ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2890/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2890/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 29 din 31 martie 2003, Curtea de
Apel București, secția a V-a comercială, a admis cererea de ordonanță
președințială, formulată de reclamanta SC I. SA București și a dispus, în
contradictoriu cu pârâta B.C.R., suspendarea executării contragaranțiilor
bancare nr. 41/1/2908/1994, în valoare de 1937305,7 dinari iordanieni,
echivalent cu 2.736.307,49 dolari S.U.A., și nr. 40/1/7244/1997 de 1.500 dinari
iordanieni, echivalent 2.118.644,07 dolari S.U.A., până la 30 iunie 2003.
Instanța de fond a reținut că, fiind îndeplinite
condițiile art. 581 C. proc. civ., și anume:
- urgența, prin probabilitatea foarte mare de a se
trece la executarea contragaranțiilor, în condițiile în care, după data de 31
martie 2003, la simpla cerere a partenerului B.C.R. va trebui să elibereze sumele
de bani;
- vremelnicia măsurii solicitată a fi luată până la
30 iunie 2003;
- nesiguranța în recuperarea sumelor ce s-ar putea
elibera de B.C.R. datorită situației conflictuale din zona Golfului, care
îmbracă trăsăturile cazului de forță majoră.
Împotriva sentinței a declarat recurs B.C.R. SA,
solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de ordonanță
președințială, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 304
1
C. proc. civ., și anume:
- lipsa calității de reprezentant al băncii în
dosarul 701/2003, consilierul juridic prezent în sală având delegație de
reprezentare în alt dosar;
- inadmisibilitatea procedurii ordonanței
președințiale în materia executării contractului;
- inadmisibilitatea acțiunii reclamantei motivată de
nelegitimitatea procesuală activă a reclamantei, contragaranțiile având ca
părți – B.C.R., ca succesoare a B.X. și A.B., acestea fiind contracte
unilaterale;
- inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. 152
din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internațional privat, nefăcându-se dovada existenței unui proces penal, iar
cererea reclamantei nu se încadrează în categoria măsurilor asiguratorii;
- sentința trebuia pronunțată în contradictoriu cu
beneficiara contragaranțiilor, A.B., finalmente între reclamantă și pârâta, în
calitate de garantă a acesteia, nu există interese contrarii.
Intimata SC I. SA a depus întâmpinare prin care
solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și
temeinică.
Se arată, în esență, de către intimată că,
solicitarea A.B., de executare, este abuzivă, iar luarea unor măsuri
asiguratorii, de suspendare cu caracter temporar, care să ocrotească drepturile
SC I. SA, este legitimă și urgentă, obținerea certificatului final de la Jopetrol,
care să constate îndeplinirea în totalitate a obligațiilor contractuale, fiind
o problemă de timp.
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a
cererii, invocate de recurentă, intimata arată că acestea nu se justifică, ele
fiind soluționare corect de către instanță.
Recursul este fondat pentru considerentele care
urmează.
Între recurenta B.C.R. SA București și intimata SC
I. SA București a intervenit, la data de 24 ianuarie 2003, un acord având ca
obiect identificarea motivelor și depunerea diligențelor pentru amânarea
efectuării plății în executarea scrisorilor de contragaranție nr. S 007270/820
și S 007332/820, urmare a cererilor de executare primite de la A.B. Iordania,
dar nu mai târziu de 30 zile de la data semnării acordului.
Prin acordul pe care părțile l-au încheiat, s-a
dovedit că intimata reclamantă are un interes în temporizarea executării
contragaranțiilor, acestea constituind pentru ea un fapt juridic, așa încât
susținerea, privind lipsa calității procesuale active nu poate fi primită.
Nu poate fi primită nici excepția de necompetență
a instanței, deoarece clauza compromisorie inserată în cele două contragaranții
este operantă cocontractanților, iar nu terților.
Intervalul de timp convenit prin acord
dovedindu-se insuficient pentru reclamantă, aceasta a promovat o primă cerere
de ordonanță președințială pentru suspendarea executării contragaranțiilor, în
speță, până la data limită a valabilității lor, 31 martie 2003, soluționată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul admiterii ei.
Cum nici timpul stabilit de instanță, și propus de
reclamantă, nu i-a fost îndestulător, aceasta a promovat o nouă cerere de
ordonanță președințială, cea de față, cu același cadru procesual, același
obiect și aceeași motivare.
Or, în acest context, este evident că nu mai poate fi
vorba de îndeplinirea condițiilor cererii de ordonanță președințială sub
aspectul urgenței și al iminenței prejudiciului, iar o prelungire a duratei
măsurii dispusă în prima sentință ar reprezenta practic o perpetuare a
vremelniciei, ceea ce lipsește cererea de ordonanță și de a treia sa condiție.
Prin urmare, Curtea va admite recursul pentru
considerentele expuse, analiza criticilor subsecvente celor de mai sus
nemaimpunându-se, și, în consecință, va casa sentința atacată și va respinge
cererea de ordonanță președințială promovată de reclamanta SC I. SA București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.C:R: SA
București, împotriva sentinței nr. 29 din Camera de consiliu de la 31 martie
2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Casează sentința atacată, în sensul că respinge
cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC I. SA București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.