ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2960/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 7496 din 12 octombrie 2001, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA București și a obligat pe pârâta A.P.A.P.S. la plata sumei de 192.600.000 lei, reprezentând cota de 60%, ce trebuia restituită din rata nr. 8, scadentă la 25 iulie 1998. În motivarea acțiunii, se reține că, la data de 18 iulie 1994, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 381, prin care fostul F.P.S.

a vândut pachetul de față de 70% din capitalul social deținut la SC A. SA Modalitatea de plată a prețului s-a stabilit prin art. 4 din contract, avans 20% din preț, iar restul de 80% în 16 rate eșalonate de 2 ori pe an, începând cu 25 ianuarie 1995 și până la 25 iulie 2001. Cu privire la rata scadentă la 25 iulie 1998, în valoare de 321.000.000 lei, la care s-a adăugat dobânda aferentă, respectiv, 143.609.863 lei, s-a apreciat ca fiind aplicabil art. 8 din Legea nr. 55/1995, care ultraactivează, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. 59/1997 și art. 36 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 88/1997, potrivit căruia, din sumele cuvenite F.P.S. pentru acțiunile vândute, se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societăților comerciale o cotă de 60%, pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea respectivei societății comerciale, pârâta fiind obligată, deci, la 192.600.000 lei.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 158 din 31 ianuarie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, A.P.A.P.S., împotriva sentinței. Critica apelantei, cu privire la interpretarea art. 8 din Legea nr. 55/1995, a fost înlăturată, cu motivarea că acest articol se aplică și ratelor exigibile după data intrării în vigoare a legii, chiar dacă contractul care le prevede a fost încheiat anterior acestui moment. În art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997 se stabilește doar destinația sumelor rezultate din privatizare, el neputând fi coroborat cu dispozițiile art. 36 pct. 2 din O.U.G. nr. 88/1997, se susține în considerentele deciziei, apreciindu-se drept corectă interpretarea ce a fost dată de instanța de fond.

Împotriva ambelor hotărâri, în conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al României a declarat recurs în anulare, apreciindu-se că acestea au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Aceasta, deoarece: - legea în vigoare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare a fost Legea nr. 58/1991, lege care nu prevedea nici un fel de facilități; - prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, care stipulau facilitatea cotei de 60% și faptul că aceasta se aplică și ratelor de rambursare ale creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată, au fost aprobate expres prin O.U.G.

nr. 59/1997, privind destinația sumelor încasate de F.P.S. - prin O.U.G. nr. 88/1997, privind penalizarea societăților comerciale s-au abrogat: Legea nr. 58/1991, Legea nr. 77/1994, Legea nr. 55/1995, cu modificările și completările ulterioare; - art. 4 din O.G. nr. 59/1997, stabilește că sumele aferente ratelor scadente după intrarea sa în vigoare urmează regimul juridic stabilit de legea în vigoare la momentul semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare-cumpărare; - art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, prevede că sistemul de facilități, prevăzut de Legea nr. 55/1995, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe; - interpretând sistematic dispozițiile legale, rezultă că, pentru contractul de vânzare-cumpărare, încheiat sub imperiul Legii nr. 58/1991, nu sunt aplicabile facilitățile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 55/1995, se susține în motivarea recursului în anulare.

Recursul în anulare este fondat. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 prevede că o cotă de 60% din sumele cuvenite F.P.S.-ului se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate pentru stingerea dobânzilor , iar alin. (2) prevede că această normă se aplică și societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a legii, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată. La data scadenței ratei, în speță, 25 iulie 1998, nici art. 8 din Legea nr. 55/1995 și nici legea care instituise facilitatea nu mai erau în vigoare. Art. 8 a fost abrogat expres prin art. 5 din O.G.U.

nr. 59 din 27 septembrie 1997, privind destinația sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, iar Legea nr. 55/1995, în întregul ei, a fost abrogată prin art. 44 din O.U.G. nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind privatizarea societăților comerciale. Mai mult, art. 36 din O.U.G. nr. 88/1997, precizează, fără echivoc, că sistemul de facilități privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Cum reclamanta a încheiat contractul cu F.P.S.

la data de 18 iulie 1994, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, iar dispoziția cu privire la aplicabilitatea facilității și asupra ratei exigibile ulterior intrării în vigoare a Legii 55/1995, la contractele încheiate anterior acestei date a fost abrogată și nu se regăsește în norma art. 36 din O.U.G. nr. 88/1997, Curtea constată că instanța, cu încălcarea esențială a legii, a soluționat greșit cauza pe fond. Prin urmare, Curtea va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va anula decizia atacată, va admite recursul declarat de A.P.A.P.S., va schimba în tot sentința tribunalului și va respinge acțiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Anulează decizia nr. 158 din 31 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Admite recursul declarat de A.P.A.P.S. București, schimbă în tot sentința civilă nr. 7496 din 12 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, și respinge acțiunea reclamantei SC A. SA București, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2003.