ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2647/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1032/ PI din 4 noiembrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.L. SRL TIMIȘOARA în contradictoriu cu pârâții P.M. TIMIȘOARA și C.L.M. TIMIȘOARA. De asemenea, a fost respinsă și cererea reconvențională. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat o acțiune în constatare negativă, de consacrare judecătorească a faptului că nu are nici o datorie față de pârâți, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă în condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ.

Cu privire la cererea reconvențională s-a avut în vedere faptul că s-a cerut calculul diferenței de chirie, majorări și penalități de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003, fără a se lua în considerare că în cauză contractul de închiriere nr. 995/2000 a fost încheiat între reclamanții reconvenționali și SC C.P. SA. Pârâta reconvențională SC C.L. SRL a încheiat contractul de închiriere al aceluiași spațiu sub nr. 1293 numai la data de 15 octombrie 2001, iar aceasta din urmă nu a preluat activul și pasivul celei dintâi, ci s-a constituit prin aport de capital social. Deținerea părții sociale de un asociat în cadrul societății comerciale nu atrage răspunderea patrimonială a societății pentru debitele personale ale asociatului.

Însăși reclamanții reconvenționali învederează că pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în Timișoara Piața Victoriei închiriat la SC C.P. SA a rezultat o diferență de chirie în cuantum de 14.140 lei aferentă contractului de închiriere nr. 995/2000 iar pentru SC C.L. SRL a rezultat o diferență de chirie de 23.278 lei aferentă contractului de închiriere nr. 1293/2001. Adresa de înștiințare referitoare la debitele de SC C.L. SRL s-a făcut numai la data de 4 octombrie 2006, mult peste termenul general de prescripție de 3 ani. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 27/ A/COM din 12 februarie 2009, a respins apelul pârâtelor reclamante reconvenționale P. TIMIȘOARA, M. TIMIȘOARA și C.L.M.

TIMIȘOARA împotriva sentinței nr. 1032/ PI din 4 noiembrie 2008 dată de Tribunalul Timiș, secția comercială, fiind preluate, în esență, toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei civile nr. 27/ A/COM din 12 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, au promovat recurs pârâții M. TIMIȘOARA prin P., P.M. TIMIȘOARA și C.L.M. TIMIȘOARA, care au criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința admiterii în întregime a cererii reconvenționale. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că sumele obținute din închirierea sau cesionarea spațiilor aflate în administrarea C.L.M.

Timișoara reprezintă venituri ale bugetului local, sunt asimilate creanțelor bugetare și ca atare termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de legea specială, respectiv Legea nr. 571/2003 și este un termen special de 5 ani. Având în vedere că SC C.L. SRL nu a achitat diferența de chirie până la data de 31 decembrie 2004 conform H.C.L.M.T. nr. 18/2004 au rezultat penalități de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 în sumă de 2.245 lei și majorări de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 octombrie 2007 de 252.191 lei, calculate conform contractului de închiriere. Intimata reclamantă SC C.L. SRL TIMIȘOARA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de toate criticle aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâților, pentru următoarele considerente. Atât instanța de fond cât și cea de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit cu rigurozitate o corectă situație de fapt și de drept, soluționând litigiul de natură comercială prin respingerea cererii reconvenționale, constatând că dreptul la acțiune pentru plata diferențelor de chirie aferente perioadei 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003 este prescris extinctiv. Este de necontestat că între SC C.L. SRL TIMIȘOARA în calitatea de locatar și P.M.

TIMIȘOARA în calitatea de locator a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr. 1293 din 15 octombrie 2001 având ca obiect închirierea și exploatarea spațiului construit în suprafață de 161,82 m.p. situat în Piața Victoriei din Timișoara. Prin libera manifestare de voință, părțile au stabilit întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, respectiv termenul, prețul și modalitatea de plată a chiriei, răspunderea contractuală și clauzele speciale. Apare cât se poate de evident că raporturilor juridice locative, descrise anterior le este aplicabil dreptul comun, izvorul obligațional nefiind de origine fiscală. A fost dată eficiență juridică art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care statornicește că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

În această materie, termenul de prescripție extinctivă desemnează intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune ori dreptul de a cere executarea silită, sub sancțiunea pierderii acestor drepturi de către titularii lor. Potrivit art. 2 alin. (1) din actul normativ expus anterior termenul general de prescripție pentru dreptul la acțiune este de 3 ani. Din verificarea documentației rezultă că cererea reconvențională a fost depusă în dosarul nr. 2116.1/30/2007 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 28 august 2008, context în care, așa cum amplu documentat s-a motivat de instanța de apel, dreptul la acțiune pentru plata diferențelor de chirie corespunzător perioadei 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003 este prescris extinctiv.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 27/ A/COM din 12 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții M. TIMIȘOARA, P.M. TIMIȘOARA și C.L.M. TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 27/ A-COM din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.