ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1577/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul La apelul nominal s-a prezentat recurentul MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primarul General, prin consilier juridic M. H. lipsind intimata S.C.”A. B. C.” S.R.L. București. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că: recurentul este scutit în baza art.17 din Legea nr.146/1997 de timbrare a recursului, după, care, reprezentantul recurentului având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, și modificarea deciziei atacate pentru motivele scrise depuse la dosar. C U R T E A Asupra recursului de față constată: Prin acțiune PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta „A. B.C.” S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1529,79 dolari S.U.A., reprezentând cota de profit minim garantat, penalități de întârziere, precum și rezilierea și evacuarea pârâtei din spațiul ce a constituit obiectul asocierii.

Tribunalul București prin sentința civilă nr.436 din 23 ianuarie 2001 a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul încheiat s-a stabilit că independent de orice profit pârâta să plătească reclamantului o sumă minimă, fapt ce duce la concluzia că reclamantul și-a asigurat neparticiparea la pierderi și mai mult decât atât, clauza stipulată astfel îi asigură numai participarea la beneficii. Instanța a apreciat că această clauză este una leonină și potrivit art.1513 cod civil, contractul este nul atâta timp cât s-a stipulat expres că reclamantul este scutit de a participa și la pierderi. Sentința a fost menținută de Curtea de Apel care a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Împotriva deciziei nr.1129 din 3 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, raportat la greșita admitere a excepției nulității absolute a clauzei ce prevede profitul minim garantat în temeiul art.1513 cod civil. Că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.1513 cod civil având în vedere că obligațiile de plată ale reclamantei aveau un caracter fix și periodic și trebuiau îndeplinite chiar dacă activitatea devenea neprofitabilă. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurată în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este întemeiat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă: La 13 ianuarie 1999 între părți s-a încheiat contractul nr.20 de asociere în participațiune pe o durată de 5 ani, contract prin care s-a stabilit că indiferent de profit, pârâta să plătească reclamantului o sumă minimă, iar reclamantul să-i pună la dispoziție spațiul și să-i asigure folosința netulburată pe toată perioada asocierii, spațiu pe care trebuia reparat și modernizat de pârâtă. Potrivit art.1 din Codul comercial legea civilă se aplică doar atunci când nu există dispoziții în legea comercială. Asociația în participațiune este reglementată special în codul comercial art.251 – 256, ceea ce înseamnă că legea civilă nu se mai aplică,respectiv art.1517 alin.1și 1540 cod civil care privesc societatea civilă și mandatul.

Art.251 cod comercial nu sancționează cu nulitatea, ca în societatea civilă limitarea convenită de părți, iar art.255 cod comercial stabilește că părțile determină forma, întinderea și condițiile asociației. Art.254 cod comercial dă posibilitatea asociaților în a li se da cont de lucrurile aduse în asociație și de beneficii și pierderi, ceea ce înseamnă că în ipoteza nerealizării profitului, reclamantul are dreptul de a fi desdăunat chiar dacă nu poate cere lichidarea asociației, fiindcă, nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor aduse în asociație ci numai un drept de creanță, față de proprietarul fondului de comerț. Astfel fiind în raport de considerentele arătate, se impune casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.

În conformitate cu dispozițiile art.313 și 315 cod procedură civilă la rejudecare, instanța de fond va verifica dacă s-a realizat vreun profit din activitatea comercială, și dacă suma solicitată se încadrează în cota de profit stipulată de părți în contract de 17,83 %, ca fiind suma minimă, ținând seama și de dispozițiile art.251 și art.256 din Codul Comercial. De asemenea se va verifica dacă și-a îndeplinit obligațiile stabilite în contract, chiar sporadic, pentru a se aprecia dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a opera pactul comisoriu referitor la rezilierea contractului și dacă s-a emis dispoziție administrativă de reziliere. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin Primarul General, modifică decizia nr.1129 din 3 septembrie 2001 a Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială, admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței civile nr.436 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului București – Secția Comercială, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București – Secția Comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.