ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 87/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 87/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanții P.M.O.B.A.M., P.A.M., G.C.A. și G.A.C. au

solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului București și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligate pârâtele să emită în favoarea reclamanților oferta de

despăgubiri bănești și să plătească despăgubirile bănești, reprezentând

contravaloarea imobilului situat în București, compus din teren în suprafață de

343 mp și două corpuri de clădire.

În motivare,

reclamanții au susținut că imobilele au aparținut autorului lor, G.D. și au

fost preluate abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950.

Aceștia au

formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, nesoluționată încă de pârâta

Primăria Municipiului București, deși prin sentința civilă nr. 726/2006,

definitivă și irevocabilă, primăria a fost obligată în acest sens.

Reclamanții au

apreciat că în condițiile în care imobilele au fost înstrăinate de către stat

în baza Legii nr. 112/1995, sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești

conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată.

In drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 6 și art. 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României.

Prin întâmpinarea

depusă, pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe capătul unu de cerere din

acțiune și excepția prematurității formulării acțiunii pe capătul doi de cerere

din acțiune.

Prin sentința civilă

nr. 400 din 26 februarie 2008, Tribunalul București, s

ecția a

V-a

civilă, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor,

pe capătul unu de cerere având ca obiect obligarea la emiterea ofertei de

despăgubiri bănești, a respins capătul unu de cerere din acțiune față de

această pârâtă pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a admis excepția

prematurității capătului doi de cerere din acțiune având ca obiect obligarea la

plata despăgubirilor bănești, a respins capătul doi de cerere formulat

împotriva ambelor pârâte, ca prematur formulat, a admis excepția lipsei de

interes în promovarea capătului unu de cerere în contradictoriu cu pârâta Primăria

Municipiului București și respins acest capăt de cerere față de Primăria

Municipiului București, ca lipsit de interes.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu are atribuții în soluționarea notificărilor nici

prin restituire în natură și nici prin emiterea unei oferte de măsuri

reparatorii prin echivalent, ci conform art. 13 alin. (1) din Titlul

II

al

Legii nr. 247/2005, aceasta are atribuția de a emite decizii referitoare la

acordarea de titluri de despăgubire, după emiterea dispoziției de către

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

In condițiile

în care procedura administrativă nu a fost finalizată prin emiterea unei dispoziții

de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, instanța de fond a

considerat ca fiind prematur capătul de cerere având ca obiect obligarea

pârâtelor la plata despăgubirilor bănești.

Pe de altă

parte, ținând cont de faptul că prin sentința civilă nr. 726/2006 Tribunalului

București, secția a III-a civilă, pârâta Primăria Municipiul București a fost

obligată să emită dispoziție motivată, ca răspuns notificarea reclamanților,

cererea reclamanților privind obligarea aceleia instituții la emiterea unei

dispoziții motivate prin care să propună despăgubiri bănești, a fost apreciată

ca fiind lipsită de interes.

Împotriva

sentinței instanței de fond au formulat apel reclamanții criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

În mod greșit

instanța de fond admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile în care

aceasta are competența stabilirii cuantumului final al despăgubirilor ce se

cuvin persoanei interesate, în cazul în care entitatea notificată nu și-a

respectat obligația de a soluționa notificarea ce i-a fost adresată;

În mod eronat

prima instanță a admis excepția prematurității capătului de cerere având ca

obiect obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești, în condițiile în

care instanța supremă a stabilit competența instanțelor de judecată de a judeca

pe fond cererile de restituire formulate de persoana interesată a cărei

notificare nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege;

Admiterea excepției

lipsei de interes a fost criticată de apelanți susținându-se că deși a fost

obligată prin hotărâre irevocabilă la soluționarea notificării formulate de

către ei în baza Legii nr. 10/2001, Primări Municipiului București nu a dat

curs dispozițiilor instanței și nu a emis decizia sau dispoziția motivată

prevăzută de lege, fiind necesară o nouă acțiune.

Prin decizia nr. 34 A

din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul reclamanților, a fost

desființată sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare

aceleiași instanțe de fond.

Pentru a se pronunța

în acest sens instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Scopul acțiunii

introductive de instanță constă în acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în București, imobil care, conform susținerilor reclamanților,

a aparținut autorului lor G.D. și a fost preluat de stat prin naționalizare, în

baza Decretului nr. 92/1950.

