ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2960/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 7496 din 12

octombrie 2001, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

A. SA București și a obligat pe pârâta A.P.A.P.S. la plata sumei de 192.600.000

lei, reprezentând cota de 60%, ce trebuia restituită din rata nr. 8, scadentă

la 25 iulie 1998.

În motivarea acțiunii, se reține că,

la data de 18 iulie 1994, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.

381, prin care fostul F.P.S. a vândut pachetul de față de 70% din capitalul

social deținut la SC A. SA

Modalitatea de plată a prețului s-a

stabilit prin art. 4 din contract, avans 20% din preț, iar restul de 80% în 16

rate eșalonate de 2 ori pe an, începând cu 25 ianuarie 1995 și până la 25 iulie

2001.

Cu privire la rata scadentă la 25

iulie 1998, în valoare de 321.000.000 lei, la care s-a adăugat dobânda aferentă,

respectiv, 143.609.863 lei, s-a apreciat ca fiind aplicabil art. 8 din Legea nr.

55/1995, care ultraactivează, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. 59/1997 și art.

36 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 88/1997, potrivit căruia, din sumele

cuvenite F.P.S. pentru acțiunile vândute, se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția

societăților comerciale o cotă de 60%, pentru stingerea datoriilor înregistrate

în contabilitatea respectivei societății comerciale, pârâta fiind obligată,

deci, la 192.600.000 lei.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 158 din 31 ianuarie 2002, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta, A.P.A.P.S., împotriva sentinței.

Critica apelantei, cu privire la

interpretarea art. 8 din Legea nr. 55/1995, a fost înlăturată, cu motivarea că

acest articol se aplică și ratelor exigibile după data intrării în vigoare a

legii, chiar dacă contractul care le prevede a fost încheiat anterior acestui moment.

În art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997

se stabilește doar destinația sumelor rezultate din privatizare, el neputând fi

coroborat cu dispozițiile art. 36 pct. 2 din O.U.G. nr. 88/1997, se susține în considerentele

deciziei, apreciindu-se drept corectă interpretarea ce a fost dată de instanța de

fond.

Împotriva ambelor hotărâri, în

conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., Procurorul General al României a declarat recurs în anulare, apreciindu-se

că acestea au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Aceasta, deoarece:

- legea în vigoare la data semnării

contractului de vânzare-cumpărare a fost Legea nr. 58/1991, lege care nu prevedea

nici un fel de facilități;

- prevederile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 55/1995, care stipulau facilitatea cotei de 60% și faptul că aceasta

se aplică și ratelor de rambursare ale creditului acordat prin contractul încheiat

cu F.P.S., care devin exigibile după această dată, au fost aprobate expres prin

O.U.G. nr. 59/1997, privind destinația sumelor încasate de F.P.S.

- prin O.U.G. nr. 88/1997, privind penalizarea

societăților comerciale s-au abrogat: Legea nr. 58/1991, Legea nr. 77/1994,

Legea nr. 55/1995, cu modificările și completările ulterioare;

- art. 4 din O.G. nr. 59/1997,

stabilește că sumele aferente ratelor scadente după intrarea sa în vigoare urmează

regimul juridic stabilit de legea în vigoare la momentul semnării de către F.P.S.

a respectivelor contracte de vânzare-cumpărare;

- art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997,

prevede că sistemul de facilități, prevăzut de Legea nr. 55/1995, se aplică numai

pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a

acestei ordonanțe;

- interpretând sistematic dispozițiile

legale, rezultă că, pentru contractul de vânzare-cumpărare, încheiat sub imperiul

Legii nr. 58/1991, nu sunt aplicabile facilitățile prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 55/1995, se susține în motivarea recursului în anulare.

Recursul în anulare este fondat.

Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995

prevede că o cotă de 60% din sumele cuvenite F.P.S.-ului se lasă cu titlu gratuit

la dispoziția societăților comerciale privatizate pentru stingerea dobânzilor ,

iar alin. (2) prevede că această normă se aplică și societăților comerciale privatizate

până la data intrării în vigoare a legii, dar numai pentru acele rate de

rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin

exigibile după această dată.

La data scadenței ratei, în speță,

25 iulie 1998, nici art. 8 din Legea nr. 55/1995 și nici legea care instituise

facilitatea nu mai erau în vigoare.

Art. 8 a fost abrogat expres prin art.

5 din O.G.U. nr. 59 din 27 septembrie 1997, privind destinația sumelor încasate

de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care

statul este acționar, iar Legea nr. 55/1995, în întregul ei, a fost abrogată

prin art. 44 din O.U.G. nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind privatizarea societăților

comerciale.

Mai mult, art. 36 din O.U.G. nr. 88/1997,

precizează, fără echivoc, că sistemul de facilități privind sumele care se lasă

cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate, potrivit

Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele

care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe

de urgență.

Cum reclamanta a încheiat contractul

cu F.P.S. la data de 18 iulie 1994, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995,

iar dispoziția cu privire la aplicabilitatea facilității și asupra ratei

exigibile ulterior intrării în vigoare a Legii 55/1995, la contractele

încheiate anterior acestei date a fost abrogată și nu se regăsește în norma art.

36 din O.U.G. nr. 88/1997, Curtea constată că instanța, cu încălcarea esențială

a legii, a soluționat greșit cauza pe fond.

Prin urmare, Curtea va admite recursul

în anulare declarat de Procurorul General, va anula decizia atacată, va admite

recursul declarat de A.P.A.P.S., va schimba în tot sentința tribunalului și va

respinge acțiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Anulează decizia nr. 158 din 31

ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Admite recursul declarat de

A.P.A.P.S. București, schimbă în tot sentința civilă nr. 7496 din 12 octombrie 2001

a Tribunalului București, secția comercială, și respinge acțiunea reclamantei SC

A. SA București, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iunie 2003.