ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2010

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 168/P din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul L.M. împotriva sentinței penale nr. 97/P din 12 iunie 2002 a Tribunalului Neamț. Prin decizia penală nr. 132 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul condamnatului revizuient împotriva sentinței mai sus menționate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de către revizuent referitor la nevionovăția sa, au fost cunoscute și analizate de instanță la soluționarea cauzei pe fond, apel și recurs, în cauză neexistând vreun caz de revizuire prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitările condamnatului de a se proceda la reaprecierea materialului probator administrat în cauză cât și a modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta, la efectuarea unei constatări la fața locului, respectiv la gospodăria doamnei C.L., întrucât susține că a fost acuzat pe nedrept în baza declarațiilor acesteia, precum și a se aprecia cu privire la mărturia mincinoasă a acesteia, efectuarea de percheziții la domiciliul procurorului P.N., nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. iar, pe de altă parte, constatarea mărturiei mincinoase a unor martori se face prin hotărâre judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 395 alin. (1) din același cod. Excepția prevăzută de art. 395 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că situațiile care constituie cazuri de revizuire se constată în procedura de revizuire, se referă doar la ipoteza în care instanțele judecătorești sau procurorul nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, ceea ce nu este cazul în speță, condamnatul neînvederând că s-a adresat pachetului cu plângere penală pentru săvârșirea de către martori a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. , văzând și prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat L.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.