Din

înscrisurile depuse la fond a rezultat că reclamanții au notificat

Primăria Municipiului București, în termenul

prevăzut de Legea nr.

10/2001, notificare

nesoluționată până la data formulării acțiunii și chiar

până în prezent.

Prin

decizia nr. XX pronunțată la data de 19 martie 2007 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în

recurs în interesul legii, s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este

competentă să soluționeze pe fond nu numai

contestație formulată

împotriva

deciziei/dispoziției motivate de respingere a cererilor prin care s-a solicitat

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea

persoanei îndreptățite în cazul refuzului

nejustificat al entității deținătoare

de a răspunde notificarea părții

interesate.

Această

decizie era obligatorie pentru instanța fondului, conform dispozițiilor art. 329

alin. ultim C. proc. civ., și impunea analizarea

pe fond a cererii formulată de

către reclamanți, soluția de respingere a

acțiunii ca fiind prematur

formulată, fiind în mod evident nelegală.

Faptul că între

apelanții-reclamanți și intimata Primăria

Municipiului

București a mai existat un proces, finalizat prin admiterea

acțiunii

acestora și obligarea primăriei la soluționarea notificării reclamanților, nu

poate duce la concluzia lipsei de interes a prezentei

acțiuni formulată de aceștia, în vederea acordării efective de

despăgubiri,

în condițiile în care, din probele administrate a rezultat

că și după pronunțarea acestei hotărâri, notificarea reclamanților a rămas

nesolutionată.

S-a

considerat a fi nelegală soluția instanței de fond prin care s-a

reținut lipsa calității procesuale pasive a

intimatei - pârâte Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor întrucât

conform Legii nr.

10/2001, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 247/2005, notificările formulate potrivit

acestei legi, care nu au fost soluționate până la data

modificării legii

se predau pe bază de proces-verbal Secretariatului

Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de

entitățile

învestite cu soluționarea

notificării, conținând propunerile motivate de

acordare a despăgubirilor. Cuantumul despăgubirilor ce se acordă, se

stabilește în final de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor pe

baza raportului de evaluare întocmit în condițiile

legii.

În

raport de aceste dispoziții legale și de obiectul acțiunii formulate

de către apelanții -

reclamanți, prin care se dorește de fapt soluționarea pe

fond a notificării și acordarea de despăgubiri pentru

imobilul preluat

abuziv de către stat,

ambele intimate - pârâte au calitate procesuală pasivă

în cauză, atribuțiunile fiecăreia dintre acestea

fiind clar reglementate prin

lege.

Față de împrejurarea

că prima instanță a rezolvat procesul rară a

intra

în cercetarea fondului, instanța de apel a dispus admiterea apelului,

desființarea

sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași

instanță.

In termen

legal, împotriva acestei decizii, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a declarat și motivat recurs întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., critica vizând

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate

sub aspectul soluției

pronunțate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a

acestei

pârâte.

În expunerea motivelor de

recurs, recurenta susține că instanța de

apel

a reținut, în mod greșit, că, în raport de dispozițiile legale în vigoare și de

obiectul acțiunii formulate de apelanții-reclamanți, prin care se dorește,

de

fapt, soluționarea pe fond a notificării și acordarea de despăgubiri pentru

imobilul preluat abuziv de către stat intimata - pârâtă Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are

calitate procesuală pasivă în

cauză.

In continuare,

recurenta a arătat că prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum

și

unele măsuri adiacente, au fost

reglementate atât sursele de finanțare,

cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

care nu pot fi restituite în natură,

rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001

cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru

Stabilirea

Despăgubirilor, cu

atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile

de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în

cadrul și după urmarea

procedurilor

administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute în

Cap.

V

Titlul

VII al actului normativ menționat.

Procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii

cererii

de restituire în natură și

sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire

în echivalent a

dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și

soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de

măsuri reparatori în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție

de

propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale,

emisă ulterior intrării în vigoare

a actului normativ amintit.

Astfel,

această procedură presupune soluționarea unei notificări

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către

entitatea învestită cu soluționarea notificării/ unitatea deținătoare, iar

ulterior finalizării procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării

lor, vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale.

