ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 168/P din 14
octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost respinsă ca inadmisibilă
cererea de revizuire formulată de revizuentul L.M. împotriva sentinței penale
nr. 97/P din 12 iunie 2002 a Tribunalului Neamț.
Prin decizia penală nr. 132 din 17 noiembrie 2009
a Curții de
Apel Bacău, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul
condamnatului revizuient împotriva sentinței mai
sus menționate.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că motivele
invocate de
către revizuent referitor la nevionovăția sa, au fost cunoscute și analizate de
instanță la soluționarea cauzei pe fond, apel și recurs, în cauză neexistând
vreun caz de revizuire prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii condamnatul
revizuient a declarat
recurs, în termen
legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
sub aspectul
greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și
apel.
Examinând recursul
declarat de condamnatul revizuient, Înalta
Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru
considerentele ce
vor urma.
Astfel, cazurile
de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de
dispozițiile
art. 394 C. proc. pen., acestea vizând
descoperirea
unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un
expert sau un interpret; declararea ca fiind fals
a unui înscris care a
servit ca temei
al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al
completului de judecată, procurorul și persoana
care a efectuat acte
de cercetare
penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a
cărei revizuire
se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot
concilia.
În cauză, solicitările condamnatului de a se
proceda la reaprecierea materialului probator administrat în cauză cât și a
modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta, la efectuarea unei
constatări la fața locului, respectiv la gospodăria doamnei
C.L., întrucât susține că a fost acuzat pe
nedrept în
baza declarațiilor acesteia, precum și a se aprecia cu
privire la
mărturia mincinoasă a acesteia,
efectuarea de percheziții la domiciliul
procurorului P.N., nu pot fi
examinate în calea
extraordinară de atac a
revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele
invocate ce țin de fondul
cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea
cauzei, conform
art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. iar, pe de
altă parte,
constatarea mărturiei mincinoase a unor martori se face
prin hotărâre judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 395 alin. (1)
din
același cod.
Excepția prevăzută
de art. 395 alin. (2) C. proc. pen., în
sensul că situațiile care constituie cazuri de revizuire se constată în
procedura de revizuire, se
referă doar la ipoteza în care instanțele judecătorești sau procurorul nu pot
sau nu au putut examina fondul
cauzei, ceea ce nu este
cazul în speță, condamnatul neînvederând
că
s-a adresat pachetului cu plângere penală pentru săvârșirea de
către
martori a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Pentru aceste
considerente, cum aspectele invocate nu se
încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de
art. 394 C. proc. pen.
,
văzând și prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge ca nefondat recursul
revizuientului condamnat, pe
care îl va obliga la cheltuieli judiciare
către
stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
revizuentul condamnat L.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 17
noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurentul
revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei
cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 17 februarie 2010.