ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2216/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2216/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra
cauzei civile de fată, a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin decizia civilă nr. 83/A din 28
martie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,
a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.G.I. împotriva sentinței
civile nr. 992 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
În considerentele deciziei s-a arătat că, așa cum bine a
reținut și instanța de fond, norma prevăzută la art. 6 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și
instalațiile preluate odată cu imobilul, cu condiția ca aceste bunuri să existe
fizic.
În cauza de față s-a făcut dovada certă că bunurile
solicitate de reclamant nu se regăsesc fizic în patrimoniul localităților și în
atare situație nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru acestea.
Și cererea de restituire a unor bunuri mobile preluate de
către autoritățile locale în anul 1986 a fost corect soluționată de către
tribunal, în sensul respingerii acesteia, din moment ce respectivele bunuri nu
fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 prevede numai restituirea imobilelor
preluate în mod abuziv, această noțiune fiind definită prin dispozițiile art. 2
și art. 6 din lege, iar bunurile confiscate în anul 1986 nu fac parte din cele
menționate în art. 2 și art. 6 din lege.
2.
Recursul
Reclamantul a declarat recurs prin care a invocat
nelegalitatea hotărârii date în apel întrucât instanța nu a ținut cont de
dovezile administrate și de existența unor hotărâri anterioare prin care i-a
fost recunoscut dreptul asupra bunurilor ce formează obiectul litigiului.
2.1. Analiza făcută de instanța de recurs
Recursul nu este întemeiat, pentru următoarele
considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost
precizată, îl constituie contestația împotriva deciziei emise de Primarul
comunei Stoilești asupra notificării prin care s-a solicitat restituirea
bunurilor confiscate de la autorii reclamantului în anii 1958 și 1986.
Instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă
a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care recunosc dreptul la
măsuri reparatorii și pentru utilajele și instalațiile preluate de stat sau de
alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au
fost înlocuite, casate sau distruse.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau
casarea unei hotărâri se poate cere atunci când este lipsită de temei legal ori
a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea instanței de apel nu este lipsită de temei legal,
astfel încât soluția este una juridică, din motivarea hotărârii rezultând cât
se poate de clar faptul că judecătorii au aplicat corect prevederile art. 6 din
Legea nr. 10/2001. Elementele de fapt ale speței - împrejurarea că se solicită
măsuri reparatorii pentru bunuri mobile care nu mai există la data litigiului -
au fost corect stabilite de instanța superioară de fond.
În egală măsură, hotărârea nu a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii materiale incidente, art. 6 enunțat fiind interpretat
în limitele impuse de legiuitor.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312
alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința
rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.G.I.
împotriva deciziei nr. 83/A din 28 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția
civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru
cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.