ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2939/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 179 din 21 aprilie

2000, Tribunalul Gorj a admis, în parte, acțiunea reclamantului C.N.D. și a

obligat pârâții S.C. E.G. S.R.L. și T.V. să-i plătească 75.326.000 lei,

reactualizată la data plății efective, precum și 5.278.040 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul,

în baza înscrisurilor depuse de părți și a textelor de lege incidente cauzei, a

reținut că reclamantul a vândut pârâtei societatea contra sumei de 100.000.000

lei și că nu a achitat din preț decât echivalentul a 25.000.000 lei prin

predarea unor piese.

Împotriva sentinței au declarat apel

pârâții care au susținut că, prin convenția încheiată cu prilejul preluării

societății de câtre T.V., intitulată act adițional, reclamantul s-a obligat să

o garanteze pe pârâtă de plata datoriilor societății ce depășesc nivelul de

350.000.000 lei, credit B.C.R. neachitat pe care pârâta a înțeles să-l preia.

Ulterior, s-a constatat că datoriile depășeau 500.000.000 lei, ceea ce a

determinat-o pe pârâtă să refuze achitarea diferenței de preț față de obligația

asumată de reclamant în legătură cu datoriile societății.

Prin decizia nr. 1340 din 26

octombrie 2000, Curtea de Apel Craiova a admis apelul și, schimbând în tot

sentința, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru greșita respingere a acțiunii.

Curtea va examina legalitatea și temeinicia instanței numai în raport de

criticile formulate în scris în termenul legal de motivare a recursului.

Celelalte critici, dezvoltate oral cu prilejul dezbaterii recurentei în fond,

nu constituie nulități de ordine publică, astfel încât nu pot fi ridicate în

recurs. Se reține pentru corecta soluționare a cauzei că, așa cum rezultă din

acțiunea introductivă, litigiul s-a judecat între reclamant și S.C. E.G.

S.R.L., instanțele respectând prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În ce privește critica din motivele

scrise de recurs, aceasta este neîntemeiată, decizia Curții de Apel Craiova

fiind legală și temeinică atâta doar că, sub aspectul motivării, nu s-a avut în

vedere varianta a II–a a raportului de expertiză întocmit în cauză din care

rezultă că pârâta S.C. E.G. S.R.L. nu are datorii față de reclamant, ci,

dimpotrivă, a fost obligată să plătească unele datorii contractate anterior

preluării sale de către T.V.

Cu alte cuvinte, soluția pronunțată

în apel, raportată la cadrul procesual stabilit prin aserțiunile reclamantului,

este legală și temeinică, restul acțiunilor făcute pe parcursul procesului de

reclamantul garant excedând cadrului procesual nu pot fi examinate.

Față de considerentele ce preced,

Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul formulat de reclamantul C.N.D. împotriva deciziei nr.

1340 din 26 octombrie 2000 a Curții de Apel Craiova.

Obligă

recurenta să plătească intimatelor pârâte S.C. E.G. S.R.L. Târgu Jiu și T.V.

suma de 5.300.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2003.