ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1709/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1451 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului B.G.C. de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie în tentativă la infracțiunea de furt calificat și a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., și l-a condamnat la 7 ani închisoare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei șurubelnițe de 30-35 cm cu mâner negru și a unui briceag de cca. 20 cm. Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC E.C.

SRL la plata sumei de 8 milioane lei despăgubiri. În sfârșit s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, în noaptea de 15 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul SC E.C. SRL, de unde a luat o serie de bunuri pe care le-a încărcat în două sacoșe, fiind surprins de reprezentantul părții civile și spre ieșirea din magazin a scăpat un aparat foto care a căzut și s-a stricat. La ieșirea din magazin, inculpatul a scos un briceag pentru a intimida și a încerca să-l oprească pe reprezentantul părții civile. Cu toate acestea inculpatul a fost dezarmat și imobilizat. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, reiterând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în tentativă la furt calificat.

Prin decizia penală nr. 991 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar inculpatul și apărătorul au susținut același motiv de recurs, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Din analiza ansamblului probator administrat, instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei și o justă individualizare a pedepsei, critica formulată în sensul schimbării încadrării juridice a faptei nu poate fi primită, fiind neîntemeiată. Prin acțiunea de încărcare a bunurilor în sacoșe, s-a realizat deposedarea părții civile, moment în care s-a consumat infracțiunea de furt.

Ulterior, inculpatul a folosit briceagul pentru a-și asigura scăparea, încercând intimidarea persoanelor care voiau să-l oprească, moment în care s-a consumat și infracțiunea de tâlhărie. Ca atare, corect s-a reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele au avut în vedere pericolul social foarte ridicat al faptei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale cât și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., făcând o justă dozare a pedepsei, încât reducerea acesteia nu se justifică. Pe cale de consecință, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, va computa din pedeapsă timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 991 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 februarie 2004 la 10 martie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2005.