ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 8 martie 2000, reclamanta, Primăria municipiului București, prin Primarul General, a chemat în judecată pârâta, SC P.B.C. SRL București, solicitând: - rezilierea contractului de asociere nr. 173/1996; - evacuarea pârâtei din spațiul situat în sectorul 3, București; - obligarea la plata sumei de 40.605,22 dolari S.U.A., reprezentând penalități de întârziere la cota de aport; Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 5890 din 6 octombrie 2000 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța a reținut, în esență, că pârâta nu s-a făcut culpabilă de neexecutarea obligațiilor contractuale, care să determine rezilierea contractului de asociere în participațiune și evacuarea pârâtei.

Clauza contractuală, privind plata lunară a 1.150 dolari S.U.A., independent de orice profit, deci participarea numai la beneficii nu și la pierderi, a fost reținută de instanță, ca fiind o clauză leonină. Conform art. 1513 C. civ., este nul contractul prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor. În același sens, în alin. (2) din articolul menționat este prevăzută nulitatea convenției prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a participa la pierdere. Față de nelegalitatea clauzei privind cota de profit, instanța a reținut că nu poate fi aplicabilă nici clauza penală, accesorie, astfel că cererea pentru plata de penalități este nefondată.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței menționate, a fost respins, ca tardiv motivat, de către Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 1449 din 8 noiembrie 2001, apelanta fiind obligată la plata sumei de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-a reținut de către instanța de apel că motivarea sentinței tribunalului a fost comunicată reclamantei-apelante la 18 octombrie 2000, dată față de care termenul legal de 15 zile a fost depășit la data depunerii motivelor de apel, 1 martie 2001. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei menționate, susținând că greșit s-a reținut tardivitatea apelului, întrucât, la data depunerii motivelor de apel, 1 martie 2001, erau aplicabile dispozițiile art. 286 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora motivarea apelului se poate face până la prima zi de înfățișare. Recurentul mai susține că motivarea sentinței s-a făcut prin afișare, cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1), art. 91 și 92 C. proc. civ., sancționate cu nulitatea. Recursul este nefondat. Susținerea recurentei-reclamante, în sensul că motivarea apelului se putea face până la prima zi de înfățișare, este fără temei. La data pronunțării sentinței Tribunalului București nr. 5890 din 6 octombrie 2000, erau în vigoare modificările codului de procedură civilă aduse prin O.G. nr. 13 din 29 ianuarie 1998, care a fost abrogat de la 1 ianuarie 2001. Ca urmare, potrivit art 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii redactate.

Dispozițiile din Cartea VII, art. 725 alin. (4) C. proc. civ., prevăd că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Ca urmare, întemeiat instanța de apel a reținut că motivarea apelului, în raport cu prevederile procedurale în vigoare la data pronunțării hotărârii, trebuia să se facă în 15 zile de la comunicarea sentinței motivate, iar nu până la prima zi de înfățișare. Susținerea recurentei, că legea aplicabilă era cea de la data depunerii motivelor de apel, respectiv, 1 martie 2001, și anume, O.U.G. nr. 138 din 2 octombrie 2000, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2001, astfel că motivarea apelului se putea face până la prima zi de înfățișare, nu poate fi primită, întrucât legea aplicabilă în exercitarea căilor de atac este cea de la data pronunțării hotărârii atacate.

Din verificarea actelor dosarului se constată că reclamanta a declarat apelul la 2 februarie 2000, fiind înregistrat la Tribunalul București sub nr. 1964, solicitând redactarea sentinței 5890 din 6 octombrie 2000. Comunicarea sentinței motivate către reclamantă s-a făcut la 3 ianuarie 2001, prin afișare, conform cu prevederile art. 92 C. proc. civ., iar petiționara nu contestă primirea hotărârii la această dată, consemnată cu procesul-verbal de îndeplinirea comunicării (dosar fond) și nu face dovada primirii sentinței la o altă dată. Susținerile reclamantei se referă la dreptul de a depune motivele de apel până la prima zi de înfățișare, 1 martie 2001. Ca urmare, față de data comunicării sentinței atacate, 3 ianuarie 2001, depunerea motivelor de apel, la 1 martie 2001, era tardivă, decizia curții de apel de respingere a apelului pe acest temei, fiind legală.

Ca urmare, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 1449 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 mai 2003.