ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5429/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Recurenta C.G., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 22575/1154/DRUO/2008,

numirea în funcția de judecător la Judecătoria Piatra Neamț.

Potrivit procedurii

reglementate de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată și ale art.

23 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și

procurorilor, recurenta a susținut proba de interviu, iar prin hotărârea nr.

151/2009 secția pentru judecători a constatat că sunt îndeplinite condițiile

pentru numirea acesteia în funcția de judecător.

Prin Hotărârea nr. 405/2009,

Plenul C.S.M. a respins cererea doamnei C.G. de numire ca judecător la Judecătoria Piatra Neamț.

S-a apreciat că prin numirea

acesteia ca judecător, se accentuează deficitul de personal din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, ceea ce ar fi de natură să afecteze

activitatea parchetului, cu atât mai mult în condițiile extinderii competenței

materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.

Recurenta a criticat această

hotărâre, precizând că astfel i se îngrădește dreptul de a-și alege liber locul

de muncă, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., că

prin transferul său nu se afectează activitatea Parchetului.

Înalta Curte examinând Hotărârea

nr. 405/2009 a Plenului C.S.M., actele cauzei și legislația aplicabilă reține

următoarele:

Procedura de numire a

procurorilor în funcția de judecător este reglementată de art. 61 și urm. din

Legea nr. 303/2004, precum și de Hotărârea nr. 192/2006 a Plenului C.S.M.,

pentru aprobarea Regulamentului de transfer și detașare a judecătorilor și

procurorilor.

Legislația aplicabilă: Legea

nr. 303/2004 art

.

61 alin. (1):

(1)

La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți

în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al

Președintelui României, la propunerea C.S.M., cu respectarea condițiilor

prevăzute în prezenta lege.

a

rt

.

61 alin. (2)

pentru numirea în

funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața

secției pentru judecători a C.S.M. în cazul procurorilor care solicită numirea

ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a C.S.M. în cazul

judecătorilor care solicită numirea ca procuror.

Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006,

art.

22

alin. (1) Cererea de numire a judecătorilor în

funcția de procuror și a procurorilor în

funcția de judecător se

formulează în scris și se depune la C.S.M.

(2)

Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al

președintelui instanței

sau al conducătorului parchetului la care

funcționează judecătorul ori procurorul care solicită

numirea în funcția de judecător, respectiv de procuror, și întocmește,

în termen de cel mult 15

zile de la primirea cererii, un referat în care

prezintă datele relevante privind cariera

judecătorului

sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța

sau la

parchetul la care funcționează

judecătorul ori procurorul în cauză și la instanța sau parchetul

la care

se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe

judecător ori procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de

transfer.

(3) Referatul întocmit

potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în

curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de

procuror, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau

parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului

articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând

dificultățile de ocupare a posturilor vacante la

instanța sau parchetul la care se solicită transferul și durata

vacanțelor posturilor la instanța ori

parchetul în cauză.

În speța de față procedura

legală reglementată potrivit textelor expuse mai sus a fost respectată de către

C.S.M.

Astfel s-a întocmit de către

Direcția resurse umane și organizare referatul cuprinzând datele relevante ale

carierei recurentei, situația posturilor ocupate și vacante la parchetul unde

funcționează procurorul și la instanța la care se solicită transferul.

Împrejurarea că cererea de

transfer a fost respinsă, cu motivarea expusă mai sus nu constituie o îngrădire

a dreptului de a-și alege liber locul de muncă și nici a prevederilor art. 6 alin.

(1) din C.E.D.O.

Libertatea de alegere a

locului de muncă face parte din categoria drepturilor și libertăților

fundamentale ale cetățenilor, reglementată și prin art. 41 din Constituția

României.

Însă acest drept garantat de

Constituția României nu poate fi interpretat ca fiind restrâns, dacă o

autoritate refuză numirea într-o anumită funcție.

Autoritățile statului, cum

este și cazul C.S.M. pot refuza numirea sau promovarea într-o funcție, întrucât

dreptul la alegerea liberă a profesiei se subordonează interesului general.

În raport de aceste elemente

soluția adoptată este justificată sub aspectul cerințelor legale aplicabile în

materia transferului procurorilor și judecătorilor, instanța nu are competența

de a se substitui dreptului de apreciere și asupra oportunității măsurii de

transfer.

Astfel, C.S.M. este

responsabil potrivit prevederilor Legii nr. 317/2004 de bune organizare și

funcționare a parchetelor și instanțelor, așa încât această autoritate poate

refuza transferul unui judecător sau procuror, în condițiile în care actul de

refuz respectă cerințele legii și este motivat în acest sens.

Hotărârea nr. 405/2009 este

motivată de către C.S.M. pentru considerentele ce decurg din necesitatea

asigurării parchetului unde funcționa recurenta cu un număr suficient de

procurori, în vederea aducerii la îndeplinire a atribuțiilor și competențelor

acestuia, atât la data formulării cererii cât și în perspectivă.

Având în vedere motivele de

mai sus, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.G. nu este fondat, că Hotărârea

nr. 405/2009 a C.S.M. este adoptată cu respectarea cerințelor normative în

domeniu, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Hotărârii nr. 405

din 12 martie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.