ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1656/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I Prin Sentința penală nr. 316 din 24

noiembrie 2009 a Tribunalului Arad s-a respins cererea formulată de condamnatul

B.E. pentru revizuirea Sentinței penale nr. 194 din 27 septembrie 2001

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2604/2001.

A obligat condamnatul

la plata către stat a sumei de 230 RON cheltuieli judiciare.

A dispus virarea din

fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 200 RON

onorar avocat din oficiu.

S-a reținut că prin

cererea înregistrată la această instanță la data de 13 octombrie 2009

condamnatul B.E. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 194 din 27

septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2604/2001, cu

motivarea că este nevinovat. Solicită audierea martorilor O.C. și R.A.

Prin referatul

procurorului privind cercetarea cererii de revizuire sunt puse concluzii de

respingere a cererii cu motivarea că: revizuentul nu a înfățișat nicio fapta

sau împrejurare nouă în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

solicitând doar o reevaluare a probelor deja administrate și respectiv

prelungirea probațiunii.

Din actele și

lucrările dosarului (Dosar atașat nr. 2604/2001), instanța reține următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 194 din 27 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr.

2604/2001 inculpatul B.E. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă 26 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 176 lit. d) C. pen.

și art. 211 alin. (2) lit. a), d), e), C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Soluția a fost

menținută în apel prin Decizia penală nr. 229/A din 12 iunie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 717/P/2002, cât și în recurs prin Decizia

penală nr. 2010 din 15 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosar nr. 2963/2003, fiind respins apelul și respectiv recursul

declarat de inculpat în cauză.

Conform dispozițiilor

art. 394 lit. a) C. proc. pen., este necesar ca faptele sau împrejurările

invocate în susținerea cererii de revizuire să fie noi, ceea ce înseamnă că pe

calea revizuirii nu este admisă readministrarea probelor sau prelungirea ori

reinterpretarea probatoriului administrat.

Pentru acestea, având

în vedere că aspectele invocate de condamnat nu se regăsesc în dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., va respinge cererea formulată de condamnatul B.E., deținut în

Penitenciarul Arad, pentru revizuirea Sentinței penale nr. 194 din 27

septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2604/2001.

II Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul B.E. în termenul prevăzut de lege,

apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28 decembrie

2009, sub nr. 5393/108/2009. Apelul nu a fost motivat în scris.

Din analiza sentinței

apelate, prin prisma motivelor de apel invocate analizate din oficiu, în

limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul

declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 394 C.

proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, motivele de

revizuire întemeiate de către condamnat pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. au fost analizate de către instanța de fond, constatându-se în

mod corect faptul că acestea nu se încadrează în dispozițiile legale sus

menționate, deoarece pe calea revizuirii nu este admisibilă readministrarea,

prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat.

Potrivit Deciziei nr.

36 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

într-un recurs în interesul legii, obligatoriu pentru instanțe, potrivit art.

414

2

alin. (3) C. proc. pen., cererile repetate de revizuire și

respectiv contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de

persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea

acestora.

În cauză, condamnatul

a mai formulat o cerere de revizuire tot pentru audierea unui martor, cerere

care a făcut obiectul Dosarului nr. 2604/108/2001, fiind astfel aplicabile

prevederile deciziei sus menționate.

Astfel, hotărârea

atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.E. împotriva

Sentinței penale nr. 316 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad pronunțată

în dosarul nr. 5393/108/2009 pe care o menține.

Așa fiind prin

Decizia nr. 20/A din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge, ca nefondat

apelul declarat de condamnatul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 316 din 24

noiembrie 2009 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 5393/108/2009 pe

care o menține.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe condamnat la plata sumei de 300 RON

cheltuieli judiciare către stat în apel, iar suma de 200 RON, reprezentând

onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești în contul Baroului Timiș.

III Împotriva acestei decizii penale a declarat

recurs revizuentul condamnat B.E. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea

acesteia și pe fond admiterea cererii de revizuire pronunțată în baza cazului

de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului decizia recurată, Înalta Curte, are în vedere cu titlu de

premisă că în conformitate de disp. art. art. 394 C. proc. pen. revizuirea

poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, motivele de

revizuire întemeiate de către condamnat pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a C. proc. pen. au fost analizate de către instanța de fond și cea de apel,

constatându-se în mod corect faptul că acestea nu se încadrează în dispozițiile

legale sus menționate, deoarece pe calea revizuirii nu este admisibilă

readministrarea, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat.

În consecință,

recursul declarat de revizuentul condamnat B.E. se privește ca nefondat și

urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

revizuentul condamnat B.E. împotriva Deciziei penale nr. 20/A din 08 februarie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 28 aprilie 2010.