ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2900/2003

Decizia nr. 2900

Dosar nr. 156/2003

Asupra recursurilor de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 august 1999,

reclamanta Primăria sector 4 București a solicitat obligarea pârâtei S.C. G.P. SRL

București la plata sumei de 1.135.651-262 lei reprezentând 481.616.310 lei cotă

de profit datorată pe perioada 1 august 1998 – 1 mai 1999 și 654.034.952 lei

penalități de întârziere și să se dispună rezilierea contractului încheiat

între părți.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 6210 din 13 octombrie 2000 a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă; a admis în parte

acțiunea, a dispus rezilierea contractului încheiat între părți și a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 4.706.489.416 lei reprezentând cotă asociere și

penalități pentru perioada mai 1999 – octombrie 2000, conform contractului de

asociere din 18 iunie 1997.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta nu

a executat lucrările de construcție a Complexului A. după data de 24 martie

1999 când a fost semnat procesul verbal de recepție a lucrărilor. Că pârâta a

virat în contul reclamantei suma de 167.000.000 lei ce a fost avută în vedere

la stabilirea obligațiilor de plată ale acesteia.

Prin decizia civilă nr. 148A din 22 octombrie

2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a, s-a admis apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului ce a fost în parte schimbată în sensul

că pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.201.123.985 lei reprezentând

700.794.880 lei cotă de asociere și 1.500.329.109 lei penalități de întârziere

calculată pe perioada aprilie 1999 – 2000; s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței și s-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de

judecată.

S-a reținut în considerentele deciziei că

punerea în funcțiune a Complexului A. a avut loc la data de 24 martie conform

procesului verbal de recepție nr. 7282 dată de la care pârâta trebuia în

conformitate cu art. 9 alin. (2) din contract să plătească lunar reclamantei

35,90 % din profitul net realizat din exploatarea Complexului dar nu mai puțin

de 3.101 dolari SUA pe lună, obligație pe care nu a îndeplinit-o decât parțial.

În ceea ce privește suma datorată de pârâtă s-a

dispus efectuarea unei expertize contabile, care a stabilit că suma datorată de

pârâtă este de 2.201.123.985 lei din care 700.794.880 lei debit și

1.500.329.109 lei penalități de întârziere, concluziile acesteia fiind însușite

de instanță.

Împotriva acestei decizii ambele părți au

declarat recurs, reclamanta în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar

pârâta în temeiul art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.

Primăria sector 4 București a susținut în

recursul său că instanța nu este legată de concluziile expertizei, ele

constituind numai elemente de convingere lăsate la aprecierea judecătorului. Că

în baza rolului activ instanța are facultatea de a cenzura concluziile

expertizei atunci când apreciază că expertul și-a depășit atribuțiile stabilite

prin obiectivul expertizei.

Referitor la recursul declarat de pârâta S.C. G.P.SRL

cu sediul în București, Curtea constată că deși aceasta a fost citată cu

mențiunea de a achita 25.053.120 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei

timbru judiciar, nu s-a conformat dispoziției instanței.

Așa fiind, urmează ca potrivit art. 20 alin. (1)

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.R. nr. 32/1995 cu

modificările ulterioare să se anuleze ca netimbrat recursul declarat de pârâtă.

Recursul reclamantei este nefondat.

În baza contractului nr. 2/1997 Primăria

Municipiului București a pus la dispoziția S.C. G.P. SRL în vederea exploatării

terenului în suprafață de 1880 mp situat în București, iar aceasta s-a obligat

să execute lucrările de construcție a Complexului A.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate

nici după data de 24 martie 1999, data procesului verbal de recepție a

lucrărilor.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea

reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la 4.706.489.416 lei reprezentând cotă

asociere și penalități pe perioada mai 1999 – octombrie 2000 și a dedus din

suma pretinsă 167.000.000 lei suma virată de pârâtă în contul Primăriei.

La instanța de apel s-a dispus la cererea

pârâtei efectuarea unei expertize contabile care să stabilească pe baza

ordinelor de plată aflate la dosar suma totală achitată de aceasta în baza

contractului de asociere și debitul datorat potrivit art. 9 alin. (2) din

contract pe perioada 24 martie 1999 – 12 octombrie 2000 precum și penalitățile

de întârziere conform art. 14 din convenția părților.

Expertul contabil C.O. în concluziile la

raportul întocmit a stabilit că debitul datorat de pârâtă conform cotei fixe de

3.101 $ este de 1.019.794.880 lei din care s-a achitat suma de 319.000.000 lei

în final pârâta datorează suma de 700.794.880 lei pe perioada aprilie 1999 - septembrie

2000 și 1.500.329.109 lei penalități de întârziere.

În ședința publică de la 1 februarie 2002 ambele

părți au solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de raportul de

expertiză, iar la termenul din 22 februarie 2002, numai pârâta a formulat

obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță.

Criticile recurentei referitoare la raportul de

expertiză contabilă sunt generice, aceasta a invocat numai faptul că instanța

nu este legată de concluziile expertului și că are facultatea de a cenzura atunci

când apreciază că expertul și-a depășit atribuțiile stabilite prin obiectivul

expertizei.

În speță, instanța și-a însușit punctul de

vedere al expertului în ceea ce privește sumele legal datorate de pârâtă în

baza contractului de asociere nr. P/2/1997, care este argumentat cu actele

contabile prezentate de ambele părți.

Faptul că instanța nu a admis în totalitate

pretențiile recurentei-reclamante și a apreciat că sumele stabilite de expert,

sunt cele legal datorate de pârâtă potrivit clauzelor din contract nu înseamnă

că nu a cenzurat concluziile expertului care nu și-a depășit atribuțiile

stabilite prin obiectivul expertizei.

Față de toate aceste considerente Curtea

constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică.

Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat

de reclamantă.

Urmează a anula, ca netimbrat recursul declarat

de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri pentru considerentele reținute în

cuprinsul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Primăria sectorului 4 București împotriva deciziei nr.

148 din 22 octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

pârâta S.C. G.P. SRL București împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie

2003.