ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4389/2003

Asupra  recursului de față, constată:

Prin acțiune reclamanta Municipiul București a

chemat în judecată pe pârâta S.C. R.T.P. S.A., solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 20.449 $ reprezentând cotă de profit minim garantat și

penalități de întârziere calculate conform contractului de asociere nr. 274/1994,

nerespectat de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 2543 din 30 martie 2000

pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția prevăzută de Decretul nr.

167/1958, invocată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta și s-a respins ca

prescrisă acțiunea.

Sentința a fost anulată de Curtea de Apel

București care a admis apelul reclamantei, a admis acțiunea și a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 39.441,19 USD, reprezentând cotă de profit în sumă de

20.495 USD datorată pentru perioada iunie 1997 – 31 octombrie 2001 și 18.946,19

USD.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că în cauză este vorba de un contract de asociere cu prestații

succesive, iar clauza cuprinsă în art. 9 din contract nu este o clauză leonină

ci obligația pârâtei cu privire la bunul respectiv.

Împotriva deciziei nr. 1555 din 14 decembrie

2001, pronunțată de Curtea de Apel București pârâta S.C. R.T.P. S.A. București

a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât a fost

pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece clauza cuprinsă

în art. 9 alin. (2) din contractul de asociere nr. 274 din 28 septembrie 1994

este o clauză leonină, reclamanta intimată indiferent de condiții participă

numai la profit nu și la pierderi, fapt sancționat de art. 1513 C. civ. cu

nulitatea.

Se mai susține că în situația în care nu se va

constata nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinsă în art. 9 alin. (2)

din contractul de asociere în participațiune prin care intimata și-a asigurat

un profit garantat de 1.500 USD pe lună, consideră că pretențiile acesteia sunt

întemeiate numai pentru suma de 513.394.612 lei obligație restantă și

197.658.303 lei penalități.

Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este

nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului

rezultă:

La 29 septembrie 1994 între părți a fost

încheiat contractul de asociere nr. 274, pentru exploatarea, restaurarea, consolidarea

și modernizarea spațiului construit cu altă destinație decât locuință în

suprafață de 121,84 mp.

Durata contractului de asociere a fost stabilită

în condițiile în care derularea contractului decurgea normal, pe o perioadă de

10 ani conform art. 4 din contract.

În art. 8 din contract s-a prevăzut aportul

părților contractante la asociere, respectiv 80% pentru asociat și 20% pentru

Consiliul Local al Municipiului București, iar prin art. 9 alin. (2), recurenta

pârâtă s-a obligat să exploateze spațiul și să plătească lunar Consiliului 3%

din încasările realizate din exploatarea bunului dar nu mai puțin de 1.500

dolari SUA  pe lună.

În raport de clauzele contractuale intimata

reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate, în sensul că a pus la

dispoziția recurentei pârâte spațiul, deci a suportat un risc.

Susținerea recurentei că art. 9 alin. (2) din contract

cuprinde o clauză leonină nu poate fi primită.

Într-adevăr art. 1513 C. civ. declară nulă

convenția prin care se stipulează ca unul sau mai mulți asociați să fie scutiți

de a participa la pierderi, dar în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1513

C. civ. având în vedere că obligațiile de plată ale pârâtei recurente stipulate

în această clauză, aveau un caracter fix și periodic, obligații ce trebuiau

îndeplinite chiar dacă activitatea devenea mai puțin profitabilă.

Obținerea de profit minim de 3% dar nu mai puțin

de 1.500 USD pe lună garantat avea drept scop și garantarea executării

obligațiilor, iar suma stabilită a fost cea pe care părțile au considerat-o că

o pot obține la data asocierii.

Voința părților a fost clar exprimată la data

semnării contractului  și clauzele contractuale au fost clar exprimate la data

semnării acestuia și au fost considerate profitabile ambelor părți.

Contractul dintre părți nu a fost încheiat în

condițiile art. 251-256 C. com. care reglementează contractele de asociere în

participațiune, ci doar un contract de asociere.

În ceea ce privesc penalitățile acestea au fost

corect acordate de instanță, întrucât au fost cuprinse în art. 13 din contract.

Dealtfel în motivul 2 din recurs recurenta este

de acord cu acordarea sumei de 513.394.612 lei ca obligație restantă prevăzută

în art. 9 alin. (2) din contract și 197.658.303 lei penalități.

Astfel fiind recursul nu îndeplinește condițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. considerent pentru care a fost respins

conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de  pârâta S.C. R.T.P. S.A. București împotriva deciziei nr. 1555

din  14 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13

noiembrie 2003.