ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5429/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5429/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurenta C.G., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 22575/1154/DRUO/2008, numirea în funcția de judecător la Judecătoria Piatra Neamț. Potrivit procedurii reglementate de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată și ale art. 23 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, recurenta a susținut proba de interviu, iar prin hotărârea nr. 151/2009 secția pentru judecători a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru numirea acesteia în funcția de judecător. Prin Hotărârea nr. 405/2009, Plenul C.S.M. a respins cererea doamnei C.G.
de numire ca judecător la Judecătoria Piatra Neamț. S-a apreciat că prin numirea acesteia ca judecător, se accentuează deficitul de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, ceea ce ar fi de natură să afecteze activitatea parchetului, cu atât mai mult în condițiile extinderii competenței materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț. Recurenta a criticat această hotărâre, precizând că astfel i se îngrădește dreptul de a-și alege liber locul de muncă, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., că prin transferul său nu se afectează activitatea Parchetului.
Înalta Curte examinând Hotărârea nr. 405/2009 a Plenului C.S.M., actele cauzei și legislația aplicabilă reține următoarele: Procedura de numire a procurorilor în funcția de judecător este reglementată de art. 61 și urm. din Legea nr. 303/2004, precum și de Hotărârea nr. 192/2006 a Plenului C.S.M., pentru aprobarea Regulamentului de transfer și detașare a judecătorilor și procurorilor. Legislația aplicabilă: Legea nr. 303/2004 art . 61 alin. (1): (1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea C.S.M., cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. a rt . 61 alin. (2) pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a C.S.M.
în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a C.S.M. în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror. Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, art. 22 alin. (1) Cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la C.S.M.
(2) Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv de procuror, și întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul ori procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de transfer.
(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau parchetul la care se solicită transferul și durata vacanțelor posturilor la instanța ori parchetul în cauză. În speța de față procedura legală reglementată potrivit textelor expuse mai sus a fost respectată de către C.S.M. Astfel s-a întocmit de către Direcția resurse umane și organizare referatul cuprinzând datele relevante ale carierei recurentei, situația posturilor ocupate și vacante la parchetul unde funcționează procurorul și la instanța la care se solicită transferul.
Împrejurarea că cererea de transfer a fost respinsă, cu motivarea expusă mai sus nu constituie o îngrădire a dreptului de a-și alege liber locul de muncă și nici a prevederilor art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Libertatea de alegere a locului de muncă face parte din categoria drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, reglementată și prin art. 41 din Constituția României. Însă acest drept garantat de Constituția României nu poate fi interpretat ca fiind restrâns, dacă o autoritate refuză numirea într-o anumită funcție. Autoritățile statului, cum este și cazul C.S.M. pot refuza numirea sau promovarea într-o funcție, întrucât dreptul la alegerea liberă a profesiei se subordonează interesului general.
În raport de aceste elemente soluția adoptată este justificată sub aspectul cerințelor legale aplicabile în materia transferului procurorilor și judecătorilor, instanța nu are competența de a se substitui dreptului de apreciere și asupra oportunității măsurii de transfer. Astfel, C.S.M. este responsabil potrivit prevederilor Legii nr. 317/2004 de bune organizare și funcționare a parchetelor și instanțelor, așa încât această autoritate poate refuza transferul unui judecător sau procuror, în condițiile în care actul de refuz respectă cerințele legii și este motivat în acest sens. Hotărârea nr. 405/2009 este motivată de către C.S.M. pentru considerentele ce decurg din necesitatea asigurării parchetului unde funcționa recurenta cu un număr suficient de procurori, în vederea aducerii la îndeplinire a atribuțiilor și competențelor acestuia, atât la data formulării cererii cât și în perspectivă.
Având în vedere motivele de mai sus, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.G. nu este fondat, că Hotărârea nr. 405/2009 a C.S.M. este adoptată cu respectarea cerințelor normative în domeniu, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Hotărârii nr. 405 din 12 martie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.