ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1709/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1451 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului B.G.C. de schimbare a încadrării

juridice a faptei de tâlhărie în tentativă la infracțiunea de furt calificat și

a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., și l-a

condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unei șurubelnițe de 30-35 cm cu mâner negru și a

unui briceag de cca. 20 cm.

Totodată, inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile SC E.C. SRL la plata sumei de 8 milioane lei

despăgubiri.

În sfârșit s-a menținut

starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive a

inculpatului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-a reținut că, în noaptea de 15 februarie 2004, inculpatul a pătruns

prin efracție în magazinul SC E.C. SRL, de unde a luat o serie de bunuri pe

care le-a încărcat în două sacoșe, fiind surprins de reprezentantul părții

civile și spre ieșirea din magazin a scăpat un aparat foto care a căzut și s-a

stricat.

La ieșirea din magazin,

inculpatul a scos un briceag pentru a intimida și a încerca să-l oprească pe

reprezentantul părții civile. Cu toate acestea inculpatul a fost dezarmat și

imobilizat.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, reiterând cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei în tentativă la furt calificat.

Prin decizia penală nr. 991

din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva deciziei

pronunțată de instanța de control judiciar inculpatul și apărătorul au susținut

același motiv de recurs, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, iar

în subsidiar, reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din analiza ansamblului

probator administrat, instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei

și o justă individualizare a pedepsei, critica formulată în sensul schimbării

încadrării juridice a faptei nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.

Prin acțiunea de încărcare a

bunurilor în sacoșe, s-a realizat deposedarea părții civile, moment în care s-a

consumat infracțiunea de furt.

Ulterior, inculpatul a

folosit briceagul pentru a-și asigura scăparea, încercând intimidarea

persoanelor care voiau să-l oprească, moment în care s-a consumat și

infracțiunea de tâlhărie.

Ca atare, corect s-a reținut

săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie, fiind întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, instanțele au avut în vedere pericolul social foarte

ridicat al faptei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu

antecedente penale cât și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen.,

făcând o justă dozare a pedepsei, încât reducerea acesteia nu se justifică.

Pe cale de consecință,

Curtea în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, va computa din

pedeapsă timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004 la zi.

Văzând și prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 991 din 20

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 16 februarie 2004 la 10 martie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.