ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3749/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 397 din 18

februarie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, s-a admis acțiunea reclamantului T.P.,

formulată în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA, SC S.F.M.A. SRL Reșița și SC

C. SRL, toate cu sediul în Reșița; s-a dispus anularea contractului de cesiune

de leasing imobiliar din 9 octombrie 2000, încheiat la 15 octombrie 2003 între

cele trei pârâte, cu obligarea la 106.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 159 din 17

mai 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele SC C. SRL

Reșița și SC S.F.C.A. SRL Reșița, împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că pârâta SC S.F.C.A. SRL, putea invoca excepția lipsei calității procesuale

active și a lipsei de interes a reclamantului numai în fața primei instanțe,

întrucât asupra acestora operează nulitatea relativă. Că administratorul

acesteia nu putea cesiona contractul de leasing fără aprobarea adunării

generale a societății întrucât operațiunea efectuată de acesta nu este de

administrare a bunurilor, așa cum pârâta a susținut.

În ceea ce privește pârâta SC C.

SRL, este fără relevanță că și-ar fi exprimat opțiunea prevăzută în contractul

de leasing, cât timp a fost cesionat în mod nelegal către această pârâtă.

Împotriva acestei decizii pârâtele

SC C. SRL Reșița și SC S.F.M.A. SRL Reșița, au declarat recurs și au susținut

că este nelegală și netemeinică.

În recursul său întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâta SC C. SRL cu sediul în

Reșița, a susținut că în mod greșit ambele instanțe au reținut că prin cesiunea

contractului de leasing a avut loc o înstrăinare a unui bun din patrimoniul

societății, fără acordul asociaților și aprobarea adunării generale, întrucât

aceasta este o operațiune de administrare și deci nu s-au încălcat dispozițiile

art. 18 și 19.4 din actul constitutiv al societății.

Nici dispozițiile art. 70 și art. 71

din Legea nr. 31/1991, nu împiedică pe administrator să efectueze asemenea operațiuni.

S-a invocat de recurentă excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului R.P., care are doar

calitatea de asociat deținând 25 % din capitalul social, situație în care nu

poate promova acțiuni în justiție și reprezenta societatea în relațiile cu

terții, decât pe baza hotărârii adunării generale.

Că reclamantul a urmărit să apere

propriul său interes și nu pe cel al societății.

Recurenta SC S.F.M.A. SRL cu sediul

în Reșița, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a

susținut că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor legale.

A arătat recurenta că ambele

instanțe, au reținut în mod greșit că înstrăinarea bunului din patrimoniul

societății s-a făcut fără acordul asociaților și aprobarea adunării generale,

deoarece cesiunea contractului de leasing este un act de administrare a

societății, ce nu necesită această aprobare și deci nu s-au încălcat nici

dispozițiile art. 18 și 19.4 din actul constitutiv.

S-a susținut că instanța de apel a

respins în mod nejustificat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, excepție dirimantă, sancționată cu nulitatea absolută, care

poate fi invocată în orice fază a procesului.

Prin întâmpinare, intimatul

reclamant R.P. a solicitat respingerea ambelor recursuri întrucât, prin

cesiunea contractului de leasing s-a înstrăinat un bun din patrimoniul

societății fără a avea aprobarea adunării generale.

Recursurile pârâtelor sunt

nefondate.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale active în mod greșit instanța de apel a reținut că este

sancționată cu nulitatea relativă și nu poate fi invocată în această fază

procesuală.

Excepția lipsei calității procesuale

active este o excepție de fond, dirimantă și absolută și deci poate fi invocată

în orice fază a procesului.

Examinând această excepția se

constată că reclamantul R.P. a formulat acțiunea în nume propriu și nu ca

reprezentant al societății așa cum s-a susținut.

Pe de altă parte, reclamantul avea

calitatea de asociat cu o cotă de participare de 25 % la capitalul social al SC

S.F.M.A. SRL, iar prin cesiunea contractului de leasing a avut loc o diminuare

a patrimoniului societății și pe cale de consecință și a drepturilor sale

patrimoniale ce le deține în societate.

Așa fiind, reclamantul avea atât

calitate cât și interes să formuleze acțiunea dedusă judecății.

Nici criticile ce vizează fondul

litigiului nu sunt întemeiate.

Prin „actul constitutiv”

autentificat la 3 decembrie 1999 s-a înființat SC S.F.M.A. SRL cu sediul în

Reșița, ce are ca obiect principal de activitate construcții metalice și părți

componente.

Acționarii societății sunt

reclamantul R.P. și P.A., cu o cotă de participare de câte 25 % și C.G. cu o

cotă de 50 %, astfel cum s-a stabilit prin actul adițional la actul constitutiv

al societății autentificat la 1 august 2001.

Prin hotărârea din 14 septembrie

2000 a A.G.A. s-a decis încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare a activului „hala construcții metalice” situat în

Reșița, str. Bîrzevei.

Aceasta s-a materializat ulterior

prin încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare din 9 octombrie 2000 – 9 octombrie 2000, cu SC R. SA, în calitate de

locator pe o durată de 3 ani și 9 luni.

Ulterior, administratorul SC S.F.M.A.

SRL C.G. a cesionat contractul pârâtei SC C. SRL la data de 15 octombrie 2003,

cu depășirea atribuțiilor ce au fost prevăzute în actul constitutiv al

societății.

La lit. g) al art. 18 din același

act care a stabilit atribuțiile administratorului s-a prevăzut că acesta va

putea exercita orice act care este legat de buna administrare a societății în

interesul acesteia, iar la art. 19.4 că „dacă unul din asociați ia inițiativa

unei operații ce depășește limitele operațiunilor obișnuite pe care le exercita

societatea, trebuie să înștiințeze pe ceilalți asociați înainte de a încheia”.

Art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

privind societățile comerciale prevede că „administratorii pot face toate

operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate

al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv”.

Din coroborarea acestor prevederi

legale rezultă că administratorul SC S.F.M.A. SRL, a cesionat contractul de

leasing imobiliar cu încălcarea dispozițiilor Legii nr31/1990 și a actului

constitutiv întrucât nu a avut aprobarea A.G.A.

Susținerea ambelor recurente că

cesiunea contractului de leasing este un act de administrare a societății, care

nu necesită aprobarea A.G.A. va fi înlăturată, întrucât nu are temei legal.

Pe de altă parte contractul de

leasing este un contract „intuitu personae” încheiat de finanțator în

considerația persoanei utilizatorului, așa încât acesta nu poate cesiona

contractul și nu poate înstrăina în nici un fel drepturile sale către o terță

persoană, fără acordul finanțatorului.

În speță, prin contractul de cesiune

a contractului de leasing imobiliar din 15 octombrie 2003, încheiat fără

acordul acționarului principal (fostul F.P.S.) s-a dispus înlocuirea

utilizatorului inițial SC S.F.M.A. SRL cu un nou utilizator SC C. SRL ce nu

contravine dispozițiilor legale.

Pentru toate aceste considerente, în

mod corect ambele instanțe au dispus anularea acestui contract, așa încât

urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se

respingă ca nefondate recursurile pârâtelor.

Conform art. 274 C. proc. civ.,

recurentele vor fi obligate la plata sumei de 30.000.000 lei cheltuieli de

judecată către intimatul reclamant, reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâtele SC C. SRL Reșița și SC S.F.M.A. SRL Reșița, împotriva deciziei nr. 159/

A din 17 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Obligă recurentele la 30.000.000 lei

cheltuieli de judecată intimatului reclamant R.P.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2005.