ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2890/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 29 din 31 martie 2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta SC I. SA București și a dispus, în contradictoriu cu pârâta B.C.R., suspendarea executării contragaranțiilor bancare nr. 41/1/2908/1994, în valoare de 1937305,7 dinari iordanieni, echivalent cu 2.736.307,49 dolari S.U.A., și nr. 40/1/7244/1997 de 1.500 dinari iordanieni, echivalent 2.118.644,07 dolari S.U.A., până la 30 iunie 2003. Instanța de fond a reținut că, fiind îndeplinite condițiile art. 581 C. proc. civ., și anume: - urgența, prin probabilitatea foarte mare de a se trece la executarea contragaranțiilor, în condițiile în care, după data de 31 martie 2003, la simpla cerere a partenerului B.C.R.

va trebui să elibereze sumele de bani; - vremelnicia măsurii solicitată a fi luată până la 30 iunie 2003; - nesiguranța în recuperarea sumelor ce s-ar putea elibera de B.C.R. datorită situației conflictuale din zona Golfului, care îmbracă trăsăturile cazului de forță majoră. Împotriva sentinței a declarat recurs B.C.R. SA, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 304 1 C. proc. civ., și anume: - lipsa calității de reprezentant al băncii în dosarul 701/2003, consilierul juridic prezent în sală având delegație de reprezentare în alt dosar; - inadmisibilitatea procedurii ordonanței președințiale în materia executării contractului; - inadmisibilitatea acțiunii reclamantei motivată de nelegitimitatea procesuală activă a reclamantei, contragaranțiile având ca părți – B.C.R., ca succesoare a B.X.

și A.B., acestea fiind contracte unilaterale; - inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. 152 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, nefăcându-se dovada existenței unui proces penal, iar cererea reclamantei nu se încadrează în categoria măsurilor asiguratorii; - sentința trebuia pronunțată în contradictoriu cu beneficiara contragaranțiilor, A.B., finalmente între reclamantă și pârâta, în calitate de garantă a acesteia, nu există interese contrarii. Intimata SC I. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Se arată, în esență, de către intimată că, solicitarea A.B., de executare, este abuzivă, iar luarea unor măsuri asiguratorii, de suspendare cu caracter temporar, care să ocrotească drepturile SC I. SA, este legitimă și urgentă, obținerea certificatului final de la Jopetrol, care să constate îndeplinirea în totalitate a obligațiilor contractuale, fiind o problemă de timp. Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a cererii, invocate de recurentă, intimata arată că acestea nu se justifică, ele fiind soluționare corect de către instanță. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează. 1. Între recurenta B.C.R. SA București și intimata SC I. SA București a intervenit, la data de 24 ianuarie 2003, un acord având ca obiect identificarea motivelor și depunerea diligențelor pentru amânarea efectuării plății în executarea scrisorilor de contragaranție nr. S 007270/820 și S 007332/820, urmare a cererilor de executare primite de la A.B.

Iordania, dar nu mai târziu de 30 zile de la data semnării acordului. 2. Prin acordul pe care părțile l-au încheiat, s-a dovedit că intimata reclamantă are un interes în temporizarea executării contragaranțiilor, acestea constituind pentru ea un fapt juridic, așa încât susținerea, privind lipsa calității procesuale active nu poate fi primită. 3. Nu poate fi primită nici excepția de necompetență a instanței, deoarece clauza compromisorie inserată în cele două contragaranții este operantă cocontractanților, iar nu terților. 4. Intervalul de timp convenit prin acord dovedindu-se insuficient pentru reclamantă, aceasta a promovat o primă cerere de ordonanță președințială pentru suspendarea executării contragaranțiilor, în speță, până la data limită a valabilității lor, 31 martie 2003, soluționată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul admiterii ei.

Cum nici timpul stabilit de instanță, și propus de reclamantă, nu i-a fost îndestulător, aceasta a promovat o nouă cerere de ordonanță președințială, cea de față, cu același cadru procesual, același obiect și aceeași motivare. Or, în acest context, este evident că nu mai poate fi vorba de îndeplinirea condițiilor cererii de ordonanță președințială sub aspectul urgenței și al iminenței prejudiciului, iar o prelungire a duratei măsurii dispusă în prima sentință ar reprezenta practic o perpetuare a vremelniciei, ceea ce lipsește cererea de ordonanță și de a treia sa condiție. Prin urmare, Curtea va admite recursul pentru considerentele expuse, analiza criticilor subsecvente celor de mai sus nemaimpunându-se, și, în consecință, va casa sentința atacată și va respinge cererea de ordonanță președințială promovată de reclamanta SC I. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta B.C:R: SA București, împotriva sentinței nr. 29 din Camera de consiliu de la 31 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează sentința atacată, în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC I. SA București. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.