În cursul procedurii

administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, unitate deținătoare/entitatea

învestită cu soluționarea notificării este cea care are obligația de a emite

decizie/dispoziție, ca act final al procedurii administrative prevăzute de

acest act normativ și prin care stabilește drepturile la restituire ce se cuvin

persoanelor îndreptățite.

Sunt transmise

Secretariatului Comisiei Centrale notificările formulate în temeiul Legii nr.

10/2001, însoțite de deciziile/dispozițiile privind soluționarea acestora,

acestea din urmă fiind emise de entitățile notificate.

Recursul formulat

este fondat.

Analizând materialul

probator al cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de recurs, și

examinând decizia atacată pe baza acestora, Înalta Curte, constată că se impune

modificarea în parte a acesteia, respingerea apelului declarat de reclamanți

împotriva sentinței 400 din 26 februarie 2008 a Tribunalului București, secția

a

V

a civilă, față de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor București, pentru cele ce succed.

Prin acțiunea

introductivă de instanță,

reclamanții

au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului București și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligate pârâtele să emită în favoarea reclamanților oferta de

despăgubiri bănești și să plătească despăgubirile bănești, reprezentând

contravaloarea imobilului situat în București, compus din teren în suprafață de

343 mp și două corpuri de clădire.

In motivarea

pretențiilor deduse judecății reclamanții au arătat că au formulat notificare

în baza Legii nr. 10/2001, nesoluționată încă de pârâta Primăria Municipiului

București, deși prin sentința civilă nr. 726/2006, definitivă și irevocabilă,

aceasta a fost obligată în acest sens.

Prin Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, în cuprinsul Capitolului

V

Titlul VII - Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - a fost reglementată

procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care

nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

În cursul procedurii

administrative de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001 entitățile

notificate se pronunță asupra tuturor pretențiilor de restituire decurgând din

acest act normativ reparatoriu, prin emiterea de dispoziții/decizii motivate.

Ulterior finalizării

procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, printr-o dispoziție

privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, se declanșează procedura administrativă reglementată de

acest act normativ, în cadrul căreia se stabilește cuantumului final al

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedura

finalizându-se prin emitere de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând

titlul de despăgubire.

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuția de a emite decizii referitoare

la acordarea de titluri de despăgubire, după emiterea dispoziției de către

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Or, în cauza dedusă

judecății, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, republicată

nu a fost finalizată, întrucât notificarea reclamanților nu a fost soluționată

printr-o dispoziție motivată de către Primăria Municipiului București, în

calitate de entitate notificată și astfel nu se poate declanșa și urma

procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută în Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia își exercită atribuțiile Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În consecință, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost înființată în temeiul unui act

normativ special - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - și a fost investită

exclusiv cu atribuții în cadrul acestei proceduri speciale, nefiindu-i

conferite nici un fel de atribuții în procedura administrativă de soluționare a

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte,

constată că instanța de fond, în mod corect, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe

capătul 1 de cerere având ca obiect obligarea la emiterea ofertei de

despăgubiri bănești, întrucât aceasta nu are atribuții în soluționarea

notificărilor, nici prin restituire în natură, nici prin emitere unei oferte de

măsuri reparatorii prin echivalent, ci conform art. 13, alin. (1) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală are atribuția de a emite decizii

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, după emiterea dispoziției

de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Pentru aceste

considerente, reținându-se că recurenta nu are calitate procesuală pasiva,

critica acesteia fiind întemeiată, pentru aplicarea greșită a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, urmează ca în raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul

pârâtei să fie admis, decizia recurată se va

modifică, în parte, în sensul că

va

fi respins apelul declarat de reclamanții P.M.O.,

B.A.M., P.A.M., G.C.A.

și G.A.C. împotriva sentinței nr. 400

din

26 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, fată

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor București. Vor

fi menținute restul dispozițiilor deciziei

recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea

Despăgubirilor împotriva deciziei nr. 34 A din 19 ianuarie 2009

a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, pe care o modifică, în parte, în

sensul că: respinge apelul

declarat de reclamanții P.M.O., B.A.M., P.A.M.,

G.C.A. și G.A.C. împotriva sentinței nr. 400 din 26

februarie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, față de

pârâta

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor București.

Menține restul dispozițiilor

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2010.