundul vizând transmiterea dreptului de folosință și posesie

în drept de proprietate către utilizator.

Pe de altă parte, în ceea ce

privește contractul de leasing nr. 3981 din 23 decembrie 1998, cu toate

că în clauze apare denumirea utilizatorului SC C.C. SRL, întrucât nr. de

înmatriculare la O.R.C., J35/196/1991 corespunde cu nr. de înmatriculare al SC

C. SRL, instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta 1

este parte contractantă în această calitate și nu SC C.C. SRL,

societate dizolvată la acel moment și în prezent radiată.

În ceea ce privește faptul

că consimțământul exprimat de SC T.B. SA la încheierea

contractului de leasing ar fi fost afectat de viciul asupra erorii asupra

persoanei cu care s-a contractat, Curtea reține că în cazul viciilor

de consimțământ sancțiunea care intervine este aceea a

nulității relative a actului încheiat în aceste condiții,

nulitatea care poate fi invocată numai de părțile contractante

și numai în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 9

din Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu este cazul reclamantei.

Cu petiția înregistrată,

la data de 8 ianuarie 2008, reclamanta a declarat recurs criticile vizau

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține, în

esență, că s-au încălcat normele procesuale privind

expertiza, că nu s-au respectat dispozițiile art. 969 C. civ.,

respectiv contractul de asociere în participațiune.

Recursul este nefondat.

Contractul de asociere în

participațiune ce se pretinde a fi încheiat, la data de 30 iulie 1998,

între SC C. SRL și recurentă nu este opozabil primei

societăți având în vedere lipsa consimțământului la încheierea

convenției art. 948 pct. 2 C. civ.

În realitate contractul de asociere

în participațiune din data de 30 iunie 1998 pe care își

întemeiază reclamanta-recurentă pretențiile, s-a încheiat între aceasta

în calitate de asociat ocult și asociatul SC C.C. SRL persoană

juridică diferită care a fost dizolvată în baza sentinței nr.

1125 din 15 august 2000.

Cu privire la motivele de recurs pe

care reclamanta a înțeles să le invoce în criticarea hotărârilor

pronunțate de primele două instanțe, concluziile noastre sunt de

respingere pentru considerentele care urmează a fi expuse.

În legătură cu primul

motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

în care se susține de către recurenta SC S.B. SRL că

instanța „s-a grăbit să dea o decizie incompletă adică

minus petita”, invocându-se totodată faptul că apărătorul

ales nu s-a putut prezenta la dezbaterea cauzei întrucât „a fost angajat

într-un proces penal la același etaj al Curții de Apel.”,

considerăm că acest motiv de recurs nu este incident în

speță având în vedere că vizează situațiile în care

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Faptul că apărătorul ales al reclamantei nu s-a prezentat la

dezbaterea cauzei întrucât se afla la altă sală de judecată nu

prezintă importanță câtă vreme acesta avea posibilitatea de

a-și asigura substituirea. În plus, este de observat că la dosarul

cauzei nu a fost depusă nicio cerere de apelare a cauzei la o anumită

oră sau la sfârșitul tuturor dezbaterilor.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantei de a se efectua o contraexpertiză aceasta nu a formulat vreo

cerere de probatoriu, care să fie temeinic motivată, deși au

existat mai multe termene de judecată până la soluționarea

apelului.

În ceea ce privește invocarea

de către reclamantă a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., prin care se critică hotărârile primelor două instanțe

pe motiv că acestea nu cuprind motivele pe care se sprijină,

„instanța de fond și instanța de apel fac referiri generale”, considerăm

că nici acest motiv de recurs nu are un suport legal. Astfel, din

cuprinsul hotărârii atacate rezultă în mod clar că nu

există contradicții între considerente și dispozitiv,

hotărârea a fost temeinic motivată, instanța de control judiciar

răspunzând tuturor motivelor de critică invocate de reclamantă.

Prin motivul prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., reclamanta invocă încălcarea principiului

înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Acest

motiv de recurs nu-și găsește incidența în cauza de

față întrucât pârâta SC C. SRL nu este parte în Contractul de

asociere în participațiune încheiat la data de 30 iulie 1998. În acest

sens, în mod corect au apreciat primele două instanțe că nu s-a

legat un raport juridic obligațional între reclamantă și

subscrisa SC C. SRL, în baza contractului mai sus menționat, „care să

o oblige pe aceasta din urmă de a da socoteală cu privire la

clauzele, scopul și efectele economice asupra cheltuielilor și

investițiilor comune ale contractului de leasing imobiliar (..)”.

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerăm că

hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale,

fiind pronunțate cu corecta aplicare a legii. Hotărârea

pronunțată de instanța de apel cuprinde motivele pe care se

sprijină, este motivată în drept, instanța aplicând corect legea

în litera și spiritul ei.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC S.B. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 253/ A din 8

decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.