ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2.088 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.N.S.C.,

respingându-se acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală. A fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SRL, împotriva pârâtei A.N.S.V.S.A., acțiune având ca obiect

obligarea pârâtei la plata sumei de 1.968.563 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că reclamanta a participat, în cursul anului 2007, la o licitație

organizată de pârâtă pentru achiziția publică de momeli vaccinale pentru

vaccinarea populației de mistreți.

Prin decizia autorității contractante au fost

respinse ca inacceptabile ofertele participanților la procedură, iar prin decizia

din 19 decembrie 2007 C.N.S.C. a anulat raportul procedurii și a obligat

pârâta, în calitate de autoritate contractantă, la continuarea procedurii prin

evaluarea ofertelor în conformitate cu criteriul stabilit prin documentația de

atribuire.

S-a mai reținut că deși decizia C.N.S.C. a rămas

irevocabilă prin decizia civilă nr. 661/2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta nu a înțeles să reia

procedura, invocând faptul că litigiul a fost soluționat prea târziu în raport

cu termenul prevăzut pentru administrarea momelilor.

A apreciat instanța fondului că prejudiciul invocat

de reclamantă, reprezentând profitul nerealizat, nu este însă cert, deoarece nu

există o decizie a autorității contractante de finalizare a procedurii în

favoarea unui alt participant în detrimentul reclamantei, toate aserțiunile

fiind fundamentate pe posibilitatea câștigării licitației.

S-a mai constatat că reclamanta nu a administrat nici

o probă din care să reiasă despăgubirile solicitate, iar aceasta nu se poate

prevala de prevederile art. 287 din O.G. nr. 34/2006, în speță nefiind

întrunite condițiile prevăzute de acest text.

În ce privește excepția invocată de C.N.S.C. s-a

reținut că între acest pârât și reclamantă nu există nici un raport juridic

legat de procedura de achiziție, răspunderea delictuală neputând fi angajată în

condițiile O.G. nr. 34/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC A. SRL

București, criticând soluția pronunțată prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de judecată nu și-a

motivat în drept hotărârea pe care a pronunțat-o, limitându-se la a face

referire la faptul că, sub aspect probator, societatea nu se poate prevala de

dispozițiile art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât procedura nu a fost

finalizată.

Reiterând aspectele relative la modalitatea de

derulare a procedurii de licitație, recurenta a concluzionat în sensul că

societatea nu a fost declarată câștigătoare, consecința fiind aceea că a fost

privată de un profit de 1.968.563 lei.

Sesizată astfel cu soluționarea unui recurs împotriva

unei hotărâri pronunțată la o instanță de contencios administrativ, Înalta

Curte, examinând actele dosarului, în raport cu prevederea art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3

din același act normativ, urmare a încălcării normelor imperative ce

reglementează competența materială a instanțelor, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Acțiunea formulată de reclamant are ca temei juridic

O.U.G. nr. 34/1994, în speță solicitându-se obligarea pârâtei, în calitate de

autoritate contractantă, la plata de despăgubiri.

În conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) din

actul normativ susmenționat, procesele și cererile privind actele autorităților

contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate

în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea,

nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea contractelor de

achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de

contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se

află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind

procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de

transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către

Curtea de Apel București.

Așadar, în raport cu prevederea enunțată, competența

de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului, indiferent de

împrejurarea că pârâta este un organ de autoritate centrală, în speță nefiind

incidente normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios

administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În consecință, Înalta Curte, apreciind că este

întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL București,

împotriva sentinței civile nr. 2.088 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.